Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a transmis un comunicat de presă privind adoptarea, de către Consiliul EPSCO (Ocupare, Politica Sociala, Sanatate si Afacerile Consumatorului), pe 8 martie 2010, a deciziei de instituire a Instrumentului European de Microfinanţare Progres (pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială), ca măsură pentru atenuarea impactului social al crizei. Este proiectat ca o modalitate de accesare de microcredite de max. 25,000 Euro de către persoanele care şi-au pierdut locul de muncă şi vor să-şi deschidă propria afacere, dar şi pentru microîntreprinderile care angajează şomeri sau tineri.
După ce Comisia Europeană va stabili procedurile de natură tehnică privind funcţionarea acestui instrument de finanţare, organismele publice şi private eligibile din România, care furnizează microfinanţare persoanelor şi microîntreprinderilor, vor putea sa semneze acorduri cu Fondul European de Investitii, mandatat de către Comisia Europeană să gestioneze acest instrument.
Să sperăm că va fi o modalitate de relansare a spiritului antreprenorial şi de reducere a numărului de persoane fără loc de muncă sau care şi-au închis, în ultima perioadă, micile afaceri.
Tags: finantare europeana, microintreprinderi, spirit antreprenorial
@ Dumitru Oprea
Ca să fiu eu sigur că am înţeles (toată lumea a preluat acelaşi comunicat al Ministerului şi nu mă pot dumirii), se întâmplă următoarea succesiune de fapte.
1. Cineva este (sau devine) şomer
2. Se gândeşte… de ce să-mi caut eu loc de muncă când pot să fiu propriul meu patron şi să-mi dezvolt o societate comercială? Începe de la o microintreprindere.
3. Ia mia de euro pe care le are în casă pentru zile negre şi îşi deschide o firmă.
4. Accesează acest program şi are un împrumut-finanţare de 25.000 de euro.
5. Din şomer ajunge patron, mai angajează şi soţia, şi nepotul… şi ei fără loc de muncă… Se fac locuri de muncă şi din şomeri apare o microintreprindere din care trăieşte toată lumea.
Acest lucru face acest proiect? Sună foarte bine.
Ce ne facem însă că economia spune că pentru ca o firmă sănătoasă să funcţioneze sănătos, patronul ar trebui să aducă un capital de cel puţin dublu decât ce ia cu împrumut, adică 50 mii de euro, or proaspătul şomer probabil că nu va strânge de prin şifoniere sau de sub saltele mai mult de o mie de euro, asta în condiţiile în care nu mai are nici un venit lunar şi trebuie să producă bani imediat ca şi-a deschis firma?
Ce ne facem cu faptul că statistica spune că o parte importantă (din ce în ce mai importantă) a firmelor care se lansează în spaţiul economic sfârşesc în insolvabilitate şi faliment încă din primul an. În cazul nostru, această microintreprindere nou înfiinţată ar trebui să aibă, de la bun început, o activitate profitabilă cât să plătească nişte salarii mai mari decât şomajul şi taxele şi impozitele aferente unei firme… şi desigur, să ramburseze şi ratele împrumutului… altfel şomajul este mai bun decât firma.
De aceea întrebarea este, ce se întâmplă cu cei care nu reuşesc, cu cei care şi-au pierdut toate economiile, au şi o datorie de 30ooo de euro la bancă (bănuiesc că sunt totuşi şi dobânzii la acest credit), au ieşit şi un an de zile de pe piaţa muncii, nu mai au nici şomaj…?
Sigur, cei care reuşesc, împotriva oricărei previziuni sumbre care transformă eşecul, nu în posibilitate, ci în probabilitate spre certitudine, sunt fericiţi, îşi câştigă singuri şi prin muncă pâinea. Cei care nu reuşesc însă, adică cei mai mulţi, îşi vor pierde probabil casa (dacă o au), şi orice altceva.