Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 1 septembrie 2009
Toată vara am asistat la show-uri politico-mediatice, care mai de care mai explozive sau mai atrăgătoare de ratinguri. Problemele esenţiale ale României au rămas în spatele cortinei televiziunilor.
PSD, chiar dacă participă la guvernare, împreună cu PNL, atacă acum problema asumării răspunderii guvernamentale pe două legi importante pentru viitorul nostru: legea salarizării unice şi legile educaţiei. Motivul cel mai des vehiculat – lipsa dezbaterilor publice. Aceste dezbateri puteau să aibă loc, dacă se lăsa deoparte obsesia atacurilor nesfârşite la adresa preşedintelui şi a celor prin care se putea lovi preşedintele.
Legile educaţiei sunt de o urgenţă extremă. Sistemul educaţional este bulversat cu totul, la fel cum bulversaţi sunt principalii săi beneficiari: copiii. Nu ştiu ce-i va aştepta la anul sau câţi ani de şcoală vor fi obligaţi să frecventeze orele, la ce cheltuieli trebuie să facă faţă părinţii, unde îşi vor duce copiii la şcoală şi care sunt formele sub care vor putea să-i înscrie. De asemenea, inspectoratele şcolare, unităţile de învăţământ, profesorii nu au, în momentul de faţă, nici o strategie pe care să o aplice, nu vor şti să răspundă la numeroasele întrebări privind viitorul celor care absolvă o formă de învăţământ sau alta.
Ce se va întâmpla cu elevii de la sate, pentru că, prin declaraţiile ministrului Educaţiei, nu se întrevede nimic bun pentru ei, cele mai multe şcoli fiind propuse pentru desfiinţare? Iar decizia se pare că se bazează strict pe nişte calcule simple, meschine, care nu au nimic în comun cu obiectivul de reducere a abandonului şcolar.
Cei care decid soarta învăţământului românesc trebuie să lase deoparte orgoliile şi politica propriilor partide şi să gândească strict la nevoile şcolii, să găsească soluţii la multiplele crize cu care ea se confruntă. Vorbim despre criză instituţională, pentru că nu avem nici o viziune şi strategie în privinţa sistemului educaţional, de criză organizaţională, prin lipsa unui cadru care să asigure flexibilizarea, asumarea responsabilităţii şi autonomia unităţilor de învăţământ.
Poate una dintre cauzele tuturor crizelor educaţiei este criza financiară, nu cea pe care o trăieşte globul acum, ci pe care educaţia României o tot suportă de mai bine de 20 de ani, pentru că nu există curajul şi voinţa de a finanţa beneficiarii direcţi ai învăţământului şi nu pe cei care asigură serviciile educaţionale. Există, desigur, şi alte tipuri de crize în sistem. Nu asta este însă important, ci faptul că trebuie să ieşim din criza valorilor morale, că reforma nu mai trebuie făcută sub presiunea orgoliilor politice sau ale diferitelor grupuri de interese.
Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
Tags: criza educatiei, declaratie politica, educaţie, Reforma educatiei, Senat
Propun ca o data cu alegerile prezidentiale sa se desfasoare si un refere
ndum prin care sa se decida care sistem legislativ este mai util si mai
eficient:cel cu o camera ori cel cu doua.Ori pentru un amendament la Co
nstitutia Romaniei pentru a ramane doar dou puteri in stat cum e corect:
puterea executiva si cea legislativa.Dictatura Justitiei intr-o tara in care
tranzitia nu se mai termina niciodata este o catrastofa prin cocolosirea
marilor dosare ca sa nu mai vorbim de salarile si pensile ce si-le-au
tras singuri prin decizii judecatoresti.