Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 29 martie 2010
În ciuda unor semnale privind apropierea ieşirii României din criza economică, situaţia veniturilor la bugetul de stat rămâne în continuare presantă. Producţia industrială, comerţul ori serviciile sunt departe de nivelul ultimilor ani de creştere, iar asta se reflectă în încasările Ministerului de Finanţe. Pe lângă această stare, a apărut nevoia susţinerii unui număr tot mai mare de şomeri. În mod normal, Guvernul a încercat să taie din cheltuieli şi să-şi maximizeze veniturile. Presiunile sociale şi politice crescânde îi fac însă tot mai mult pe unii să ceară măriri de taxe, adăugarea unora noi sau chiar renunţarea la cota unică de impozitare.
Evident, mai ales ultima dintre aceste idei vine din zona stângii. În vreme ce firmele încearcă din răsputeri să supravieţuiască, social-democraţii vor ca ele să fie spoliate şi de ultimele resurse. Statul ar trebui astfel să hăituiască orice companie eficientă, orice angajat calificat care câştigă peste medie. În plus, tocmai când Executivul se străduieşte să-şi eficientizeze colectările de impozite, renunţarea la cota unică ar duce la explozia evaziunii fiscale. Cei care propun acum impozitări socialiste, progresive, nu au nici o legătură cu realitatea. Exprimă doar convingeri ideologice populiste bazate pe calcule iluzorii. Ei nu ţin cont de costurile birocratice ale unei asemenea măsuri, de indisciplina fiscală tradiţională ori de afectarea atractivităţii pentru investiţiile străine. Important este să conserve orice urmă a statului asistenţial, vitală pentru menţinerea propriului electorat.
Tehnic şi doctrinar, faptul că stânga perpetuează astfel de idei falimentare este o eroare. De douăzeci de ani constatăm pe propria piele că statul este un administrator catastrofal. Orice întreprinzător privat doreşte reguli puţine, clare şi impozite mici. Lucru care pare să nu aibă importanţă pentru social-democraţi. Ei vor un mamut birocratic a cărui incompetenţă managerială să fie acoperită cu biruri tot mai mari. Iată motivul pentru care cota unică le-a devenit un inamic absolut. Însă, pentru oricine are o gândire economică decentă, menţinerea premiselor pentru relansarea economică este vitală. Iar parte din aceste premise înseamnă păstrarea cotei unice la un nivel cât mai scăzut.
Pe de altă parte, desigur, problema încasărilor la buget rămâne. Pentru aceasta însă e nevoie de administrare inteligentă şi de eficientizarea instituţiilor statului, nu de mărirea lor. Încă se mai pot reduce agenţii şi scheme stufoase de personal din sistem. Încă mai există risipă care ar putea fi oprită. Rămân disponibile fonduri europene enorme pentru a fi atrase. În plus, un studiu independent, apărut recent în media, estimează la 30 de miliarde de euro pierderile produse anual de corupţia din România. Îndemn aşadar Guvernul să reziste presiunilor stângiste şi să păstreze cota unică. Tocmai pentru că un Executiv responsabil ştie că dintr-o criză nu se iese prin extinderea statului, ci prin munca şi spiritul întreprinzător al celor care îl susţin.
Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
Tags: cota unica, declaratie politica
Este interesant acest blog, ai putea sa-l actualizezi mai des..:)
As dori sa adaugati mai multe informatii despre acest subiect.