Dacă urmărim cu atenţie ofertele academice ale universităţilor româneşti, cel puţin din ultimii ani, vom deveni destul de întrebători. De unde politica expansionistă a acestora?
De ce politehnicile specializează în tot felul de inginerii economice? De ce, ulterior, şi-au adăugat facultăţi de antreprenoriat, ingineria şi managementul afacerilor (o formă de replicare a ASE-ului)? De ce au intrat şi în zona biologiei, prin bioinginerie şi biotehnologie?
De ce universităţile de ştiinţe agricole şi medicină veterinară au trecut la montanologie, inginerie economică în agricultură, peisagistică, ingineria mediului, biologie, tehnologia prelucrării produselor agricole, piscicultură şi acvacultură, ingineria şi managementul în alimentaţia publică şi agroturism şi câte altele?
Nu vom continua exemplificările şi cu alte tipuri de universităţi, căci ele sunt numeroase. Vom face în schimb trimitere şi la programele de licenţă sau master din interiorul instituţiilor de învăţământ superior. Deseori se întâmplă ca, la propunerea unei catedre sau a unui departament, noile specializări sau programe de master să fie revendicate şi de alte colective ale facultăţilor din aceeaşi instituţie.
Sunt toate acestea surse de conflict intra- şi interinstituţional? Nicidecum n-ar trebui să fie! Ele sunt trenduri mondiale. De douăzeci de ani se tot vehiculează că înregimentarea pe catedre, departamente şi facultăţi în cadrul unor instituţii de învăţământ superior reprezintă cel mai mare obstacol în calea progresului. Americanii numesc aceste fragmentări “silozuri academice dăunătoare”. Ele sunt o frână în calea abordărilor interdomenii a unor mari probleme globale ale omenirii, prin institute de cercetare interdisiplinară.
Doar aşa s-ar explica tendinţa de extindere a universităţilor româneşti, dar aici intervine un element foarte sensibil. Nu trendul mondial le este motivaţia, ci dragul de conservare a structurilor organizatorice actuale, care conduce la o izolare declarată a acestora, cu preocupări de extindere şi în domeniile ce se aflau până acum în componenţa şi competenţa altui tip de universitate. Nicidecum nu se pune problema fuziunii, a regrupării de forţe dintr-o anumită comunitate sau regiune a ţării. S-ar pierde unele privilegii.
Propunerea de regrupare prin ierarhizare a universităţilor din România, prevăzută în proiectul Legii Educaţiei Naţionale, a generat multe nemulţumiri. Ea promovează fuziuni imediate şi nu extensii în timp îndelungat ale actualelor universităţi.
În Ungaria, noaptea de 31 decembrie 1999, s-a numit Noaptea Sfântului Bartolomeu, cu trimitere la ideea de masacru din Franţa anului 1572, 23 spre 24 august. Numai că sensul era acela de reducere drastică a numărului de universităţi prin integrarea lor, începând cu 1 ianuarie 2000. Şi de atunci, datorită integrării „forţate”, Universităţii din Szeged i s-au alăturat alte 5 instituţii de învăţământ superior. Din 2003 şi până astăzi, ea este în Top 300 (sau 500). Din Europa Centrală şi de Răsărit, doar 5 universităţi figurează în Top 500, după metoda Shanghai, 2 din Ungaria şi 3 din Polonia.
Cu siguranţă, dacă s-ar dori o reformă radicală a învăţământului superior românesc, în cel mult 3 ani, putem avea cel puţin 4 universităţi în Top 500 mondial.
Tags: educaţie, Invatamant superior, reforma, universitate
Dacă acest Top 500 mondial se referă la nivelul mic al salariilor, cred că vom avea şi mai mult de 4 universităţi în top.
Eu cred că astfel de specializări sunt bune, pentru că implicit va exista o dezvoltare a conceptului măcar într-o parte din aceste direcţii. Eu mă întreb însă de unde vin profesorii specialişti în acest domenii de confluenţă intelectuală.
De exemplu, gândind la un veterinar specialist în peisagistică mă gândesc rapid la domnul Flutur şi la înscrierea dealurilor României cu oi. Ce profesor l-a învăţat pe domnul Flutur (altfel doctor în economie forestieră) să scrie cu oi pe dealuri (scrisul era cam tremurat şi oile nu stăteau uniform răspândite… execuţia a fost, în consecinţă, deficitară). Deduc că a lipsit la cursurile de topografie.
invizibilul3.files.wordpress.com/2009/05/img_7176.jpg
Dincolo de glumă, problema pregătirii doar cu numele este destul de gravă. Eu nu pricep de ce nu există diplome clasice, cum ar fi inginer mecanic, economist, medic veterinar… şi apoi, postuniversitar, o specializare facultativă, dacă absolventul simte nevoia şi oricând simte nevoia. Este evident că problematica specializării poate fi parcursă într-un an sau chiar în 6 luni (nu e vorba de un master), nu văd deci o piedică a specializărilor post universitare. Repet însă, de unde apar profesorii pentru aceste discipline noi-nouţe? S-au pregătit în străinătate pentru aceste nişe interdisciplinare? Au făcut două sau trei facultăţi?
eu cred ca numai o categorie de oameni au nevoie de facultate, cei care nu stiu prea bine ce sa faca in viata. Domnilor, sa fim cinstiti. Cine vrea sa invete cu adevarat ceva, n-are nevoie in ziua de azi mai mult decat sa stie sa citeasca. Daca stii sa citesti, poti sa-i intreci pe absolut toti profesorii, si de la Bologna si de peste tot.
