Archive for the ‘bani’ Category

Paşi simpli spre o reformă aparent imposibilă (III)

Sunday, August 8th, 2010

Cel de-al doilea aspect, al sumelor cu care este finanţat de stat un elev pentru o oră de activitate, este cel ce va conduce la o luptă a cantitativului cu calitativul. Atât timp cât un elev primeşte ca finanţare o anumită sumă fixă pentru o oră, va exista tentaţia măririi numărului de elevi din clasă. În acelaşi timp, alte elemente, cum ar fi numărul de ore dintr-o săptămână, fie pentru elevi, fie pentru profesori, acţionează în sens invers. Cu cât sunt mai mici, cu atât suma unei ore este mai mare.

De exemplu, dacă finanţarea pentru un elev din gimnaziu, mediul urban, este de 2857 lei/elev/an şi din ea se alocă 25% pentru acoperirea cheltuielilor cu salariile personalului didactic auxiliar şi nedidactic, adică 714,25 lei, ar rămâne pentru activitatea didactică 2142, 75 lei.

La un număr de 36 de săptămâni pe an, cu 20 de ore pe săptămână, rezultă că pentru o oră un elev va avea drept finanţare suma de 2,976 lei, dedusă astfel:
36 săpt./an x 20 ore/săpt. = 720 ore/an
2142,75 lei/elev/an : 720 ore/an = 2,976 lei/oră didactică

Un profesor va avea alocată suma lunară pentru un elev astfel:
2,976 lei/oră x 4 săpt./lună x 12 ore/săpt. = 142,85 lei/lună/profesor
Pentru o clasă cu 20, respectiv 25 sau 30 de elevi ar avea finanţarea de 2857 lei, respectiv 3571,25 lei, 4288,5 lei.
Acestea sunt sume brute, din care se deduc contribuţiile, impozitele şi reţinerile aferente. Sumele nete vor fi cam 43% din cele brute.

În situaţia cu 30 ore/săptămână pentru elevi şi 18 ore/săptămână pentru profesori, ar rezulta:
36 săpt./an x 30 ore/săpt. = 1080 ore/an
2142,75 lei/elev/an : 1080 ore/an = 1,984 lei/elev/oră didactică
Suma lunară atribuită pe profesor = 1,984 lei/oră x 4 săpt./lună x 18 ore/săpt. = 142,85 lei/lună
Celelalte calcule sunt identice.

Concluzia este clară: dacă elevii stau mai mult cu 10 ore pe săptămână şi profesorii predau cu 6 ore în plus pe săptămână, suma lunară ce-i revine unui profesor pentru un elev este aceeaşi, 142,85 lei/lună.

O astfel de finanţare va conduce la:
• tentativa de diminuare a sumelor pentru plata salariilor personalului didactic auxiliar şi nedidactic, printr-o încărcare cât mai echilibrată a structurii posturilor;
• atragerea cât mai multor tineri în învăţământ, întrucât costurile salariale sunt mai mici;
• renunţarea, pe cât este posibil, la personalul didactic din afara şcolii;
• eliminarea tentaţiei de a crea posturi suplimentare vacante, acoperite în regim de cumul şi plata cu ora;
• încercarea de a păstra efectivele de elevi din clasă, în limitele legii.

Paşi simpli spre o reformă aparent imposibilă (I)

Friday, August 6th, 2010

De regulă, o reformă trebuie să fie o sumă de soluţii la o multitudine de probleme, acumulate de-a lungul timpului, dintr-un anumit domeniu. În cazul de faţă, învăţământul preuniversitar.

