În campania pentru primăria Capitalei, i-a ieşit. A aplicat tehnica de succes a altui strateg de sector al PSD – candidatura ca independent. Mai mult, chiar hăituit de propriul partid, dat şi de alte partide ce aveau propriii lor candidaţi, cum să nu-l protejeze lumea? Cum să nu-i dea votul, fie el şi doar emoţional.
Ajuns primar general al Capitalei, de ce să nu încerce a fi şi preşedintele ţării? Există exemple. Şi ce dacă nu a făcut nimic relevant în ipostaza actuală, ce importanţă are? Dispune de notorietate. Aici apare ca firească întrebarea: Notorietatea este pozitivă sau negativă?
După fentarea electoratului din piaţa independenţilor, cu siguranţă, figura asta nu mai ţine. Atunci care ar merge? Răspuns sec: A susţinerii de partid(e). E clar!
Rămâne de văzut doar ce partid(e). Mai ţine electoratul la trocuri şi trucuri politice? Aceasta-i întrebarea.
Tags: alegeri, independenti, prezidentiale
Pai din ce am inteles domnule profesor, prietenia de la Iasi dintre nea Dan si nea Gigi a fost ieri parafata. Si astfel nici dumneavoastra nu va trebui sa sariti cu critici dat fiind ordinea de partid. Asadar liber la mirsavii pentru unii? Pardon, vroiam a spune la cooperare plina de succese.
Nu vad cum Oprescu ar avea vreo sansa la presedentie… in afara de ‘analistii politici’, care rareori spun ce gandesc cu mintile lor, nu cred ca starneste prea mult interes candidatura lui. Bucurestenii nu au avut de mult un primar atat de slab…
Eu sunt multumita ca am de ales de aceasta data un presedinte decent, capabil, diplomat: Radu Duda.