Relaţia României cu Fondul Monetar Internaţional a fost mereu una destul de tensionată. Şi acum, situaţia este la fel. Mai mult, recentele declaraţii ale directorului FMI, Dominique Strauss Kahn, măresc disputele în această privinţă. Sunt puse în discuţie metodele de lucru ale Fondului, strategia prin care ţara noastră ar trebui să atingă obiectivele stabilite cu acesta, ba chiar şi mesajele domnului Strauss Kahn.
Mai întâi de toate, FMI ne cere scăderea urgentă a deficitului bugetar. Variantele de acţiune sunt dureroase, dar nu egale în consecinţe. Guvernul Boc a optat pentru varianta scăderii salariilor bugetarilor şi a pensiilor, păstrând nivelul impozitelor şi taxelor. Aşadar, a ales o măsură pe care politicienii de stânga doresc, în mod normal, să o evite. Motivaţia deciziei porneşte însă de la o realitate simplă: Fondul se preocupă mai ales de diminuarea pierderilor, nu de repornirea economiei. Iar repornirea economiei, fără de care toate sacrificiile actuale ar fi inutile, are şanse mult mai mari dacă reuşim să păstrăm taxele şi impozitele la valori scăzute.
Într-un mod aparent surprinzător, iată că directorul FMI îşi exprimă public, în Franţa, preferinţa pentru altfel de măsuri care ar trebui luate în România. Domnia sa vorbeşte despre un stat care nu ar trebui să se atingă de bugetari, ci care ar face bine să mărească impozitele, mai ales pentru cei bogaţi. Am spus că această opinie este doar aparent surprinzătoare. Judecând după profilul său politic şi ambiţiile personale, lucrurile nu mai sunt atât de uimitoare. Este de notorietate faptul că Dominique Strauss Kahn are un viguros trecut comunist. În plus, nutreşte speranţe pentru palatul Elysee din partea socialiştilor. Gândirea şi discursul său devin astfel uşor de înţeles. Domnia sa arată o orientare tipic socialistă şi se adresează exclusiv electoratului francez. Nu se arată preocupat de relansarea unei economii, ci de protejarea aparatului birocratic al unei ţări. Astfel, pozând într-un campion al apărării celor mulţi, visează la sprijinul concetăţenilor săi pentru succesul politic personal.
Ambiţiile politice ale unora sau altora trebuie să ne intereseze mai puţin. Deciziile finale, la fel ca şi răspunderea pentru ele, sunt ale noastre. Mai mult ca oricine, noi înţelegem cel mai bine urgenţa absolută a repornirii motorului economic. Tocmai de aceea, consider că merită să facem toate aceste eforturi pentru a ţine impozitele la acelaşi nivel. Iar dacă domnul Strauss Kahn mai are idei de acest tip, ar fi bine să le propună în campanie electorală doar poporului francez.
În momentul de faţă, România vrea să scape cât mai repede de problemele sale. Iar soluţiile Guvernului, de această dată, sunt mai raţionale economic decât cele ale unui birocrat stângist de la FMI.
cred ca directorul de la FMI ARE DREPTATE domnule de la PDL. Cei de la conducerea tarii NU AU FACUT si NU FAC NIMIC. Nu e birocrat. FMI-ul nu mai poate sprijini o tara condusa de adevarati TALHARI (talhari incompetenti). Fura ca prostii !!!!! La fel cum un RECTOR a unei facultati gaseste sa mareasca taxele studentilor (ca sa se alinieze la UE), desi salariile romanilor sunt sub orice nivel UE, deci o decizie hoteasca, la fel fac si cei din guvernul roman, au luat decizii tampite, dar avantajoase pentru ei. Ideea e ca, la fel cum pe un profesor il intereseaza doar buzunarul sau, la fel ii intereseaza si pe cei de la guvern.
Prin urmare FMI-ul a incercat o treaba buna. Sa micsoreze din profitul celor care au venituri foarte foarte mari. Dar cei de la guvern, cum, sa ne ia noua din banii cei multi pe care ii furam cu atata grija? Nu. Luam tot de la saraci, de la saracii pensionari si …altii.
