Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 24 noiembrie 2009
Dacă mai exista vreo speranţă că stânga românească s-ar putea moderniza vreodată, măcar şi ideologic, domnul Mircea Geoană ţine neapărat să o spulbere. Campania electorală este ocazia ideală pentru ca liderul social-democraţilor să-şi arate concepţiile depăşite despre economie şi administraţie. Nici o idee nouă, nici un semn că PSD s-ar îndrepta cumva spre modelul conturat de laburismul lui Tony Blair. Vedem doar aceleaşi obsesii pentru etatism, pentru controlul centralist, evident, toate fiind livrate votanţilor prin mijloacele unei demagogii fără limite.
Astfel, deşi, cel puţin la nivel declarativ, prezidenţiabilul domn Geoană părea să se separe de socialismul dogmatic al lui Ion Iliescu, acum s-a răzgândit subit. Necazurile aduse oamenilor de criza economică pot fi speculate demagogic şi şeful pesediştilor nu are reţineri în această privinţă. Tocmai de aceea, cota unică ar trebui să fie aruncată la gunoi, iar clasa de mijloc impozitată dur. Oricine câştigă în ţara aceasta ar trebui să fie jupuit de munca lui pentru ca PSD să redistribuie resursele în societate. Mai mult decât atât, Mircea Geoană le propune astăzi românilor un gigant birocratic. Când sectorul bugetar este atât de expandat, când orice guvernant normal încearcă să diminueze cheltuielile publice, el promite lipsa oricărei reforme în domeniu. Când orice guvern responsabil caută soluţii să se retragă din competiţia economică, el propune conglomerate de stat în toată industria ţării. De la sectorul producţiei de medicamente, până la cel bancar şi al energiei, pesediştii visează din nou la revenirea statului ca mare jucător economic. Nici administraţia centrală n-ar scăpa de această manie. Dacă ar fi ales, domnul Geoană prevede înfiinţarea, pe lângă guvern, a unor comisii pentru săraci, pentru bolnavi, pentru toate problemele care există pe lume. Nu e greu de închipuit astfel dimensiunile fabuloase ale birocraţiei şi corupţiei unei astfel de guvernări.
“Cel mai prost administrator este statul” – de câte zeci de ani mai are nevoie social-democraţia românească pentru a accepta acest adevăr banal? Vă mai aduceţi aminte de regimul Iliescu-Văcăroiu. Antipatia faţă de proprietatea privată, amânarea privatizărilor ori amestecul masiv al statului în sistemul bancar au încetinit enorm dezvoltarea economică a ţării. Dar asta nu înseamnă nimic pentru Mircea Geoană. El ne promite acelaşi naţionalism economic păgubos şi iluzoriu, aceeaşi influenţă masivă a politicului în administraţie şi revenirea la modelul statului asistenţial. Costurile acestui sistem falimentar de guvernare nu sunt o problemă pentru susţinătorii lui. Cel puţin acum, când sunt în opoziţie. Datoria externă uriaşă pe care a acumulat-o ţara în timpul crizei nu e un motiv de temperanţă pentru avalanşa de promisiuni făcute de domnul Geoană. Mai mult, în concepţia sa, marilor corporaţii trebuie să li se impună masive obligaţii sociale şi morale pentru angajaţii lor. Asta, în vreme ce la schimb primesc doar impozite imense şi amestecul statului în economie.
Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
Tags: declaratie politica, Senat
Aud zi de zi din ce in ce mai multi jurnalisti care afirma ca in Romania nu exista o doctrina liberala, ca poporul nu intelege ce insemna a fi de dreapta sau de stanga, si cu atat mai putin partidele. De aceea tin sa-i contrazic si sa le transmit faptul ca o buna parte din populatia Romaniei intelege ceea ce inseamna a fi de dreapta sau de stanga, pentru ca oricat am incerca sa negam acest lucru, ideologia politica fie ea liberala, socialista, conservatoare se regaseste in fiecare dintre noi, ba chiar in unele cazuri actioneaza sub forma unor principii de viata si a unor valori imuabile.
Ceea ce se intampla in acest moment pe scena politica este probabil incalcarea cea mai flagranta a unor cutume ale democratiei. De ce spun asta? Pentru ca nu cunosc pana in acest moment nici o democratie in care liberalismul sa fi batut palma cu socialismul si sa devina un soi de ideologie noua care sa puna bazele unei noi societati, unei noi viziuni asupra guvernarii si datorita faptului ca Romania nu are o traditie, istorie si cultura democratica si mai ales pentru ca nu cred ca acest sistem politic este capabil sa genereze o “ideologie noua” si o noua conceptie de guvernare care sa revolutioneze sistemele politice din intreaga lume, nu pot credita aceasta alianta “socialisto-democrato-liberalista”. De asemenea sunt convins de faptul ca aceasta alianta nu a urmarit binele public si cu atat mai putin interesul national. Alianta are un dusman comun – Traian Basescu – “un animal politic” (preluand un pic din conceptul lui Rousseau care spunea ca omul este un animal social) venit din sistem si din randurile lor, un om care cunoaste sistemul, ii stie punctele slabe si care este singurul capabil de a-l sfarama. Poate aceasta alianta nu s-ar fi parafat daca Traian Basescu nu ar fi dat semne ca doreste sa distruga acest sistem si sa puna bazele unui nou sistem capabil sa satisfaca nevoile actuale ale societatii romanesti. Pe de alta parte mai apare si dorinta ( in special a PSD-ului) de a lua fraiele puterii, dupa 5 ani de opozitie, in care nu au avut acces la banul public, ani in care au cheltuit resurse importante pentru a castiga anumite pozitii si influente. PSD si cateva grupuri din PNL, doresc o Romanie “linistita”, cu o mass-media favorabila, in care afacerile cu statul prospera, in care nimeni nu zice nimic, si din cand in cand, mai ofera pe cate cineva care i-a deranjat, fie de la ei, fie din alte parte ca sa arate ca Nimeni nu e mai presus de lege.
