Un subiect amplu discutat pe timpul sărbătorilor de iarnă este cel al onorării promisiunilor electorale. Cresc sau nu salariile profesorilor? Se măreşte punctul de pensie? Vor fi mulţumite mămicile de unele amânări ale indemnizaţiei promise? Cresc sau nu salariile tuturor bugetarilor? Pe de altă parte, în multe locuri din ţară, mii de oameni protestează împotriva pierderii locurilor de muncă. Alţii îşi cer salariile, atât de mici cât sunt ele, neprimite de luni de zile. Sora mea, angajată la o fostă mare întreprindere socialistă, acum aflată în proprietatea unor investitori străini strategici, este încă bucuroasă că din decembrie, de pe 15, are liber până în ianuarie, deocamdată până pe vreo 20. A primit 75% din salariu pe vreo 9 zile, iar restul … liber. Soţul ei, angajat la un privat, n-a primit nimic. Nici măcar speranţa că în ianuarie nu se va închide unitatea.
Pe acest fond, merită a fi discutată problema rolului guvernelor României şi al instituţiilor monetare (Banca Naţională a României şi, doar o parte a guvernului, Ministerul Economiei şi Finanţelor – ciudată şi neinspirată împerechere!) pe vremuri de recesiune.
Pentru români anul 2008, fiind unul electoral, a fost tare nefast. Din două motive: a) guvernanţii s-au întrecut în pomeni electorale, folosind banul public, şi b) nici că s-au gândit la fondurile europene alocate României în perioada 2007-2013, căci sunt foarte riguros controlate de instituţiile europene. Pomenile electorale, însoţite de un fals duduit al economiei, au contribuit din plin la starea de jale a ţării.
După criza financiară a venit cea economică, împreună conducând la declararea stării de recesiune de către cele mai puternice economii ale lumii. Germania, motorul forte al Europei, a anunţat o astfel de stare în urmă cu câteva luni. Guvernul României, nu. Trebuia să mintă poporul până la sfârşit de mandat. Mai mult, cu desaga în mână, a dat pomeni numai unor categorii de persoane, ceea ce a constituit o altă crimă săvârşită împotriva poporului român, un adevărat genocid.
Era clar că se intrase într-o puternică criză financiară şi că politicile monetare nu mai puteau controla situaţia. Inflaţia s-a transformat în deflaţie. Preţurile tuturor produselor scad (nu vă bucuraţi!), economia nu mai funcţionează, afacerile mor, cu ele şi locurile noastre de muncă. Îngrozită, lumea începe o campanie nebunească “de-a-v-aţi ascunselea … banilor”. Se intră într-o capcană globală, planetară, a dragului de lichidităţi.
Poate că aţi auzit, în a doua zi de Crăciun, că băncile americane, ce au primit sutele de miliarde de dolari pentru salvarea ţării, nu vor să declare nimic. Chiar sunt foarte furioase. Nu vor să recunoască faptul că şi ele au ascuns banii sau că i-au dat unor clienţi “serioşi” care, la rândul lor, i-au ascuns. Nu întâmplător s-a spus că cele mai valoroase active ale băncilor erau casetele de valori cele mai voluminoase. “Serioşii” ştiu pentru ce. Ascunderea protejată a banilor. Nici băncile, nici persoanele fizice sau juridice nu vor să îi dea altora. S-a vorbit de o gaură neagră în care oricât s-ar arunca, nimic nu se mai vede şi nu se mişcă. Steve Forbes a folosit conceptul de rezervor plin cu apă îngheţată. Îndată ce mai torni apă în el, imediat îngheaţă. Aşa se întâmplă şi cu banii scoşi pe piaţă.
Ieşirea din capcana lichidităţilor sau a banilor ascunşi, nepuşi în circulaţie, se poate declanşa de către intermediarii financiari prin oferirea de bani direct populaţiei sau firmelor (angajatorilor), nu băncilor. Acesta ar fi rolul Băncilor Centrale (în cazul nostru Banca Naţională a României), care ar trebui să dea “bani-cadou” sau “bani-din-elicopter”, cu semnificaţia împrăştierii lor peste tot. Riscul este mare, căci, de vor fi categorii sociale la care să nu ajungă “banii-cadou”, vor fi mari convulsii sociale. Într-o astfel de situaţie trebuie inventat ceva în schimbul căruia să se dea bani. În timpul crizei din 1929-1933 s-a cumpărat aur la un preţ mult mai mare decât valoarea reală de pe piaţă. Englezii spun că tot ce este oferit gratis nu are valoare. Nici banii-cadou nu au. Liberalii din România s-au convins.
Iată de ce greşeala Guvernului Tăriceanu este de neiertat. S-au creat imense decalaje între cei ce simpatizau cu liberalii şi erau ordonatori de credite şi cei ce aveau alt statut din punct de vedere politic.
Noi apreciem gestul angajaţilor din învăţământ şi din instituţiile publice de a cere majorări de salarii, în timpul campaniei electorale, ca fiind unul de salvare a României. Fie pentru că nu s-au mai dat pomeni electorale unor grupuri privilegiate, după bunul plac al guvernanţilor, fie că se impunea să beneficieze de sprijin financiar, în mod direct sau indirect, aproape toţi românii, conform politicii banilor-din-elicopter.