La fel cum un RECTOR de facultate N-A STIUT si NU STIE in ce sa investeasca astfel incat facultatea sa aiba un profit cat mai mare (DECAT PRIN MARIREA TAXELOR – dovada si de lipsa de imaginatie, ca sa nu spun incompetenta) la fel procedeaza si cei de la guvern. MARESC TAXELE (SI MAI SCAD SI SALARIILE), desi romanii n-au deloc si n-au avut niciodata un venit aliniat la UE.
Stiti ce e interesant. Sa fii si profesor sa mai lucrezi si in guvern. Ca sa ai din doua parti de unde sa scoti banii
Buna treaba…
domnule oprea,
relatia asta “este tensionata”din simplu motiv pt ca guvernul basescu a prezentat tot timpul o alta realitate.
incepand cu basescu care afirma ca o sa iesim din criza la inceputul anului si o sa fie bine(minciuni care sa l voteze prostimea) si continuand cu toti pdl isti de la mic la mare.
in aprilie “marele ministru” vladescu vedea cum economia creste iar pe 6 mai basescu anunta propria sa viziune 3 luni de muncă fără plata pentru bugetari, două luni fără pensie pentru pensionari.
tot aruncati vina pe ceilalti…ce ati facut de la 1 ianuarie 2010?cate concedieri din ministerele pline de pile si neamuri pdl s au facut?cate restructurari administrative s au realizat?cate cheltuieli aiurea de sute de milioane de euro s au redus?
va spun eu…ZERO…exact cat reprezentati si voi,cei din pdl.
intotdeauna cineva va pune piedica,nu va lasa sa va duceti la capat masurile de geniu..acum e fmi….maine?
Cred că sunteţi prea drastic să-l numiţi socialist pe Dominique Strauss Kahn pentru că doreşte mărirea taxelor şi impozit progresiv. Să nu uităm că, până nu demult, şi Statele Unite avea o politică fiscală asemănătoare… Domnul Dominique Strauss Kahn nu a cerut nici naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, nici multe alte măsuri “socialiste” pe care ţările europene le-au luat pe timp de criză. Eu cred că răspunsul FMI este pur şi simplu o urmare a faptului că în România Guvernanţii arătau cu degetul spre FMI ca spre Omul Negru… cum s-a mai făcut şi cu intrarea în NATO şi UE, la noi deja este o tradiţie. Mie îmi pare un lucru evident că eşecul politicii României, în ansamblul ei, este deja demonstrat. Indiferent de cine a fost la putere, României i-a fost din ce în ce mai rău. Problema, domnule profesor, este dicotiledonată anuală efemeră. Primul cotiledon care hrăneşte răul încă de la apariţie este că avem o clasă politică strânsă în jurul intereselor personale şi nu în jurul obiectivelor naţionale sau a nucleelor doctrinare, cel de al doilea cotiledon hrănitor de rău este că cea mai mare parte a vârfurilor celor trei Puteri nu sunt ocupate de cei mai buni reprezentanţi ai politicii şi ai societăţii, ci de cei mai bine situaţi în structura de Pile Cunoştinţe Relaţii dintr-un partid.
Până când în România nu se va separa funcţia din interiorul partidului de funcţia din exteriorul partidului, nu avem nici o şansă. Cel cu funcţie în afara partidului nu ar trebui să se subordoneze interesului partidului, ci doar scopului ideologic al partidului, cel din interiorul partidului nu ar trebui să fie interesat de ascensiunea sa politică în scopul de a ocupa funcţii în stat.
Iată, în România se ajunge destul de des la moţiunea de cenzură prin care parlamentarul poate sancţiona Guvernul în cazul în care nu respectă Programul de Guvernare. Este anormal ca un parlamentar să se exprime împotriva unui Guvern (premier+miniştri+Program de Guvernare) condus de şeful lui de partid. Lipsa de obiectivitate este evidentă. Dacă premierul şi miniştrii ar fi simpli membrii de partid, parlamentarii ar fi şi ei simpli membri de partid, schimbarea premierului nu ar fi deloc o dramă politică şi nici o traumă pentru partid.