Oferta PNL cu Johannis, premier, a venit cum nu se putea mai bine pentru PSD, mai ales din considerente tactice atat in timpul campaniei cat si dupa 6 decembrie. Daca MG, va castiga alegerile, atunci Johannis va fi instalat premier, si va avea misiunea ingrata de a:
-disponibiliza 300 000 de bugetari
-de a mari TVA
- de a creste taxele si impozitele etc
Dupa ce va lua aceste masuri, populatia va sari in capul guvernului, PSD se va spala pe maini, dand vina pe Johannis si pe liberali si vor veni cu propunerile lor:
- scaderea TVA pentru produsele alimentare
-introducerea cotei de impozitare progresiva ( care sa stabileasca o echitate intre cei care muncesc pe rupte si asistatii sociali din categoria celor care fug de munca, din categoria romilor care nu contribuie cu nimic la bugetul de stat oricare ar fi el etc, incurajand-se de fapt neproductivitatea si superficialitatea)
- crearea companiilor nationale in toate domeniile societatii romanesti, pentru ca pesedeii sa-si puna cumnatii, verii, fartii, clientela politica in functii de conducere, pe salarii de zeci de mii de euro, si sa creeze locuri de munca pentru militantii PSD. etc, etc
De asemenea vreau sa mai dau un singur exemplu prin care sa argumentez pozitia mea fata de aceasta alianta si vreau sa ma refer aici la cazul Chinei, care in ultimii 10 ani avut o crestere a economiei care a doborat toate recordurile. In primii ani ai instalarii regimului comunist, doctrina marxista, in formele ei orientale a acaparat toate domeniile societatii. Timp de 20 de ani China a incercat modelul comunist clasic si in cele din urma a realizat ca tara e aproape de faliment, populatia moare de foame etc etc. Prin anii 70-80, China a initiat un nou model de organizare a societatii si anume – la nivel politic se pastreaza un singur partid si modul de guvernare comunist, insa economia si celalalte domenii sunt liberalizate. Astfel China a devenit prima tara comunista cu o economie de piata. Guvernarea chineza de la Bei-Jing si-a dat seama de faptul ca economia socialista este falimentara si nu pot supravietui in mediul economic international decat cu o economie de piata, iar efectele se vad. Problema Chinei este faptul ca bunastarea economiei chineze nu a fost transferata si la nivelul populatiei, ba chiar guvernul chinez a deschis granitele pentru ca populatia sa munceasca in Occident si sa aduca noi venituri in tara.
Ceea ce vreau sa subliniez prin acest exemplu este faptul ca prinicipiile economice socialiste sunt falimentare, sunt invechite, nu stimuleaza productivitatea si libertatea, initiativa si inovatia.
Prin aceasta alianta care din punctul meu de vedere este incompatibila in toate privintele, Romania va face un pas inapoi, ceea ce este dupa parerea mea doar in avantajul unor anumite grupuri de interese.
Mentinerea actualului presedinte pe inca 5 ani, va conduce la ruperea protocolului PSD-PNL, iar liberalii vor face un guvern cu PD-L si UDMR, si indiferent de ce premier va fi, o guvernare de dreapta va aduce Romania in 2014 pe pozitia pe care merita. O guvernare socialista face mai mult rau decat bine!
Sunt adeptul non-interventionismului in economie
Sunt impotriva subventiilor publice ( se pot gasi alte forme de sustinere, care sa urmareasca mai mult rezultate strategice, adica iti dau bani (fermieri, si alti producatori) daca faci astea si astea. Subventiile publice dauneaza economiei si dezechilibreaza piata.
Sunt pentru descentralizarea intregului sistem public
Sunt pentru o educatie bazata pe competente
Statul nu trebuie sa intervina decat in distribuirea echitabila a resurselor publice, si utilizarea lor pentru investitii si pentru sustinerea puternica a unor sectoare precum educatia, sanatatea si agricultura.
Licitatii transparente, concursuri pentru posturi transparente
De aceea voi vota pentru viitorul parintilor mei, pentru viitorul familiei mele si al tinerilor ca mine, votez pentru o Romanie moderna, votez pentru dreptate, munca si solidaritate!