Liberalii, prin comportamentul lor de atunci, de la alegerile locale din 2008, anunțau un altul, de peste un an și jumătate, la alegerile prezidențiale din noiembrie-decembrie 2009, unde, ca niște roboți, au reluat povestea cu răul mai mare și mai mic. Și la localele din 2008, și la prezidențialele din 2009, au avut la dispoziție un întreg arsenal mediatic și o majoritate covârșitoare în secțiile de votare. În 2008, le-a mers. În 2009, în schimb, în pofida înmulțirii beligeranților anti-Băsescu, n-a mai fost să fie. Au nesocotit povestea cu ulciorul. Pentru președinte, singurul reper a fost Poporul. La el s-au făcut cele mai multe trimiteri, iar opozanții le nesocoteau. Se gândeau doar la împătimiții politici, sfidând o mare parte a electoratului aparent neutru. De fapt, prin popor, Traian Băsescu a repurtat cea mai frumoasă victorie în lupta cu manipulatorii opiniei publice. Și n-au fost puțini. Da, poporul, în ultima săptămână a turului doi, s-a apropiat de Băsescu, împins, culmea, de întreaga coaliție anti-Băsescu.
Și la alegerile din 2009, electoratul municipiului Iași s-a dovedit a fi de dreapta, dominantă fiind culoarea portocalie. Prin votul său, municipiul Iași s-a înscris pe lista celor cu contribuții definitorii la alegerea președintelui Traian Băsescu. Lui i s-a adăugat județul, cu un număr substanțial de voturi. Închipuiți-vă ce s-ar fi întâmplat dacă, și de data aceasta, răul cu care s-ar fi asociat liberalii era altul decât cel pentru care, în mod total neinspirat, s-au orientat ei. Din nou dreapta a pierdut în județul Iași, prin pasul la stânga al liberalilor. La fel s-a intamplat la nivel național. Norocul a venit din alte zone ale țării și din diaspora. Putem să facem și un compromis, și anume să nu ne referim la primul tur, ci doar la al doilea. Dacă ar fi fost o strategie politică a liberalilor și nu o pornire total necontrolată anti-Băsescu, câștigul dreptei era evident. PNL ar fi putut negocia destul de multe portofolii în noul guvern, asigurându-și liniștea pentru cel puțin șapte ani. Odată cu câștigul lor se consolida și dreapta românească. Dar, iar n-a fost să fie.
Și totuși, deși PD-L a câștigat, bucuria trebuie să fie moderată. Succesele repurtate în ultima perioadă pot fi periculoase, de moment. Partidul trece prin starea laptelui pus la fiert. Se umflă artificial. Trebuie știut cât rămâne după o astfel de fază. Puterea reală, proprie, a partidului este insuficientă pentru așezarea lucrurilor atât pe plan național, cât și local. Pentru guvernare s-au efectuat alianțe rapide, cam fortațe, dar altceva nu era de ales. Pentru a câta oară, refuzul liberal a constituit o nouă șansă pierdută pentru consolidarea dreptei și pentru intrarea țării într-o stare mai mult decât normală. Ușoarele tensiuni din PD-L sunt aproape firești. Unii s-au grăbit să spună că în guvernul acestui partid câștigă mai mult cei ce au fost împotriva lui, cei ce au pierdut continuu sau cei ce vin din afara lui. Oricum, prețul guvernării este cu totul altul acum, când doar câteva voturi sunt decisive și când crizele globale au forme de manifestare tot mai vizibile și mai greu controlabile. În astfel de condiții, guvernul minoritar, numai PD-L, avea soarta președinției lui Geoană.
(va urma)