Nu vom inventaria toate lucrurile de rezolvat din preuniversitar, ci ne vom opri doar la câteva dintre ele:
• numărul prea mare de ore programate în clasă, prin planul de învăţământ; de multe ori, peste 30 într-o săptămână; în învăţământul superior, pentru ştiinţe umaniste, numărul de ore este de 20 pe săptămână;
• numărul exagerat de discipline predate elevilor într-un semestru;
• numărul foarte mare de ore dedicate rezolvării temelor „pentru acasă”; la fel, peste 30 într-o săptămână;
• un timp “necontrolat”, lăsat la dispoziţia copiilor, după orele de şcoală, până la sosirea părinţilor de la serviciu; cam 3-4 ore zilnic;
• o încărcătură prea mare a cadrelor didactice, de 18 ore de predare săptămânal; în timp ce în mediul universitar sunt maxim 12 ore pe săptămână;
• mulţi dascăli sunt motivaţi sau determinaţi să-şi petreacă o parte consistentă din timpul lor liber pentru ore suplimentare cu elevii. Motivaţia nu este, de cele mai multe ori, de natura unor foloase pentru cei ce prestează astfel de activităţi, ci pentru binele elevilor;
• presiunea continuă pe cei ce slujesc educaţia cu ameninţarea diminuării numărului de posturi didactice, fără o justificare şi fundamentare realistă a nevoii de a o înfăptui;
• până acum, forma de plată a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar nu a fost corelată cu finanţarea pe elev. De aceea, s-a manifestat fenomenul creşterii numărului de ore în clasă, pentru cât mai multe discipline, care a condus la un număr mult mai mare de norme didactice;
• nepunerea faţă în faţă a problemelor comune celor câtorva categorii de persoane implicate: elevi, profesori, părinţi, sindicate, reprezentanţi ai administraţiei centrale şi/sau locale ş.a.

Din cele enumerate anterior, se desprind trei aspecte asupra cărora vom încerca să ne oprim:
1. numărul aparent mare de cadre didactice, în condiţiile propunerii noastre de micşorare cu o treime a numărului de ore alocate activităţilor didactice atât ale elevilor, cât şi ale profesorilor;
2. suma de bani cu care este finanţat de stat un elev pentru o oră de activitate didactică;
3. controlarea numărului de discipline dintr-un semestru prin ECTS (Sistemul European de Credite Transferabile), dar şi a încărcăturii de activităţi pe elev, atât didactice din clasă, cât şi după programul şcolar (after school).

În cele ce urmează, nu vom prezenta soluţia de implementat, ci pe cea asupra căreia se poate zăbovi puţin, încercând să se constituie într-un cadru de pornire.

De fapt, este o tentativă de simplificare a lucrurilor, în vederea creşterii performanţelor sau aşteptărilor pentru toţi cei implicaţi în procesul educaţional. Am pornit de la o mare împlinire pe calea reformei: finanţarea pe elev. Spunem finanţare, şi nu standard de cost, întrucât primul termen este mai apropiat de ceea ce este în realitate. Standardele de cost sunt foarte diverse, cu o multitudine de variabile în structura lor, ale căror influenţe necesită serioase studii de specialitate. În schimb, finanţarea este o sumă ce se obţine prin împărţirea a ceea ce poate oferi statul educaţiei pentru o perioadă de timp (de regulă, un an şcolar, un ciclu educaţional) la numărul de beneficiari, la rândul lor, într-o anumită structură pentru mediile urban şi rural, dar şi pe niveluri ale educaţiei.

Dacă până acum se susţinea nevoia creşterii calităţii procesului educaţional printr-un număr cât mai rezonabil de elevi într-o clasă, odată cu finanţarea pe elev se va înregistra o tendinţă inversă: a creşterii efectivelor dintr-o clasă, întrucât sumele obţinute prin finanţarea pe elev într-o oră sunt, evident, mai mari. Noi considerăm a fi rezonabile formaţiile cu care se lucrează în prezent. Pe lângă problema numărului de elevi, apare şi cea a numărului mare de discipline predate într-un semestru. Se poate găsi o soluţie? Categoric, da! Prin sistemul creditelor transferabile, demonstrat ulterior.

Eternul film de groază: PSD ne dă la toţi

Thursday, August 5th, 2010

PSD e pe cai mari. Sau, cel puţin, aşa crede. O şarjă de sondaje prietenoase îi dau perspective certe de guvernare. Sau, cel puţin, aşa se spune. Nu, în acel partid nu s-a schimbat nimic. Năstase s-a întors ca păpuşar, Iliescu dă sfaturi părinteşti, Ponta e ca şi preşedinte. Sau, cel puţin, aşa visează.

Pe valurile crizei însă, orice nesăbuit îşi poate face barcă. Disperarea oamenilor îi suflă în pânze dacă le întinde aşa cum trebuie. Şi PSD le întinde cu o inconştienţă rară. Repertoriul e bine ştiut: FMI nu-i bun, nu trebuie concediat nimeni, nu trebuie tăiate salarii, ci mărite pensiile. Asta aşa, din primele paragrafe.

Pentru completarea programului de guvernare, “partidul lui vă dăm la toţi” se va aşeza apoi să mediteze la eterna sa problemă: “oare ce i-ar mai plăcea poporului să audă?”.

