Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României, 8 februarie 2010
Imediat după alegerile prezidenţiale, principalele partide din România au intrat în frenezia clarificărilor interne. Se poate spune că este un lucru salutar, mai ales după ultimul an, în care fiecare formaţiune politică s-a concentrat exclusiv pe câştigarea cursei electorale pentru Cotroceni. Desigur, discuţiile din PNL şi PDL sunt cunoscute de oricine, sensul lor fiind dat de un efort continuu de democratizare. Dar dacă din acest punct de vedere perspectivele sunt optimiste pentru democraţi şi liberali, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre social-democraţi.
Zbaterile pesediste din aceste zile fac impresia unei întoarceri la timpuri ce speram a fi apuse. Sunt câţiva ani de când domnul Geoană a preluat puterea în acest partid, printr-o lovitură spectaculoasă împotriva lui Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Venea cu pretenţii reformiste, cu un discurs zgomotos şi plin de promisiuni generoase. Era vorba de diminuarea influenţei dinozaurilor politici şi a baronilor locali, de îndepărtarea oamenilor cu probleme penale grave. Însă, imediat după aceea, activul PSD a început rotirea cadrelor şi noua conducere s-a mulţumit să-şi conserve propria putere prin intermediul aceloraşi mecanisme. Aceasta a fost de altfel şi oferta electorală pentru cetăţeni – un partid-mamut în care politicile publice erau stabilite de personaje dintre cele mai discutabile. Mai mult, pretinsul mare reformist al partidului a arătat el însuşi conexiuni oculte dintre cele mai sumbre, spulberând orice iluzie de moralitate. Astfel, după eşecul ruşinos la prezidenţiale şi faimosul episod violet, domnul Geoană este nevoit să-şi pună în joc mandatul de şef al PSD.
Desigur, problemele interne ale altui partid nu sunt, în mod normal, o preocupare a celor din afara sa. Totuşi, fiind cea mai mare formaţiune de opoziţie, PSD a devenit un motiv serios de îngrijorare prin prisma ultimelor evenimente. Lupta pentru putere se dă între exact aceleaşi forţe ca în trecut. Personaje compromise aproape iremediabil candidează acum, se pare cu serioase şanse de succes, pentru preluarea conducerii. Mesajul lor public nici nu mai lasă loc de iluzii de această dată. Nici o vorbă despre democratizare sau reforme. Doar promisiuni pentru revenirea la putere a aceluiaşi mamut politic ştiut de 20 de ani. Iar în mijlocul acestor jocuri dure regăsim aceeaşi figură străveche, neclintită de nici un val de schimbare – eternul Ion Iliescu.
Politica în general, iar cea din România cu atât mai mult, este plină de surprize. Guvernările se pot schimba în mod neaşteptat, alte partide sau alianţe ajungând la conducerea ţării. Este posibil ca în viitor, dacă PSD nu se destramă între timp, să revină la putere. De aceea avem dreptul legitim să ne întrebăm ce s-ar întâmpla oare cu acea guvernare, pe mâinile cui ar intra ea? Îşi închipuie cineva un Executiv condus de un domn speriat de vrăjitoare sau unul care să-şi ţină şedinţele în biroul procurorilor? Din această cauză, îmi exprim speranţa că marea masă a membrilor PSD va înţelege că întoarcerea către un trecut cenuşiu este o mare eroare şi că nevoia găsirii unei formule responsabile de conducere este vitală. Astfel, opoziţia de stânga ar avea şansa unei democratizări normale şi nu a uneia făcute cu ajutorul DNA.
Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
Tags: declaratie politica, democratizare PSD, DNA
Domn’ profesor este o vorbulita de prin batrani: intarata-i drace. Cam lucrul aista ar trebui sa se intampli prin pesedeul aista de care nu scapam de prin niciunde. Sa se sparga in bucatele ca nu-i bai pentru natiunea aiasta, ca asa nu ne-om mai lovi prin colturi de bombonel, prostanac, guzgaliu, ilici si tati ca ei. Or avea si ei ceva mai albi la dosare, cum este unu’ ca dicaonescu, da’ pe ista il manca cu tot cu fulgi baronii. Asa ca la succes in bucatalirea pesedeului.
Aoleu, da’ ci s-o fi intamplat de n-o aparut inca postacul de sirviciu de pe la premaria aflata acu’ sub asediu dna?
ii inzapezit….a ajuns insa postacul portocaliu primul vad:)).
nah…daca are pile la berceanu.