Sunt printre cei care înțeleg și respectă dreptul de a protesta al celor care demonstrează astăzi în toată România. E firesc să-și exprime nemulțumirile față de prezent și îngrijorările față de viitor. De aceea cred că politicienii ar trebui doar să asculte în aceste zile. Toți politicienii, nu doar guvernanții.
Opoziția se înșeală din nou. În loc să-și prezinte cu modestie și responsabilitate soluțiile alternative de guvernare, încearcă să confiște brutal nemulțumirile străzii. USL n-a înțeles că oamenii fără carnet de partid nu strigă numai împotriva puterii. Ci împotriva sistemului. Sistem din care, cu “onoare”, fac parte și distinșii domni Nichita și Fenechiu.
Iată că acești doi domni, după ce au cerut cu înflăcărare o sesiune extraordinară a Parlamentului, acum o condamnă. De dragul Unirii. Ei le cer românilor să iasă în stradă, la Iași, pentru a întâmpina cu flori și urale, pe 24 ianuarie, faimosul cuplu Ponta-Antonescu. Astfel încât Unirea să nu mai fie o sărbătoare națională, ci o reuniune de partid PSD-PC-PNL. Din nou spun: este dovada clară că oamenii aceștia n-au înțeles că mesajul străzii nu e doar anti-putere. Ci e anti-sistem.
Mă aștept ca USL să pregătească un spectacol grotesc la Iași. Cu aplaudaci cărați de unde te aștepți mai puțin. Însă, mai gravă mi se pare confiscarea mesajului de schimbare auzit în aceste zile în țară. Fiindcă domnii Nichita și Fenechiu încearcă din răsputeri să devină peste noapte eroii luptei împotriva corupției și incompetenței. După ce au dat de muncă pentru ani de zile celor de la DNA. Iar unul dintre ei a pus orașul pe butuci.
Tocmai de aceea, sper ca, în aceste zile fierbinți, să nu ne pierdem reperele. Unirea să rămână Unire, iar politicienii să stea în banca lor. Măcar pe 24 ianuarie.
Tags: comportament, criza, Fenechiu, iasi, Nichita, opozitie, PNL, politica, PSD, Unire
@ Dumitru Oprea
Domnule Oprea,
Am zâmbit când am citit “să-și prezinte cu modestie și responsabilitate”. Stimate domn, românii sunt în stradă şi România este la coada Europei tocmai pentru că se pare că nu poate să aibă politicieni modeşti şi responsabili. Eu am o soluţie pentru politicieni modeşti şi responsabili, ba cred că este singura soluţie viabilă pe termen lung.
Acei oameni nu sunt în stradă din cauza comunicării deficitare (nu că aceasta nu ar fi o problemă a politicii româneşti) sunt în stradă din cauză că toţi politicienii se simt mai presus de cetăţeni iar “şefii” partidelor se simt stăpânii membrilor de partid. Sigur, şi comunicarea este una din cauze, dar nu Cauza. Eu am tot spus pe blogurile PDL, dar şi PNL-PSD-PC, că cetăţenii se vor revolta pentru că nu li se acordă respectul cuvenit, pentru că părerea lor este cercetată pur formal (aşa cum înţelege însuşi preşedintele ideea consultării cu partidele, cu şefii camerelor… “ce părere ai prietene?, consideră-te consultat, nu te mai obosi să dai un răspuns”), pentru că partidele duc un război în care cetăţeanul ajunge victimă colaterală pentru că cineva ajunge “la putere”, cineva ajunge “în opoziţie”, dar poporul este veşnic cu spatele tăbăcit de probleme. Păi cum să pui nişte legi în dezbatere publică şi, după multe discuţii (şi eu am fost unul dintre “proştii” care a crezut că dezbaterea este chiar “Pe Bune” şi am tot intrat pe site-urile instituţiilor să propun lucruri), domnul Boc angajează răspunderea guvernului pe lege fără să-i mai pese de nimeni şi de nici un argument. Să nu mă simt eu un prost care m-am chinuit să citesc, să înţeleg, să-mi construiesc o logică, să fac o propunere…? Chiar preşedintele a spus un lucru cumplit acum câteva zile, un lucru pe care nu mă aşteptam să-l aud din gura unui politician, nu mai vorbesc despre gura unui preşedinte care este pus acolo să vegheze la respectarea constituţiei, democraţiei, statului de drept… “Nu vreau să fie considerat ca o ameninţare, dar nu aş vrea să se repete experienţa de la Legea educaţiei, o lege bună, exigentă, care odată lansată în dezbatere publică a fost superpolitizată, ceea ce a împins până la urmă Guvernul să-şi asume răspunderea în loc să fie o trecere normală şi decentă prin Parlament.” O astfel de declaraţie, cu atât mai mult dacă este şi adevărată, înseamnă eşecul statului român în forma sa democratică. Nu este posibil ca premierul să ocolească Parlamentul pentru ca forma ce ar trece prin furcile caudine ale parlamentarilor o să iasă mai puţin bună decât a intrat. Cum s-a ajuns ca o persoană sau un grup restrâns de persoane să aprecieze ce este bun şi ce nu este bun… mai presus de Parlamentul României? Doar pentru că parlamentarii votează în masă, indiferent de situaţie, sau numai ca cineva să plece de la Palatul Victoria sau să rămână? Este ceva cu adevărat grav.
De aceea eu cred că este esenţial un moment de oprire totală a războiul politic pentru a analiza, cu modestie şi responsabilitate, unde s-a ajuns din cauza acestui război politic. Dacă de dragul războiului politic şi al câştigului în alegeri s-a ajuns la distrugerea democraţiei, atunci lucrurile au ajuns prea departe. Clasa politică trebuie să facă un pas înapoi şi, cu orice preţ politic, chiar de-ar dispărea din istorie, are obligaţia să restaureze democraţia. Politicienii nu au de ales. Democraţia şi suveranitatea naţională reprezintă lucruri mai importante chiar şi decât vieţile noastre. Nimeni nu se poate gândi la un interes personal înainte de democraţie şi suveranitate naţională, aici nu există alegere, nu există fuga prin demisie, dacă nu se realizează restaurarea democraţiei vorbim de trădare naţională (în sens istoric, poate şi juridic).
Vă propun o adevărată reformă a statului, şi nu una legată de schimbarea constituţiei, mai mult de ochii lumii… ci una de schimbarea profundă a clasei politice şi a acţiunii clasei politice, aşa cum nu a fost până acum niciodată:
http://bibliotecarul.blogspot.com/2012/01/de-ce-nu-este-indejuns-votul-pentru.html
Este singura cale pe care o văd eu ca politica să meargă mai departe într-un mod curat şi lipsit de păcate. În acest moment clasa politică este total lipsită de credibilitate, şi nu numai pentru cele câteva mii de oameni care au ieşit deja în stradă, ci şi pentru mulţi care stau acasă, ca mine. Dacă logica democraţiei nu se restaurează, oricare ar fi soluţia “rezolvării pe moment” a acestei probleme, acumularea nemulţumirii va aduce societatea românească la paroxism.