Apocalipsele multiple şi cavalerii lor prevestitori (II)

Wednesday, July 14th, 2010

În postarea anterioară, am scris despre Apocalipse după domeniile lor de manifestare. Acum le abordez după aria de întindere sau localizarea lor spaţială şi voi prezenta:

2.1 Apocalipsa globală
Apocalipsa globală este reflectată fidel de jocurile a 3 mari actori planetari: SUA, Europa şi China. S-au conturat două forţe puternice: a) prima, care ar trebui să conducă la creşterea inflaţiei, generată de puternica dezvoltare economică a Chinei şi de preţul aurului; b) a doua este, de fapt, o sumă de contraforţe, venind dinspre SUA şi Europa. În America, existenţa multor capacităţi de producţie neutilizate şi a unei rate ridicate a şomajului reprezintă un potenţial de creştere economică. În schimb, Europa a îmbrăţişat măsuri de austeritate, însemnând reducerea drastică a cheltuielilor publice şi majorarea impozitelor. Acestea vor duce la diminuarea consumului şi a activităţilor economice, transformate într-o încetinire vădită a creşterii economice şi reducerea preţurilor. Astfel, se poate spune că în SUA inflaţia este combătută prin măsuri de încurajare economică, iar în Europa, prin teamă, descurajând consumul.
Cei 4 cavaleri ai Apocalipsei globale sunt:
 încălzirea globală a planetei, atât din punct de vedere climateric, dar şi deteriorarea financiară, economică, socială, politică şi morală - prin crizele globale la care suntem martori;
• negarea efectelor benefice ale globalizării, prin promovarea termenilor de reglobalizare sau deglobalizare, dar şi a dorinţei de reglementare planetară, în totală contradicţie cu dereglementarea specifică economiei de piaţă. Se invocă nevoia apariţiei unui guvern planetar;
• localul poate fi soluţia la efectele crizei globale; externalizarea se întoarce acasă prin internalizare, atât la nivel de corporaţie, cât şi de stat. Piaţa internă va fi, în primul rând, deschisă produselor naţionale; piaţa externă va fi mult mai segmentată şi mai greu de penetrat;
• noul normal al consumatorilor globali, cunoscut şi ca inovare inversă, datorită orientării cetăţenilor din statele puternic dezvoltate spre produsele oferite ţărilor în curs de dezvoltare, mai întâi, prin preţ, dar şi prin performanţele acestor produse: mult mai economicoase, mai puţin orientate spre consumul de energie şi mai bine îndreptate spre atingerea unor funcţii de utilitate.

2.2 Apocalipsa statală sau guvernamentală
După al doilea septembrie negru al SUA, din 2008, companiile imperiului mondial financiar au fost puternic răvăşite. Statul, adică banul public, a fost colacul de salvare. Discuţiile intercontinentale, în speţă dintre SUA şi statele din zona euro, au fost destul de tensionate în privinţa destinaţiei pachetului cu stimulente financiare. Băncile, mai întâi, sau economia? Sau ambele? De fapt, obiectivul îl constituia controlul procesului inflaţionist. Deflaţia cu stagdeflaţie, sau inflaţie cu stagflaţie? De aici drumurile s-au despărţit, iar rezultatele se ştiu. Modelele sub forma de U, V, W, fierăstrău constituie cea mai bună explicaţie.
Statul, din toată povestea crizelor, părea a fi bunul samaritean. Cine se aştepta ca tocmai el să aibă atâtea probleme? Şi în cazul său putem vorbi de alţi patru cavaleri ai Apocalipsei:
• creşterea excesivă a datoriei publice. Ea se raportează la produsul intern brut. Scala îndatorării este de la câteva zeci de puncte procentuale la multe sute sau chiar mii. Rostogolirea anuală a lor a constituit un „model” internaţional, un „standard”. De aici începe starea de bulversare naţională. Mâna invizibilă, introdusă de Adam Smith în Avuţia naţiunilor, în urmă cu mai bine de două secole, şi-a făcut simţită prezenţa acum, prin Datoria Naţiunilor. Numai că un tratat special pentru aceasta din urmă încă nu există;
• dezechilibrarea balanţei comerciale, cauzată de reducerea bruscă a exporturilor. La rândul lor, exporturile au fost mult influenţate de teama de consum. S-a globalizat „isteria” cumpătării şi a economiilor forţate, de teama că mâine va fi şi mai rău;
• lipsa lichidităţilor pe piaţa financiară, generată de o politică prudenţială excesivă a băncilor, dar şi de o cerere mult mai mică de credite din partea sectorului de afaceri, fiind, mai degrabă, o renunţare a solicitanţilor acestora în urma refuzurilor repetate ale băncilor. Lor li se adaugă şi neîncrederea populaţiei în siguranţa păstrării locurilor de muncă şi a economiilor în depozite bancare;
• amplificarea mişcărilor de revoltă socială, specifică perioadelor de criză globală, puternic influenţată de unele canale mediatice ale secolului XXI. Puterea de promovare a mesajelor prin noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţii este mult mai mare decât în perioada anilor 1929-1933. Important ar fi să existe un echilibru în utilizarea acestora, atât de către putere, cât şi de opoziţie.

