După vanghelismele naţionale, nici că se putea să nu avem parte de nichitisme sau păţitisme locale.
Deşi luni, 20 iulie, temperatura la ora 20 nu era atât de încinsă ca la prânz, încinsul miezului de vară l-a dus pe Nichita-Stan-Păţitul de Iaşi la Realitatea încinsă a atmosferei reformatorilor de şcoală, făcând referiri, tip pesede, la Spiru Haret. Şi cum la politică se pricepe, la fotbal se pricepe, nici şcoala nu-i este străină. Adică ştie ce e taxa pe ploaie, taxa pe canalizare, taxa de înmormântare, taxa pe bugetul judeţului, cum să nu se priceapă şi la taxe universitare? Că doar le ştie pe toate. De aici şi povestea lui Nichita-Stan-Păţitul de Iaşi.
Un singur lucru nu mai vrea să ştie: că la “Universitatea – SRL” mai are de achitat nişte taxe pe 2004 şi 2005. Atenţie! În 2009, cursurile (de schimb) sunt mai ridicate.
Tags: iasi, Nichita, politica, taxe, universitate
Da.Foarte interesant!
Foarte reusit pamfletul!Felicitari!
Ar trebui mai des sa fie inghiontit Nichita, ca in ultima vreme se crede atotstiutorul si atotputernicul. Ar trebui sa i se mai arate locul, nu de alta s-ar putea sa ne trezim ca se crede si de neinlocuit.
cel mai frumos articol de pina acum – scurt, taios si la obiect