Curentul creat în timpul campaniei electorale a avut un efect deosebit de util. A potolit spiritul datului de pomană unor grupuri privilegiate. Acum problema se pune în cu totul alţi termeni. Judecata politică pură nu-şi are locul. Onorarea promisiunilor din campanie, de mărire a unor salarii, este posibilă, însă ar trebui văzute şi efectele. Măsura ar trebui extinsă la toţi angajaţii din România, indiferent de statutul lor, dar şi la toţi pensionarii şi tinerii din procesul de învăţământ, ceea ce ar fi greu de controlat.
Afirmam anterior că oferirea de bani-cadou se poate face direct către populaţie sau către angajatori. Populaţia poate fi susţinută aşa cum am spus, însă mult mai benefică ar fi cea de-a doua formă, a sprijinirii angajatorilor. Acestora trebuie să li se ofere capitalul necesar continuării activităţii, neconcedierilor, chiar continuării angajărilor (cel puţin pentru absolvenţii anului 2009) şi, firesc, producerii de bunuri şi servicii utile pieţei naţionale/globale. Băncile centrale trebuie să folosească rate ale dobânzii cât mai aproape de zero. Rezervele federale ale SUA au ajuns la 0,25%. Ce-i drept, cam târziu. Totuşi, Banca Naţională a României încă foloseşte o rată medie a dobânzii pe piaţa interbancară de peste 14%. Practic este blocat accesul angajatorilor la creditele bancare.
De asemenea, insistăm pe lângă sindicate şi noul Guvern al României să găsească formula onorabilă de a lăsa deschisă poarta pentru absolvenţii din anul 2009 ai diferitelor forme de educaţie, chiar stimulând (financiar) angajatorii interni, căci cei din Europa deja şi-au luat măsuri protecţioniste, asiguratorii deosebit de dure pentru străini.
Oricum, pe vremuri de recesiune, guvernele trebuie să stimuleze apetitul pentru consum, dar şi pentru economii, cu scopul de a relansa banii în economie, de continuitate a producţiei.
Foarte interesanta analiza… ?i cred ca a? dori sa fiu 99% de acord. Acel 1% ramane pentru faptul ca nu ?tim de fapt ce se
Si mie mi s-a parut foarte interesant articolul; trag de aici concluzia ca principalele cauze ale crizei ar fi blocarea circulatiei banilor si (poate mai grav) lipsa de transparenta din acest domeniu.
Revin din nou la ideea lui FDR care in SUA anilor “33 la un somaj de cca 45% a trecut intens la ecologizarea tarii prin inlaturarea petelor negre lasate de industrializarea anilor 1880 . De asemeni cu imprumuturi “obligatorii”la marii detinatori de lichiditati (se vorbea de un plan de lovitura militara la care Generalul Butler s-a autodenuntat treaba fiind acoperita de FBI cu “contributiile”cuvenite la cae s-au adaugat imprumuturi masive pe tezaur de la populatia SUA urmata de irigatii si indiguiri in sud Florida de cca 800 KM cu intrarea in circuitul agricol a unei suprafete echivalente a doua Romanii la care se adauga infrastructura amenajari hidroenergetice.De ce in Romania nu se poate.Autostrazi cu nationalizarea terenurilor iar cei ce contesta pretul sa se judece in instanta pina se plictisesc iar cei ce au cumparat pamantul pentru specula in ultimii 4-5 ani inainte de licitatie si contesta sa fie confiscate gratis fara oprirea lucrarilor.Impaduriri masive atat a celor defrisate cat si in zona sudica in pericol de desertificare.Repunerea in circulatie a sistemelor de irigatie cu darea in gestiune si subgestiune primariilor si jandarmeriei cat si a proprietarilor vecini.Cresterea suprafetelor la parcurile nationale pentru protectia animalelor salbatice si a florei autohtone.Terenurile parasite sa fie valorificate fie prin impadurire in zonele cu alunecari fie cu plante medicinale sau arboret cu fructe de padure catina afini macies etc.Impropietarirea tineretului fara pamant sau case fara drept de vanzare 10-15 ani ETC.Trecerea la o legislatie draconica pe protectia mediului si sistemelor de irigatie si protectie cu perdele impadurite cu comfiscarea utilajelor vehicolelor de transport detentie cu refacerea distrugerilor.DDD
@Dle G.Valy: In primul rand sanatate si La multi ani Dvs.,familiei Dvs si celor dragi! Va rog sa ma ajutati la Trilulilu. Am fost logat am primit confirmare si acum spune ca nu mai sunt logat dar are pe altcineva cu E – mailul meu . Ce sa cred? Pe blogul Prof sunt imediat recunoscut sau pe altele ca: E.Udrea Prigoana etc.Sunt mai multi Admin.cu tipuri diferite de administrare unele f incalcite.Nu cred ca spiritul internetului si al blogului Trilulilu este de respingere.Pe motive intemeiate se poate sterge contul.Dar… Cu stima DDD