2.3 Apocalipsa guvernării locale se manifestă, în bună parte, asemănător celei naţionale. Firesc, specificul comunităţii va avea un rol aparte. În astfel de condiţii, cei 4 cavaleri ai Apocalipsei sunt:
• transferarea îndatorării publice de la nivel naţional la cel local, prin împrumuturi masive şi emisiuni de obligaţiuni, la nivel de comunitate; se poate vorbi despre o linişte de moment prin vânzarea viitorului comunităţilor;
• măsuri disperate de protejare a valorilor locale, culminând chiar cu emisiunea de monedă a comunităţii, utilizată doar în interiorul ei; toate vin ca măsuri de creştere a resurselor bugetare locale;
• proliferarea mişcărilor sociale la nivel de cartier sau de categorii socio-profesionale; toate ca efect al încetării sau diminuării activităţilor economice, crescând şomajul şi diminuând puterea de cumpărare;
• creşterea activelor toxice la nivel de comunitate, ele însemnând capacităţi de producţie, locuinţe luate prin credit ipotecar neachitat la termen ş.a.m.d.

2.4 Apocalipsa individuală este anunţată de următorii 4 cavaleri:
• cumpărături iraţionale, ca efect al manipulărilor mediatice şi al unui marketing agresiv, ce au condus la creşterea îndatorării cetăţenilor pe termen lung. Pe timp de criză, ele au devenit adevărate active toxice, fiind acum doar o parte mai mică din creditele împovărătoare contractate iraţional;
• instaurarea fricii de criză, ce s-a transformat în frica de a nu-şi pierde agoniseala anterioară şi reţineri în a mai consuma ca în anii precedenţi. Se globalizează cumpătarea. De asemenea, apare teama de a nu mai avea statutul actual, îndeosebi în cazul angajaţilor pe bani publici;
• încercarea de a se apăra prin intrarea în grupuri de protecţie, de orice natură. Apar protectorii de cartiere şi de grupuri din spaţiul cibernetic. Sentimentul de apartenenţă la o anumită comunitate locală devine tot mai puternic. Regulile stabilite de acestea, pe timp de criză, sunt mai respectate decât orice alte reguli anterioare;
• căutarea cu ardoare a soluţiilor de ieşire din criză sau ideea bate criza. Unii îi spun globalizare versiunea 3.0. Pe astfel de vremuri, ideile novatoare sunt generatoare de minuni. Criza înseamnă moment de decizie. Aşa au spus vechii greci, iar grecii de azi, fiindcă au uitat sensul, sunt printre primii ce trag ponoasele.

Aşadar, omul modern trăieşte timpuri pline de temeri şi incertitudini. Se trezeşte scos cu brutalitate din liniştea sa aparentă. Constată că este înconjurat de o lume cu multe boli, izvorâte şi alimentate din inconştienţa semenilor. Spaţiul său social, constructele politice şi economice, toate par vulnerabile şi instabile. În plus, soluţiile sunt confuze şi contradictorii. Liderii lumii nu par să se fi gândit dinainte la cum se pot rezolva aceste probleme. Abia acum se fac studii, calcule, predicţii plecând de la realitatea ilustrată mai sus.

Va ieşi totuşi lumea din această fundătură? Cu siguranţă că da. Criza anilor ‘30 a fost mult mai profundă şi s-a trecut peste ea. Fiind mai temeinic aşezată, umanitatea de azi va reuşi asta fără un conflict de proporţii. Victime însă vor fi. Ca întotdeauna, cei slabi şi neadaptaţi vor plăti scump. Tocmai de aceea, criza este pentru toţi o probă a rezistenţei şi adaptării. Marea provocare este să reuşim asta cât mai bine la nivel individual, local, de state şi comunitate internaţională. Şi apoi, să încercăm din nou, a mia oară, să nu repetăm aceste greşeli ale istoriei.

