Trăiesc o stare un pic ciudată. M-am simţit foarte bine când am aflat că Europeana va merge foarte bine, pentru că nu mai merge. Da, biblioteca virtuală Europeana a mers joi, 20 noiembrie, şi de vineri, 21 noiembrie, nu mai funcţionează până la mijlocul lunii decembrie.
O, ce veste minunată!
De ani de zile aşteptam ziua asta, ziua în care europenii să arate diriguitorilor de educaţie, de cultură, de divertisment ş.a. că spaţiul cibernetic le este atât de drag şi de util. Pe finalul mandatului de rector m-au şocat oamenii care nu au înţeles că un loc la un calculator din spaţiul Universităţii te poate duce în toate bibliotecile şi locurile frumoase ale lumii. N-au înţeles că bibliotecile valoroase sunt cele accesate de oriunde. Cărţile fizice trebuie să fie păstrate cu multă grijă, iar accesarea lor, în formă digitală, să fie posibilă de oriunde de pe planetă.
Se preconiza că, la o populaţie de aproape 500 milioane de locuitori, într-o oră, cam 10% vor avea de gând să viziteze cele peste 2 milioane de documente, imagini, clipuri audio şi video ale bibliotecii Europeana. E frumos să ai putere de imaginaţie. Închipui-ţi-vă o coadă de 15 milioane de vizitatori pe oră, fiecare ocupând un scăunel şi având în faţă o măsuţă cu un calculator care, împreună, ocupă cam un metru lungime. Aţi intuit. S-a format o coadă de 15.000.000 de metri, adică de 15.000 de kilometri, ceea ce înseamnă “o coadă” dus-întors Bucureşti New York sau pe vreo 38 de rânduri de la Iaşi la Bucureşti.
Într-adevăr, Europeana “a fost victima propriului ei succes”, aşa cum s-a afirmat la Comisia Europeană.
Multe organizaţii europene au fost sceptice când li s-au cerut formatele digitale ale comorilor ce le deţin. Acum au înţeles. În vreo 3-4 săptămâni, celor 3 servere din Olanda, unde este localizat site-ul, li se vor mai adăuga noi forţe, iar cei care conduc instituţiile de interes european o să înţeleagă încotro se îndreaptă lumea şi vor contribui din plin la îmbogăţirea tezaurului european digital.
Interesantă este structura principalilor vizitatori virtuali: 17% din Germania, 10% din Franţa, 9% – Spania, 6% – Italia, 5% – Olanda, 4% - Belgia şi SUA. Cred că spune totul. Ţările cu drag de cât mai multă cunoaştere şi iubitoare de cultură reală se văd şi în lumea virtuală.
