Daţi-vă jos, băieţi! Daţi-vă jos! Repetate fiind de câteva ori aceste îndemnuri, însoţite de o grimasă anume a feţei şi cu agitaţia mâinilor de sus în jos, uneori lovind cu palmele masa, am fost determinat să scriu aceste rânduri.
Oare la ce se refereau? Fiecare dintre noi ar putea găsi diverse explicaţii.
Eu am una specială. Ştiam că Mara, nepoţica mea, ce nu a împlinit doi ani, întoarsă fiind acasă, încă era marcată de pericolul la care se expuseseră nişte băieţi mai mari, în parc, căţărându-se prea sus pe un gard.
Cu o săptămână în urmă, un coleg-parlamentar îmi repeta povestea cu cel ce se caţără tot mai sus, iar de acolo, cu cât se caţără mai mult, îi vede pe cei de jos tot mai mici. Nu ştia că şi cei de jos îl văd şi pe el la fel, tot mai mic. La cine oare credeţi că se gândea parlamentarul nostru?
Concluzia mea e clară. Oriunde ne-am afla, putem folosi vorbele Marei - Get down, boys! Get Down! Şi de la copii putem învăţa ceva.
Stră-străbunicul Marei îi dădea dreptate. El spunea că pentru a urca toată viaţa, mai trebui să mai şi coborâm.
Aşa că … Get down, boys! Get down!
@ Alta lume alte obiceiuri. In Roma antica unui general care avusese victorii rasunatorare cu “prada de rigoare ” i se dedica/u unul sau mai multe triumfuri de diferite grade.Un triumf important cand era primit cu o mica parte din soldatiisi comandantii, nominalizati, cu acte de curaj. Trecerea pe sub arcul de triumf in prezenta imparatului,a senatorilor a cetatenilor.In carul triumfal in spatele generalului era ( De obicei)un lictor care in momentul triumfului lovea persoana onorata cu o varguta insotit de urmatorul avertisment: Nu uita ca esti muritor.DDD