Activitatea senatorului Dumitru OPREA, iunie 2010

Thursday, July 1st, 2010

1. Activitate în Circumscripţia electorală
• Audienţe la biroul parlamentar. Tipuri de probleme ridicate de persoanele care au solicitat audienţe:
− locuri de muncă,
− despăgubiri în bani pentru proprietăţile revendicate;
− dezbateri succesorale;
− problema scăderii pensiilor;
− probleme de fond funciar;
− reanalizarea situaţiei privind fotbalul ieşean;
− probleme privind spitalele şi infecţiile intraspitaliceşti etc
• Transmiterea de adrese şi cereri pentru oferirea de soluţii de către instituţiile abilitate, în funcţie de problemele ridicate la audienţe şi care nu se încadrează în competenţa biroului senatorial: Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
• Întâlnire cu sindicaliştii care au manifestat împotriva măsurilor guvernului, 10-11 iunie 2010
• Deplasări, în colegiul 5, pentru discutarea problemelor pe care le ridică locuitorii.
• Participarea la emisiuni ale studiourilor de radio şi televiziuni locale şi centrale, respectiv Radio Iaşi (La zi în viaţa partidelor parlamentare, Martor), Radio România Actualităţi (Antena partidelor politice), TeleM (Extemporal la Democraţie), Antena 1 Iaşi (City Puls), TVR 3 (Regional Expres).
• Apariţii în presa scrisă şi online (AgerPres, Buna Ziua Iaşi, Evenimentul de Iaşi, Flacăra Iaşului, Iasicastiga.ro, IasiTV Life, Ieşeanul, Machiavelli.ro, Monitorul, NewsIaşi, Ziarul de Iaşi, 24 de ore, EduManager).

2. Activităţi în Parlament
2.1 Participare la lucrările în Plenul Senatului

Datele şedinţelor în plen: 2, 7, 9, 14, 15, 16, 21, 23, 28, 29, 30 iunie 2010, cu următoarele intervenţii:
• privind procedura de vot a Ordinii de zi (2 iunie 2010)
• întrebare depusă în scris Ministrului Educaţiei “Analiza rezultatelor la evaluarea naţională 2010” (9 iunie 2010)
• declaraţie politică, depusă în scris, având ca titlu ,,E vremea ca protectorii clientelismului politic să dispară” (14 iunie 2010)
• întrebare adresată Ministrului Educaţiei şi Ministrului Comunicaţiilor “Renunţarea la intenţia de transfer a reţelei RoEduNet din coordonarea Ministerului Educaţiei” (14 iunie 2010)
• declaraţie politică cu titlul “Crin Antonescu - aventurierul iresponsabilităţii” (21 iunie 2010)
• întrebare adresată Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor “O mai mare transparenţă în soluţionarea dosarelor de despăgubiri” (21 iunie 2010)
• privind Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 84/1995 – Legea învăţământului (23 iunie 2010)
• privind Propunerea  legislativă pentru  modificarea şi completarea Legii nr. 84/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul preventiv, cu modificările şi completările ulterioare (23 iunie 2010)
• declaraţie politică cu titlul “Opoziţia - amplificatorul crizelor din România” (28 iunie 2010)
• privind Propunerea legislativă privind acordarea unei recompense financiare cu caracter stimulatoriu elevilor premianţi ai olimpiadelor internaţionale şcolare (28 iunie 2010)
• întrebare adresată Ministrului Educaţiei “Eficienţa utilizării fondurilor de către institutele de cercetare din subordinea sau coordonarea Ministerului” (28 iunie 2010)
2.2 Participare la lucrările Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii: 1, 7, 8, 14, 15, 21, 22, 28, 29 iunie 2010
2.3 Participare la lucrările Comisiei pentru Afaceri Europene: 23 iunie 2010
• Întâlnire cu reprezentanţii Comisiei parlamentare pentru afaceri europene din Irlanda privind monitorizarea aplicării recomandărilor PE
2.4 Participare la lucrările Biroului Permanent al Senatului: 8, 15, 22 iunie 2010
2.5 Alte activităţi privind activitatea în Senat
• Participare la lansarea volumului Cartea blogurilor politice, Bucuresti, organizata de portalul informatiilor politice Machiavelli.ro

Admin

Eficienţa utilizării fondurilor de către institutele de cercetare

Tuesday, June 29th, 2010

Comunicat de presă

Parlamentarul PDL Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Educaţiei, domnul Daniel Petru Funeriu, să comunice eficienţa utilizării fondurilor de către institutele de cercetare aflate în subordinea sau coordonarea Ministerului.

