Dumitru Oprea

1. Cum a început totul
Am pornit campania pentru apărarea pădurii Ciric când mi-au căzut ochii pe o ştire din presa locală, în care se vorbea despre tăierea pădurii pentru a face loc unei zone de distracţii. Era un lucru care mi-a atras atenţia pentru că, în proiectul iniţial al Primăriei, nu se pomenea nimic de defrişări. Luat la bani mărunţi, am descoperit că acest lucru era ascuns în documente sub sintagma „scoatere din circuitul forestier”. Mai întâi, am crezut că era vorba doar de o barbarie ecologică. În acest sens am şi luat public atitudine. Numai că surpriză! Exact a doua zi, m-am trezit la birou cu domnul Coman, director în Primărie. Era trimis de primarul Nichita să mă convingă ce minunat e de fapt proiectul şi să nu îl mai jenez public în înfăptuirea sa. Evident că nu m-a convins.

Graba cu care mi-a trimis domnul Nichita soli de pace mi-a trezit suspiciuni. În plus, era absolut inexplicabilă încăpăţânarea primarului de a tăia cu orice preţ pădurea. Mai ales că, peste drum de pădure, are zeci de hectare libere, unde poate construi orice şi poate derula proiectul fără probleme. Apoi, pe măsură ce aflam noi date, căutam documente şi solicitam răspunsuri la instituţii publice, suspiciunile s-au accentuat. Până într-o zi, când am primit bomba – o audienţă la cabinetul senatorial.

2. Istoria unui interminabil abuz
Persoana care solicita audienţa venea cu nişte documente grele. Dovedea nici mai mult, nici mai puţin, că, alături de alte persoane, sunt proprietarele de drept ale unei părţi de teren pe care domnul Nichita vrea să-l defrişeze şi să toarne beton. Acest cetăţean se luptă tocmai din 1991 să intre în posesia moştenirii sale de drept. În 1993, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii 18/1991 dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 5,5 ha în zona Ciric.

Numai că instituţiile care trebuia să-i restituie proprietatea refuză acest lucru. Drept pentru care, moştenitorul mai obţine în 2006 o decizie civilă prin care Comisia municipală de fond funciar era obligată să-l pună în posesie cu terenul şi să-i elibereze titlul de proprietate. Lucru care iarăşi nu se întâmplă. Într-un final, după ani de procese, cetăţeanul respectiv obţine o nouă decizie civilă în 2010, la Tribunalul Iaşi, prin care se reconstituie dreptul de proprietate pe vechiul amplasament. Decizia fiind definitivă şi irevocabilă. Numai că, din nou surpriză: omul descoperă că terenul său fusese luat cu titlu de proprietate de “persoana (!!!) Consiliul Local Iaşi”! Instituţie care, prin primar, a depus o cerere în 2005. Cererea fiind validată în şedinţa de fond funciar în 2007. Cum acest fapt este lovit de nulitate absolută, din punct de vedere legal, domnul Nichita s-a temut să se apuce de tăiat imediat pădurea. Aşa că a cerut lămuriri de la ANRP (Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor), dar abia în iunie 2010, când a primit ultima hotărâre de punere în posesie a proprietarului de drept. Asta în condiţiile în care pentru Ciric există şi alte solicitări de revendicare a terenurilor. Deşi prefectul afirma, în ianuarie 2010, că va ataca titlul de proprietate al Primăriei pe 384 de ha la Ciric, obţinut doar în baza unor referate, ulterior nimic nu s-a mai întâmplat.

3. Consecinţele grave ale ilegalităţilor din cazul Ciric
Răspunsul venit de la ANRP, de care primarul nu a pomenit  niciodată,  este devastator pentru dumnealui. Iată cum sună o parte din acest răspuns: “Instanţa a apreciat probatoriul administrat în cadrul procesului civil de reconstituire a dreptului de proprietate, hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă urmând să fie pusă în aplicare de către comisiile de fond funciar şi de către celelalte instituţii publice, întrucât acestea au un caracter obligatoriu şi sunt irevocabile”. Existând şi un termen obligatoriu pentru repunerea în posesie a moştenitorului celor 5,5 ha: 30 de zile.

Mai mult, ANRP dă un avertisment dur pentru primar: “Nesocotirea dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti poate întruni elementul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod Penal”. Tot ANRP îl avertizează pe domnul Nichita Gheorghe că, în acelaşi timp, prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, România se expune la pierderea unui nou proces la CEDO. Şi mai face o precizare primarului: statul român va urmări toate persoanele implicate în aceste abuzuri pentru a le imputa nominal suma pierdută la CEDO.

Cu toate acestea, spre stupefacţia noastră, domnul Nichita a trimis deja firma care a câştigat licitaţia de la Ciric să-şi pregătească şantierul. Astfel că, la ora la care vorbim, drujbele primarului sunt gata să pună la pământ 6 hectare din pădurea Ciric. Tocmai de aceea, să sperăm că autorităţile abilitate se vor sesiza cu privire la aceste ilegalităţi şi să tragă la răspundere persoanele implicate. Nişte persoane care se joacă incredibil cu proprietatea unor oameni, cu patrimoniul Iaşului şi cu libertatea lor.