În prag de vacanţă, cineva dintre cei cărora le sunt apropiat, asigurat de reciprocitatea sentimentelor, a găsit de cuviinţă să mă bucure cu câteva vorbe aparte. Sunt … Vorbe memorabile. Dintre ele am ales şi titlul de faţă. Am simţit că se potriveşte bine cu ceea ce trăiesc eu de o viaţă şi vreau să transmit şi celor din preajma mea. De multe ori am reuşit. Alteori, nu. Dar n-am regretat buna mea intenţie. Nu toate seminţele aruncate în brazdă încolţesc.
De fapt, pornirea mea de acum a fost determinată de afirmaţiile mai multor prieteni “uninominali” care regretă ipostaza în care se află, aceea de parlamentari. Au lăsat o lume ce le era dragă şi care-i îndrăgea, pentru o lume total necunoscută şi ostilă. Un senator-avocat se condamna pentru că “s-a compromis”, prin încercarea de a-i reprezenta pe semenii săi în Parlamentul României. Oamenii comunităţii îl văd altfel, mai cu reţinere, îl asociază cu imaginea compromisă, bine ştiută a politicianului român, preocupat doar de avantaje şi interese personale, deşi el ştie că n-a făcut decât bine, cu multa dragoste şi credinţă.
Cei mai mulţi cetăţeni reproşează interminabilul joc al parlamentarilor de-a hoţii şi vardiştii. Într-o bună zi, consideră ei, deputaţii şi senatorii vor deveni cu toţii magistraţi de ocazie, deşi, după câte ştiau dumnealor, legislativul înseamnă altceva. Pentru judecarea fărădelegilor avem alte instituţii ale statului. Dar, la noi, spun românii, hoţul strigă hoţii! Oare de ce?
Lupii moralişti sunt cei mai vehemenţi apărători ai dreptăţii. La un moment dat, colegul meu, senatorul-avocat, a zis: Prea multă dreptate e o nedreptate. Ştiam că sunt vorbele lui Cicero, de acum două mii de ani, dar l-am apreciat pentru momentul în care le-a pronunţat. Am vrut să-i răspund cu înţelepciunea, de acum două sute de ani, a unui mare om al legii, Saint-Just. N-am putut. Am lăsat tăcerea să vorbească.
Revin acum. Saint-Just a rămas memorabil, printre altele, şi pentru frumuseţea următoarelor vorbe: Caut printre voi judecători, şi nu găsesc decât acuzatori, dar şi Istoria va judeca judecata voastră. Doamne, cât de prezente vorbe! Într-adevăr, memorabile!
Uninominalilor învingători în colegiile lor, care s-au aruncat în lumea asta politică nebună crezând chiar că pot schimba ceva, le aduc în atenţie două lucruri: 1. Nu sunteţi singuri şi 2. Învingătorii nu au dreptul să ostenească.
Tags: invingatori
Intelepte vorbe ca si cele ce nu pot sa le uit niciodata spuse tot de un vechi grec:dreptatea consta in cultul competentei.
Cu ceva vreme in urma am cumparat si citit cartea,,ARTE SI IDEI” de
William Fleming.Aceasta carte ar trebui impartita in patru si predata in
anii di liceu intr-o noua materie,,ISTORIA ARTEI”. La pagina 75 scrie:in
traditia ebraica si in cea crestina,pacatul de moarte consta in abaterile de la legea morala,dar pentru greci pacatul originarera ignoranta. De
aceea nu mai retin cine a spus ca noi toti europenii ne tragem din greci.
In budism se spune ca cel ce NAZUIESTE spre cunoastere trebuie sa fie
la fel de INDARJIT ca un vierme ce roade un sicriu.
Am solicitat Presedintei Camerei-R.A.Anastase,printr-un emeil favoarea
unei audiente intrucat stiu modalitateaa sa intre la buget sume uriase de
dolari.Nu am primit raspuns.Cum sa procedez?
@Ionut: Credem ca varianta cea mai buna este sa transmiteti solicitarea audientei in varianta scrisa, pe care sa obtineti un numar de inregistrare. Daca sunteti in Bucuresti, o puteti lasa la registratura, altfel puteti sa o transmiteti prin posta cu raspuns de primire. Este varianta prin care aveti certitudinea ca solicitarea a ajuns si e mai usor sa obtineti un raspuns oficial.
De acord cu frumoasele cuvinte, dar cred ca sunteti prea putini cei care intr-adevar vor sa schimbe ceva sau merita sa fie acolo unde sunt. Din pacate, e si mai trist ca si sunt tineri politicieni pe care nu ii putem incadra la categoria celor care isi doresc schimbarea si vad doar de avantajele pe care le au acolo. Mai sper ca prin dvs si cei ca dvs vom mai apuca sa traim si altceva in tara asta in afara show-urilor media-politice.
Continui sa sper. Macar intr-un Iasi mai dezvoltat si mai civilizat intr-o Romanie mai dezvoltata si mai civilizata. Dar e greu.