Prin intervenţia susţinută în plenul Senatului României, pe 28 iunie 2010, senatorul Dumitru Oprea a ridicat următoarea problemă: “Sunt numeroase sesizări şi nemulţumiri în privinţa administrării şi utilizării resurselor financiare în cadrul institutelor de cercetare. Cele mai multe se referă la modul în care se plătesc salariile şi se decontează lucrările, multe fără justificare, mai ales pe timp de criză.

În acest context, parlamentarul PDL a cerut Ministrului Educaţiei să transmită lista tuturor institutelor de cercetare ce sunt subordonate sau coordonate de Minister, informaţie ce nu apare pe site. În plus, se doreşte să se pună la dispoziţie date privind evoluţia veniturile câştigate, în perioada 2007-2010, de conducerile institutelor de cercetare şi sursele de acoperire, precum şi rezultatele ultimelor controale privind activităţile desfăşurate, modul de utilizare a fondurilor, modalităţile de plată a salariilor pe proiecte.

Domnul Dumitru Oprea a mai declarat: „Nemulţumirile apar în rândul angajaţilor din institutele de cercetare pentru că, deşi mare parte a salariilor lor au ca suport contractele şi proiectele finanţate de Minister sau din alte fonduri nerambursabile, sunt cazuri când persoane din conducerile institutelor ridică venituri cu mult mai mari fără să aibă justificare în proiecte. De asemenea, datorită sistemului închis, bazat pe clientelism şi nepotism, multe dintre institute se găsesc în situaţia de a nu avea în structura lor tineri, riscând ca, prin cheltuirea ineficientă a fondurilor, să nu se mai asigure cercetarea performantă. De aceea, se impune verificarea modului în care fondurile publice alocate pentru cercetare sunt utilizate de aceste institute, precum şi luarea unor măsuri de deschidere pentru atragerea tinerilor.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Opoziţia - amplificatorul crizelor din România

Monday, June 28th, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 28 iunie 2010

Constatăm în aceste zile efectele concrete ale inconştienţei unor politicieni. Chiar dacă situaţia dificilă a ţării ar trebui să fie evidentă pentru oricine, măsurile guvernului au fost subminate dincolo de orice limită. Animaţi de un populism zgomotos şi interese electorale, membrii opoziţiei au forţat o tristă victorie la Curtea Constituţională. Măsurile împotriva deficitului bugetar au fost parţial blocate. În loc de un efort pe o perioadă determinată de timp (6 luni), românii sunt acum nevoiţi să se sacrifice pentru un viitor incert.

Prin presiunea mediatică exagerată, exploatând starea de teamă în care se află populaţia, partidele de opoziţie au reuşit să ducă ţară într-o stare mult mai gravă decât s-a aflat până acum. În final, populismul a învins. În loc să se opereze în zonele cu probleme, s-a ajuns la majorarea TVA - singura soluţie posibilă pentru înlocuirea măsurilor propuse iniţial de guvern. Efectele vor fi mult mai grave şi mai greu de controlat. Categoriile ce se doreau a fi protejate vor fi expuse unui pericol şi mai mare. Cei ce pot salva sistemul, oamenii de afaceri, sunt împinşi într-o incertitudine imensă, într-o zonă de risc din care nu se ştie cum mai pot ieşi. Mai mult, opoziţia ameninţă şi cu sesizarea Avocatului Poporului privind neconstituţionalitatea majorării TVA, pentru a arunca economia în haos.

De o gravitate la fel de mare este şi soluţia propusă de unii liberali, de a se folosi rezervele Băncii Naţionale pentru plata pensiilor. Este ceva de neimaginat. După ce au bulversat atâtea sisteme, prin politica „Jos cu …!”, mai rămâne ca şi stabilitatea monetară şi cea financiară să fie prăbuşite. Confuzia din mintea lor, dacă s-ar concretiza în practică, ar pune în pericol una din infrastructurile strategice ale ţării, provocând o adevărată tragedie. Pentru a nu mai fi nevoiţi să facă declaraţii halucinante, sfidând orice reguli, îi invităm să mediteze şi să înţeleagă nevoia protejării tuturor rezervelor strategice ale statului, printre care se află şi cele financiar-monetare.

