Am participat săptămâna aceasta la întâlnirea Consorţiului UNIVERSITARIA, o întâlnire a celor mai puternice patru universităţi din România. Am discutat despre provocările cărora învăţământul superior va trebui să le facă faţă, având în vedere concurenţa tot mai mare pe plan european, dar şi despre problemele care ţin de finanţarea universităţilor. Aşa cum am spus şi acolo, cred că este esenţial să încetăm a vorbi despre finanţare fără a lua în calcul COSTUL educaţiei, pentru că trebuie să ştim ce finanţăm şi în ce condiţii. Educaţia nu este gratuită sau, mai bine zis, nu se face şi nu trebuie să se facă degeaba. Valoarea educaţiei trebuie să fie cunoscută şi exprimată, inclusiv în cifre.
Pornind de la această discuţie, am putea trage unele concluzii nu foarte comode pentru întreaga societate. Peste tot în lume serviciile de calitate costă. Evident, nu toată lumea poate plăti –de exemplu- serviciile de sănătate la valoarea lor, însă asta nu înseamnă că ele sunt degeaba. Dacă nu vom înţelege valoarea lucrurilor, nu vom şti niciodată ce trebuie să cerem celor din jur, dar mai ales nouă înşine. Este unul dintre principalele învăţăminte pe care am încercat să le transmit studenţilor mei.
Am încercat să le spun asta şi ieşenilor, şi o fac în continuare. Conştiinţa civică şi exprimarea ei sunt drepturi pe care le avem, dar asta nu înseamnă că ni se cuvin necondiţionat, că le-am primit degeaba. Preţul lor a fost enorm şi s-a exprimat în vieţi. Poate nu ar fi rău ca din când în când să ne gândim că vieţile noastre şi felul în care arată astăzi se datorează şi faptului că alţii au ales să renunţe la vieţile lor. E un fel de “terapie în grup” de care avem mare nevoie.
[...] leapşa mai departe lui Dumitru Oprea, că pe restul i-a “lovit” deja Daniel Mătăsaru. [...]
[...] Dumitru Oprea - Surprinzator, ultimul articol e chiar de azi, legat de intâlnirea Consorţiului UNIVERSITARIA. E posibil ca Oprea sa isi transforme blogul intr-o unealta de PR. Ceea ce ar fi un lucru bun, daca scrie chiar el acolo. [...]