Cel de-al doilea aspect, al sumelor cu care este finanţat de stat un elev pentru o oră de activitate, este cel ce va conduce la o luptă a cantitativului cu calitativul. Atât timp cât un elev primeşte ca finanţare o anumită sumă fixă pentru o oră, va exista tentaţia măririi numărului de elevi din clasă. În acelaşi timp, alte elemente, cum ar fi numărul de ore dintr-o săptămână, fie pentru elevi, fie pentru profesori, acţionează în sens invers. Cu cât sunt mai mici, cu atât suma unei ore este mai mare.
De exemplu, dacă finanţarea pentru un elev din gimnaziu, mediul urban, este de 2857 lei/elev/an şi din ea se alocă 25% pentru acoperirea cheltuielilor cu salariile personalului didactic auxiliar şi nedidactic, adică 714,25 lei, ar rămâne pentru activitatea didactică 2142, 75 lei.
La un număr de 36 de săptămâni pe an, cu 20 de ore pe săptămână, rezultă că pentru o oră un elev va avea drept finanţare suma de 2,976 lei, dedusă astfel:
36 săpt./an x 20 ore/săpt. = 720 ore/an
2142,75 lei/elev/an : 720 ore/an = 2,976 lei/oră didactică
Un profesor va avea alocată suma lunară pentru un elev astfel:
2,976 lei/oră x 4 săpt./lună x 12 ore/săpt. = 142,85 lei/lună/profesor
Pentru o clasă cu 20, respectiv 25 sau 30 de elevi ar avea finanţarea de 2857 lei, respectiv 3571,25 lei, 4288,5 lei.
Acestea sunt sume brute, din care se deduc contribuţiile, impozitele şi reţinerile aferente. Sumele nete vor fi cam 43% din cele brute.
În situaţia cu 30 ore/săptămână pentru elevi şi 18 ore/săptămână pentru profesori, ar rezulta:
36 săpt./an x 30 ore/săpt. = 1080 ore/an
2142,75 lei/elev/an : 1080 ore/an = 1,984 lei/elev/oră didactică
Suma lunară atribuită pe profesor = 1,984 lei/oră x 4 săpt./lună x 18 ore/săpt. = 142,85 lei/lună
Celelalte calcule sunt identice.
Concluzia este clară: dacă elevii stau mai mult cu 10 ore pe săptămână şi profesorii predau cu 6 ore în plus pe săptămână, suma lunară ce-i revine unui profesor pentru un elev este aceeaşi, 142,85 lei/lună.
O astfel de finanţare va conduce la:
• tentativa de diminuare a sumelor pentru plata salariilor personalului didactic auxiliar şi nedidactic, printr-o încărcare cât mai echilibrată a structurii posturilor;
• atragerea cât mai multor tineri în învăţământ, întrucât costurile salariale sunt mai mici;
• renunţarea, pe cât este posibil, la personalul didactic din afara şcolii;
• eliminarea tentaţiei de a crea posturi suplimentare vacante, acoperite în regim de cumul şi plata cu ora;
• încercarea de a păstra efectivele de elevi din clasă, în limitele legii.
Tags: educaţie, finantare pe elev, preuniversitar, salarii
Domnule Oprea,
Părerea mea este că problemele educaţiei apar tocmai pentru că activitatea profesorului se socoteşte la normă. Profesorului i se transmite în subconştient de către statul român că el este prestator de servicii cu ora şi nu un pilon important al educaţiei naţionale.