În final, rămâne de văzut ce va avea de transmis opoziţia pensionarilor. Probabil vor pretinde că tot guvernul este de vină când aceştia îşi vor vedea veniturile afectate de preţuri şi inflaţie cu mai mult de 15 %. Un lucru este însă sigur - dacă demagogii îşi doresc atât de mult să guverneze şi îşi vor urma consecvent politica distructivă, în scurt timp n-or să mai aibă ce şi pe cine guverna.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Este necesară o mai mare transparenţă în soluţionarea dosarelor de despăgubiri

Tuesday, June 22nd, 2010

Comunicat de presă

 Parlamentarul PDL Dumitru Oprea a solicitat Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, doamna Crinuţa Nicoleta Dumitrean, să acţioneze astfel încât procesul de rezolvare a dosarelor să fie cât mai transparent.

Prin intervenţia susţinută în plenul Senatului României, pe 21 iunie 2010, senatorul Dumitru Oprea a ridicat următoarea problemă: “La cabinetul senatorial din colegiul pe care îl reprezint, dar şi la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Combaterea Corupţiei şi Petiţii, unde sunt secretar, vin zeci şi sute de petiţii prin care se invocă, în primul rând, lipsa de transparenţă şi de informare în legătură cu situaţia dosarelor de despăgubire. Acest lucru se perpetuează de mulţi ani, iar unele persoane care aveau dosare în curs de soluţionare nici nu mai trăiesc. De asemenea, mi-au fost relatate cazuri în care persoanele au intrat în posesia unei prime tranşe în urmă cu trei-patru ani, după care nu au mai primit nici o informaţie privind data plăţii următoarelor tranşe, deşi, conform legii, acest lucru trebuia să aibă loc în ani consecutivi.

În acest context, parlamentarul PDL a cerut Preşedintelui ANRP să specifice în ce măsură şi în cât timp pot fi puse în practică o serie de soluţii. Una dintre ele ar fi publicarea pe site-ul autorităţii a tuturor dosarelor depuse, în ordinea strict secvenţială a datei de înregistrare a lor, starea în care se află, data la care s-a dat un răspuns oficial, data la care s-au făcut plăţile, data la care se estimează că se va putea încheia întregul proces de despăgubire pentru dosarele în cauză. Actualizarea listei să se facă cel puţin o dată pe lună. De asemenea, se impune stabilirea unui termen maxim pentru fiecare dosar, astfel încât cetăţenii să ştie când pot intra în posesia despăgubirilor, precum şi elaborarea unui set transparent de criterii în funcţie de care dosarele sunt supuse analizei şi soluţionării.

Domnul Dumitru Oprea a mai declarat :”Măsurile propuse vin atât în sprijinul cetăţenilor, ce fac numeroase drumuri la Bucureşti sau cheltuie importante sume de bani încercând să afle informaţii oficiale despre dosarele lor, dar şi pentru a uşura activitatea ANRP.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Ministerul Comunicaţiilor trebuie să renunţe la intenţia de preluare a reţelei academice RoEduNet

Thursday, June 17th, 2010

Comunicat de presă

Parlamentarul PDL Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Comunicaţiilor, domnul Gabriel Sandu, să stabilească strategia de dezvoltare a sistemului naţional de comunicaţii fără a subordona reţeaua academică şi de cercetare RoEduNet. De asemenea, dumnealui a cerut Ministrului Educaţiei, domnul Daniel Petru Funeriu, să refuze o astfel de propunere.

Prin întrebarea depusă în scris, pe 14 iunie 2010, la Senatul României, senatorul Dumitru Oprea a ridicat următoarea problemă: “Intenţia Ministerului Comunicaţiilor de a transfera reţeaua academică şi de cercetare RoEduNet, investiţie a Ministerului Educaţiei şi universităţilor din România, ridică multe nemulţumiri şi atrage o serie de dezavantaje, ce pun în pericol parteneriatele şi colaborările naţionale şi internaţionale pe care Reţeaua le-a dezvoltat de-a lungul timpului. Ministerul Comunicaţiilor trebuie să-şi păstreze rolul de arbitru pe piaţa telecomunicaţiilor, iar preluarea reţelei ar însemna transformarea într-un operator pe piaţă, ceea ce ar conduce la concurenţă neloială.

