Întotdeauna ne surprind poveştile despre comportamentul oamenilor. Unele sunt de-a dreptul incredibile. În urmă cu un an, şi în presa noastră a fost relatat experimentul din SUA cu celebrul violonist Joshua Bell, care a concertat şi în România. Acesta s-a îmbrăcat precum cei ce cântă pe străzile oraşelor americane, a luat una dintre cele mai valoroase viori din lume – un Stradivarius din 1713, cu o istorie întreagă a dispariţiei pentru aproape 50 de ani, ce valorează patru milioane de dolari – şi a dat un veritabil spectacol de trei sferturi de oră, interpretând şase piese magistrale de Bach şi Schubert. Rezultatul? Au trecut pe lângă el peste o mie de oameni, dintre care doar 27 i-au dat bani. A adunat 32 de dolari. Cu trei zile în urmă, într-o sală de concerte plină la refuz, din Boston, avusese un succes extraordinar. Un bilet a costat 100 de dolari! Orice comentariu este de prisos.
Pe tema aceasta este şocant un alt exemplu oferit de Dan Ariely, în cartea Predictably Irrational, menţionat şi într-un interviu luat de Tess Vigeland. Se porneşte de la un fel de Cod Numeric Personal (CNP). Profesorul Dan Ariely prezintă studenţilor şase produse, după care îi invită să-şi scrie ultimele două cifre ale CNP. De exemplu, ale mele sunt 13. Apoi îi întreabă dacă, ipotetic, ar plăti fiecare produs cu suma indicată de cele două cifre – în cazul meu 13 dolari. Se răspunde cu da sau nu. Dacă au zis da, vor participa la o licitaţie în care fiecare student este invitat să ofere suma dorită, efectuându-se, apoi, corelaţia dintre ultimele două cifre ale CNP şi suma licitată.
Concluzia a fost foarte interesantă. Persoanele ale căror ultime două cifre ale CNP se situau în intervalul 0-20 au licitat sumele cele mai mici pentru produsele oferite, iar cele cu valorile din intervalul 80-99 au dat sume de trei-patru ori mai mari pentru aceleaşi produse. Care a fost raţionamentul? Nici unul. A contat doar cadrul în care s-a desfăşurat acţiunea. Şi în cazul violonistului, şi în cazul licitaţiei. Piaţa/condiţiile momentului au creat un anumit comportament, nu preferinţele individuale faţă de calitatea muzicii ascultate sau a produselor licitate.
Specialiştii spun că se poate înţelege calea prin care se iau decizii greşite, că se poate interveni pentru a face corecţiile de rigoare, dar nu este atât de uşor.
Credeţi că este o similitudine a cazurilor relatate cu modul în care unele persoane pun voturile în urnă? Dacă da, există remedii?
As zice ca este evidenta influentarea alegatorilor prin modalitatea de prezentare a candidatilor si a desfasurarii alegerilor, chiar daca nu vrem sa o recunoastem.
Exista subtilitati pe care omul de rand nu le percepe dar exista.
Nu este manipulare cand se scot mijoacele de transport electric si se aduc autobuze noi si dragute? De ce ii pasa alesului? de oras? de mediu? sau de imaginea personala in ochiul alegatorului?
Dar cand se peticesc cu valva gropile din centrul orasului, iar iasul tot nu are autostrada sau aeroport (pe care sa poata ateriza si altceva decat biplanoare)…
Trebuie sa ne uitam dincolo de aparente…
Mircea Eliade ne lamureste in Metamorfoze pericolul de a fi cotati peste medie deci un eventual pericol in concurenta zilnica:trai,pozitie sociala,conservarea speciei.E.Constantinescu desi putin carismatic luand lectii de actorie cu Caramitru marsand pe ateismul declarat a lui Ilici castga. Simplul fapt de a cadea incercand sa lovesca o minge i-a crescut cota de popularitate.Eltin dansand destul de caraghios,urcand pe tanc a castigat electoratul.Deci mai popular,mai moldovineste,mai blegut ai sanse mai mari decat cu zeci de doctorate( mai ales si urmaracademicienei cu 4 in primara si honoris cauza cumparate-pretinse pe anumite criterii)Omul e un animal politic atipic. Da se lasa mintit daca minciuna e frumoasa,i-i gidila orgoliul ca are..de.A trecut epoca elitelor a liderilor cu har, vedete,baroni de carton manele,bere si mici gratis DDD