Asa ca topul celor mai bune facultati nu-si au rostul. Caci intotdeauna se va gasi cineva cu adevarat smecher, care sa le dea ceata cu o usurinta de nedescris tuturor profilor din lumea asta. Asta e parerea mea ca creatoare de moda.
Haideti sa luam un exemplu practic. Domeniu: Muzica. Si sa ne gandim la Elvis Presley. N-a avut nevoie de niciun profesor ca sa ajunga ce-a ajuns. De fapt, niciun profesor din lumea asta nu-l poate egala, chiar daca o fi de la bologna sau cambridge sau mai stiu eu ce mare facultate. Puneti orice profesor de muzica sa faca ceva bun, si n-o sa faca nimic bun in comparatie cu “The King”. Si ca Elvis Presley mai sunt cateve sute sau chiar mii de mari cantareti. Desi secretul e sa inveti individual. N-ai nevoie de niciun profesor…
Haideti sa mai luam un exemplu practic. Oracle. Domnilor, la cate milioane de tutoriale si programe ajutatoare exista pe net gratuit, pur si simplu nu mai ai nevoie de profesor care sa te ajute sa le inveti. Drept exemplu, prietenul meu. Lucreaza la o firma foarte mare de software din lume, si n-a terminat nici macar liceul. Si e unul dintre cei mai buni din lume. Niciun profesor nu-l egaleaza nici pe departe.
Asa ca facultatea e pt cei care n-au pe ce arunca banii, care se pacalesc singuri. Oamenii eficienti si muncitori invata totul individual. N-au nevoie de niciun profesor nimic, singurul profesor e perseverenta. Atat. Iar un tip cu adevarat bazat, stie atunci cand trece pe langa orice profesor din lumea asta, ca ii este mult superior.
Cred ca una din cele mai mari satisfactii din lume e sa situezi cu mult mai sus decat orice fel de profesor din lume, fara sa fi invatat niciodata nimic de la niciun profesor. Fara sa-i fi ramas dator in niciun fel niciunuia.
Mult succes cu inscrierea la facultate !! Dar amintiti-va ca Elvis n-a avut nevoie de facultate. Si ca el sunt mii, chiar milioane in toate domeniile. Voi sunteti ca Elvis?
va rog sa nu postati comentariul meu precedent. N-as dori sa pierdeti clienti (noi studenti) din cauza mesajului meu.
Va felicit pentru excelentele articole postate pe blog in ultimile saptamani, de mare interes si actualitate.
Cu toate ca aerodinamica specie Sus scrofa in invatamantul romanesc este foarte importanta , v-asi ruga sa faceti un efort sa ne luminati (in calitate de cel mai titrat economist al PDL )cu parerea dvs despre impactul exceptionalelor masuri de redresare economica propuse de guvern. O alta tema desi poate nu la fel de importanta ca gafele domnului Ciuhodaru, despre care ne-ati putea lamuri, este situatia optiunilor de vot ale electoratului PDL la sfarsitul acestei ierni.
Pana una alta, imi pare ca alaturi de ceilalti reprezentanti ai PDL dezbateti teme despre hair stilul doamnelor in varsta de varsta aIII-a in timp ce tara a trecutde 480 F.
Cine este de vina ?
Cine conduce ARACIS *(AGENTIA ROMANA DE ASIGURARE a CALITATII IN INAVATAMANTUL SUPERIOR ) ?
http://www.aracis.ro/uploads/media/Validare_rapoarte_24.06.2010.pdf
@ghergut: “in calitate de cel mai titrat economist al PDL”
Sa fim seriosi ghercut. Cel mai titrat economist apare doar la emisiunile de pe postul de televiziune iesean TeleM, la care nu cred ca se uita aproape nimeni. Apare tot timpul cu actualul rector de la Cuza, care e asa de slab ca fiinta, ca de aia are nevoie mereu de dadaca langa el (dl Oprea).
In sfarsit. Eu nu l-am vazut niciodata pe acest domn Oprea vreodata la Realitatea TV sau la Antena 2-3. Numai pe TeleM…
Cel mai titrat, cel mai…cel mai cel mai cel mai…apare la ultimul post de televiziune, vai de steaua lui, din Romania.
Eu ii urez mult succes acestui domn Oprea. E intr-adevar o somitate