În acest moment, accesul instituţiilor de educaţie şi cercetare la RoEduNet este gratuit, lucru ce nu mai poate fi garantat, având în vedere experienţa nereuşită cu Reţeaua Naţională de Comunicaţii, care nu oferea servicii gratuite, aflându-se în gestiunea Ministerului Comunicaţiilor. Reţeaua trebuie să rămână în coordonarea Ministerului Educaţiei, asigurând servicii specifice învăţământului românesc, care nu privesc sistemul de comunicaţii naţional, ci strict activităţile educaţionale ale acestui minister şi ale structurilor subordonate.

Domnul Dumitru Oprea a mai declarat: “Actualul statut al RoEduNet, de membru al proiectelor şi activităţilor europene, de genul GEANT, CERN, ELI, EduROAM, CSIRT, poate fi pus sub semnul întrebării datorită instabilităţii pe care ar genera-o transferul către Ministerul Comunicaţiilor, cu efecte negative, pe termen lung, asupra cercetării ştiinţifice din România. Statutul dobândit se datorează tocmai caracterului de reţea destinată mediului educaţional şi de cercetare, ce s-ar putea pierde odată cu intenţia de subordonare Ministerului Comunicaţiilor şi transformarea ei în reţea comercială. Eforturile depuse de-a lungul anilor de a dezvolta una din cele mai performante reţele academice europene, aflată pe locul cinci în topul european, s-ar spulbera printr-o decizie neinspirată din partea Ministerului Comunicaţiilor. De aceea, Ministerul Educaţiei nu trebuie să accepte o astfel de propunere.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

E vremea ca protectorii clientelismului politic să dispară

Monday, June 14th, 2010

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României, 14 iunie 2010

Sunt cunoscute dezbaterile din cadrul Colegiului Director Naţional al PDL privind necesitatea ca demnitarii să aleagă între funcţia publică şi afacerile cu statul. Este o măsură amânată de multă vreme de politicienii din România şi care este cerută insistent de preşedintele Traian Băsescu. Punerea în practică a acestei idei ar ajuta la asanarea vieţii politice, diminuând conflictul de interese la nivelul funcţiilor publice. Este o iniţiativă importantă care necesită însă o voinţă de aplicare efectivă a ei.

Nu mai este un secret pentru nimeni că una dintre cele mai mari surse de corupţie sunt afacerile pe seama statului. De 20 de ani, partidele ajunse la guvernare au construit şi întreţinut un întreg sistem de favoritisme în atribuirea contractelor cu bani publici. S-au creat astfel pagube incalculabile, distrugându-se încrederea mediului de afaceri şi a populaţiei faţă de onestitatea reprezentanţilor statului. Din nefericire, chiar şi unii politicieni aflaţi în opoziţie păstrau liniştea asupra acestor manevre dacă reuşeau să fie părtaşi la sistem.

Ei bine, acum suntem aproape de colaps. Financiar şi moral, România este într-o gravă criză care ameninţă însăşi funcţionarea statului. Dacă politicienii nu au avut curaj să rupă sistemul clientelar, acum e vremea să o facă. Iar dacă unii n-au voinţă sau interes, atunci pot fi şi “ajutaţi”. Asociaţiile civice şi mai ales presa au datoria să facă presiune pentru îndepărtarea acestor personaje din viaţa publică. Mai mult, liderii oneşti ai partidelor trebuie să înţeleagă faptul că a venit momentul să renunţe la morala lui “noi şi-ai noştri”. Democraţia românească are nevoie de occidentalizare, în sensul asumării unei răspunderi mult mai mari de către persoanele publice. Cine este prins cu afaceri veroase, cu tot felul de contracte date prietenilor sau rudelor, trebuie să plece imediat. Lumea s-a săturat să audă la infinit de interesele dubioase ale demnitarilor şi să vadă zidurile ridicate de partide în jurul acestor indivizi.

Am speranţa că iniţiativa PDL va avea rezultate concrete. Ar fi binevenit dacă executivul ar fi mult mai dur şi în privinţa datoriilor către stat ale firmelor care au contracte cu bani publici. Acolo este un alt focar de corupţie care trebuie curăţat. Important este însă ca acest angajament să fie făcut şi de celelalte partide. Dacă nu ne angajăm cu toţii în această direcţie şi vom aştepta să vină curăţenia numai prin DNA, atunci vom fi mereu într-o criză morală. Tocmai de aceea, suntem acum în faţa unei mari încercări: schimbăm sistemul sau continuăm aşa? Iar dacă îl schimbăm în realitate şi nu doar ca imagine, atunci chiar vom putea privi cu încredere şi viitorul. Indiferent de orice criză economică.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA