Archive for the ‘drepturile cetatenilor’ Category

1.500 de euro pentru fiecare român

Wednesday, July 27th, 2011
Share

Auzim mereu că ţara îşi poate rezolva multe dintre problemele economice, de infrastructură şi sociale dacă s-ar atrage fondurile europene. Până în 2013, ar trebui să folosim în jur de 32 miliarde de euro de la Uniunea Europeană. Dacă am face un calcul simplu, asta ar însemna că fiecărui român i-ar reveni circa 1.500 de euro.

Sigur, fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, am putea să beneficiem de suma aceasta. În primul rând, prin proiectele autorităţilor locale, organizaţiilor non-guvernamentale, instituţiilor de învăţământ sau firmelor la care lucrăm.

Dacă ne-am raporta la judeţul Iaşi, ar însemna că locuitorii lui ar trebui să vadă proiecte de cel puţin 1,2 miliarde de euro, iar la nivelul municipiului de aproximativ 500 milioane de euro. La nivelul universităţilor ieşene, unde sunt zeci de mii de studenţi, profesori, cercetători, personal administrativ, din câte ştim sunt fonduri atrase de peste 100 de milioane. Sperăm că şi rezultatele se vor vedea curând.

La fel, cetăţenii din localităţile României ar putea să pună pe hârtie suma care le-ar reveni din fondurile europene şi câte proiecte sunt puse în practică în comunitatea lor.

Sunt doar calcule simple, teoretice. Totuşi, prin ele, populaţia ar avea elemente pentru a aprecia succesul sau eşecul responsabililor unei comunităţi în rezolvarea problemelor, prin atragerea fondurilor europene. Ar fi o nouă cale prin care edilii vor fi văzuţi cu alţi ochi.

(Ne)Răspunsuri ale Agenţiei pentru Protecţia Mediului Iaşi

Wednesday, July 6th, 2011
Share

Asociaţia TERIS Iaşi, susţinătoare activă a demersurile de stopare a defrişării pădurii Ciric, a făcut o adresă către Agenţia de Mediu Iaşi, prin care solicita motivele/ argumentele care au stat la baza deciziei etapei de încadrare fără evaluare de mediu, pentru proiectul Zona de agrement Ciric – executare lucrări de defrişare.

De asemenea, se cerea clarificarea statutului de „spaţiu verde” al amplasamentului unde urmează să fie defrişată pădurea, stabilitatea terenului (studiu geologic care să ateste că spaţiile ce urmează a fi defrişate nu sunt afectate de alunecări de teren), suprafaţa exactă ce urmează a fi defrişată.

Agenţia de Mediu Iaşi a direcţionat Asociaţia TERIS să caute răspunsurile în dosarul proiectului de la Primărie, fără să-i fi oferit nici un argument pentru decizia luată.

Dar, cel mai halucinant răspuns dat de Agenţie a fost:
“În conformitate cu prevederile Legii nr 24/2007, republicată, privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, DUPĂ realizarea proiectului de investiţie Zona de agrement Ciric, întreaga suprafaţă aferentă proiectului devine pădure de agrement şi va fi inclusă de Primăria Municipiului Iaşi în Registrul spaţiilor verzi“.

Mai avem doar o întrebare: Dacă nici Agenţia de Mediu nu ne mai apără mediul, atunci cine?

Neregulile privind plata încălzirii termice trebuie eliminate

Tuesday, June 21st, 2011
Share

Comunicat de presă

Senatorul PDL Dumitru Oprea face un apel pentru reglementarea situaţiei cetăţenilor debranşaţi de la sistemul centralizat de termoficare, nemulţumiţi de ordinul ANSRC 343/2010. Este vorba de problema tronsoanelor de scări unde nu mai sunt apartamente traversate de instalaţiile termice, locatarii fiind puşi, totuşi, să plătească o cotă parte.

Într-o întrebare adresată luni, 20.06.2011, domnului Mircea Matei, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală (ANSRC), parlamentarul ieşean solicită regândirea metodologiei de calcul, astfel încât doar apartamentele prin care mai trec ţevi de căldură funcţionale să fie incluse la plata unei cote părţi, dar într-o limită de bun simţ.

În acelaşi timp, Dumitru Oprea a solicitat luarea de măsuri pentru eficientizarea sistemului şi sancţionarea managementului societăţilor de termoficare şi a autorităţilor locale pentru pierderile înregistrate de ani de zile.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Reforma administrativă se poate aplica şi Consiliilor Locale

Thursday, June 16th, 2011
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 15 iunie 2011

După refuzul iniţial al USL de a discuta varianta de reorganizare administrativă propusă de Guvern, iată că socialiştii s-au răzgândit. Aşadar, ar fi nevoie de o reformă în domeniu. Dar una care să nu schimbe nimic. Sau care să amâne lucrurile şi apoi să le complice şi mai mult. Numai să nu se scape controlul asupra resurselor locale şi să nu fie tulburate apele prietenilor din teritoriu.

Ca de obicei, şi în abordarea acestei probleme, USL uzează de agresivitate şi dezinformare. Mai întâi, a fost atacat Preşedintele. La ce le-ar folosi asta, numai liderii opoziţiei ştiu. Mai grave sunt însă mesajele alarmiste lansate la televizor, că reforma ar aduce sărăcie, haos, că oamenii ar plăti sume imense ca să-şi schimbe actele! Evitând să recunoască astfel adevărata miză a proiectului: reducerea birocraţiei, coordonarea mai eficientă a fondurilor europene şi dispariţia a mii de posturi plătite inutil, distribuite în chip de sinecuri politice.

În acest sens, alternativa propusă de socialişti este halucinantă. Reforma ar trebui să nu mişte nimic în teritoriu. Ba mai mult, să construiască nişte structuri suplimentare. Mamuţi intermediari, între local şi guvern, cu alt buget, alţi funcţionari şi alte cheltuieli. Care să necesite alt rând de alegeri şi altă modificare a Constituţiei! Acesta este marele proiect de reorganizare al ţării propus de USL. O rebirocratizare extinsă la proporţii inimaginabile. Un stat şi mai expandat, o administraţie şi mai obeză. Care să fie şi mai intruzivă în economie, care să dea cât mai multă satisfacţie baronilor, distribuitori de resurse politico-financiare pe plan local.

Doamnelor şi domnilor colegi. Politica a devenit demult o povară pentru români. În loc să servească societatea, sistemul politic este o maşinărie infernală de drenat bani. Populaţia a ajuns acum să se apere de politicieni, să încerce doar să diminueze pagubele făcute de grupurile de interese ale partidelor. De aceea, orice reformă trebuie să aducă diminuarea aparatului birocratic, nu extinderea lui. Să scadă cheltuielile publice, nu să împovăreze şi mai mult cetăţeanul.

Tocmai de aceea, un astfel de deziderat poate fi atins şi prin diminuarea, chiar la 50%, a numărului de consilieri locali, ce sunt, de multe ori, plasaţi pe liste tot după principiul sinecurilor de partid. Bugetele oraşelor şi comunelor ar scăpa astfel de nişte cheltuieli inutile. Iar consilierii puşi pe liste ar putea fi de o calitate mai bună. Sau măcar ar fi cunoscuţi de cetăţenii care îi aleg. Iar dacă domnii de la USL nu pot accepta asta fiindcă îşi supără clientela din teritoriu, atunci poate că ar trebui să-şi aducă aminte de un principiu de bază al democraţiei: nu comunitatea e datoare să-i întreţină pe ei, ci ei sunt datori să servească cetăţenii.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Limitarea deficitului prin Constituţie, proba de foc a opoziţiei

Wednesday, June 8th, 2011
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 8 iunie 2011

Proiectul de reformare a Constituţiei României a născut deja controverse majore. Propunerile venite dinspre Preşedinţie ating zone esenţiale ale legii fundamentale, iar opoziţia a ales cea mai ostilă abordare. Adică un refuz total şi aparent inexplicabil al temei. Sau poate că totuşi există motive pentru această atitudine. Lăsăm deoparte problema controlului averilor. Sau cea a ridicării protecţiei parlamentarilor suspectaţi de corupţie pentru a răspunde în faţa legii. Virulenţa unora, care se pretind a fi voci autorizate a USL, este lămuritoare în acest sens. Există însă un alt aspect al ostilităţii manifestate de opoziţie. Unul cu implicaţii mult mai profunde în viaţa politică românească. Este vorba despre limitarea prin Constituţie a deficitului bugetar la 3% şi a datoriei publice la 60%.

Adoptarea unor astfel de prevederi în legea fundamentală ar fi o măsură fără precedent în politica noastră. După ani de politici economice lipsite de precauţie, acest pas ar însemna un pilon de stabilitate şi de încredere. Mai ales într-un context internaţional tulbure, în care explozia deficitelor şi datoriilor este extrem de serioasă. Reprezentanţii USL nu vor însă să audă de aşa ceva. Pentru domniile lor, tema nu este de actualitate. O califică drept “diversiune prezidenţială”, un subiect căruia nu i-ar fi venit încă vremea.

La prima vedere, o asemenea atitudine ar putea fi înţeleasă drept obtuzitate politică. Lucrurile devin însă mai clare dacă se ia în considerare programul economic al USL, făcut recent public. Acolo scad spectaculos toate taxele. Apar facilităţi peste facilităţi. Şi, în acelaşi timp, cheltuielile sociale se revarsă în valuri. Toate acestea în condiţiile în care se ia în calcul un nivel miraculos de colectare a taxelor, lipsit de orice fundamentare practică. Mai precis, deşi criza economică mondială este departe de a se fi liniştit, USL se pregăteşte de încă o guvernare aventuroasă. De altă cursă a cheltuielilor masive şi de alt munte de datorii. Motiv pentru care se luptă din răsputeri să nu fie îngrădită de nimic. Nici de acordul cu FMI, nici de atenţionările BNR, ale Uniunii Europene, nici de Constituţie.

Doamnelor şi domnilor colegi din opoziţie. Criza economică nu e o glumă, iar lucruri aparent stabile se pot degrada urgent prin nesăbuinţă. Orice guvernare va trebui să dea în continuare dovadă de temperanţă. Iar viziunea economică să se manifeste în limitele unor parametri de siguranţă. Aşadar, poftiţi vă rog la discuţiile pe această temă. Acceptaţi dialogul şi abordaţi problema cu datele pe masă. Şi, chiar dacă nu agreaţi restul reformei constituţionale, luaţi-vă un angajament măcar în chestiunile economice. Anunţaţi public că sunteţi de acord cu limitarea deficitului şi a datoriei publice. Ar fi o dovadă de maturitate politică şi un minim semnal că opoziţia a coborât de pe tărâmul promisiunilor goale, la bunul simţ al realităţii.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Politicienii români şi e-democraţia

Wednesday, June 1st, 2011
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 1 iunie 2011

Deşi conceptul de e-democraţie nu este atât de nou, aplicarea lui în viaţa publică din România lasă de dorit. În ciuda faptului că avem, mai ales în zonele urbane, o largă răspândire a internetului, sistemul politic încă nu dă atenţia cuvenită folosirii acestui avantaj în funcţionarea mai eficientă.

Iată însă că, deşi sistemul nu face primul pas, există o presiune publică tot mai mare pentru ca lucrurile să se schimbe. Fiindcă, dincolo de posibilitatea introducerii votului online, mai importante sunt comunicarea şi consultarea dintre decidenţi şi cetăţeni în perioada dintre alegeri. Funcţionarea reprezentării politice se schimbă radical prin intermediul tehnologiei. Aleşii, de la nivel central sau local, nu vor mai primi un mandat pe care să-l exercite singuri vreme de câţiva ani. Activitatea lor poate fi controlată de către public. Sunt presaţi să asculte, să dezbată continuu problemele şi să ia în considerare soluţiile venite din afara sistemului.

Aşadar, într-un anumit sens, există o tendinţă de reîntoarcere la modelul democraţiei directe. Numai că într-o formă nouă, infinit mai complexă şi plină de posibilităţi. Iar politicienii trebuie să înţeleagă faptul că distanţele fizice şi simbolice dispar, că reţelele sociale produc o scurt-circuitare în mecanismul reprezentării. De aceea, şi în România trebuie să se facă pasul către modernitate. Problemele nu mai pot fi dezbătute doar de aleşi, iar soluţiile nu mai trebuie luate în spatele uşilor închise. E nevoie ca decidenţii să accepte permanentizarea consultărilor, a interacţiunii online cu cetăţenii. Problemele tehnice dintr-un domeniu se pot dezbate public prin constituirea unor grupuri virtuale de experţi independenţi. Pentru că, mai mult ca niciodată, este nevoie de feedback, de transparenţă şi profesionalism în actul decizional. Mai ales în temele de interes zonal, acolo unde cetăţenii cunosc mult mai bine problemele şi soluţiile.

Recomand, aşadar, reprezentanţilor clasei politice, indiferent că sunt miniştri, parlamentari, sau aleşi locali, să adopte un comportament deschis faţă de această nouă paradigmă de comunicare. Reţelele sociale sunt un instrument extraordinar pentru a ameliora funcţionarea democraţiei şi pentru a eficientiza managementul unor instituţii publice. Ele oferă acces egal la viaţa comunităţilor, indiferent de status social sau stare materială. Iar acestea sunt obiective pe care orice politician ar trebui să le urmărească. Mai ales dacă sunt conştienţi că mandatul lor este validat în fiecare zi de click-urile propriilor votanţi.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Primărie, CET, DNA

Tuesday, May 31st, 2011
Share

De ani buni, Iaşul e silit să retrăiască acelaşi scenariu sinistru. Un tipar în care banii publici dispar ca prin farmec, iar el care ar trebui să-i administreze eficient nu e niciodată vinovat. Aşa s-a întâmplat cu regiile oraşului, cu asocierea la fotbal sau cu dezastrul de la CET.

Edilul administrează ineficient, profită, falimentează, dar nu plăteşte nimic. Numeşte directoraşi, îşi mulţumeşte prietenii cu salarii enorme, semnează contracte halucinante, refuză agresiv orice alternativă corectă de management. Iar când instituţia respectivă cade sub datorii, de vină sunt duşmanii. Adică Parlamentul, Guvernul, procurorii care îl caută cu anchete.

Zilele acestea, se petrece un nou act din tragedia Nichita-CET. Lucrurile sunt atât de grave, încât s-a ajuns la intervenţia DNA. Păgubirea statului ar putea aduce unui om răspunderea penală. Căci un director s-a băgat într-o încurcătură fără să se gândească la consecinţe. Şi mai ales la faptul că în administraţia ieşeană, la fel ca în marile tunuri din România, nu plăteşte niciodată cine trebuie. Ci mereu un intermediar inconştient.

Reprezentarea sporită a femeilor în politică, o dezbatere la nivel internaţional

Thursday, May 26th, 2011
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 25 mai 2011

Discuţii despre necesitatea participării într-o pondere mai mare a femeilor în viaţa politică s-au purtat mereu. De fiecare dată, în preajma campaniilor electorale, se fac evaluări, estimări şi promisiuni de schimbare a ponderii lor în structurile politice. Mai ales că toată lumea recunoaşte nevoia unui echilibru în ponderea reprezentării dintre bărbaţi şi femei. Din păcate însă, vorbele n-au fost încă transformate în iniţiative concrete. Astfel, cel puţin la nivelul Parlamentului, România ocupă unul dintre ultimele locuri din Europa la capitolul prezenţa femeilor în structurile legislative. În timp ce în Suedia, ponderea este de 47%, iar în Olanda de 39%, noi ne-am oprit la 14%. Este o situaţie nu prea îmbucurătoare, cu serioase implicaţii sociale, ce poate fi considerată un semn de desconsiderare şi de lipsă a culturii politice.

Dacă această temă pare să nu constituie o prioritate pentru România, ea este reluată la nivelul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare Europeană (OSCE) şi al Biroului pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR). Săptămâna trecută, la seminarul „Rolul partidelor politice în procesul politic”, organizat de cele două instituţii, unde am participat, au fost semnalate efectele reprezentării femeilor într-o proporţie redusă în politică. Această dezbatere a avut loc într-o ţară care tocmai propune introducerea unui prag obligatoriu de 30% pentru locurile ocupate de femei în parlamentul polonez. De aceea, cred că este momentul să gândim şi noi la o schimbare în această privinţă.

Creşterea participării feminine nu vizează doar nivelul parlamentar, ci şi conducerile administraţiilor locale. Acolo unde ponderea femeilor este şi mai mică. Desigur, procentul de reprezentare poate fi obiectul unor dezbateri extinse la nivelul partidelor politice. Tehnic, însă, se poate apela la diverse cote de reprezentare. Cea mai potrivită fiind, probabil, varianta cu cel puţin o treime dintre candidaţi, dar cu obligativitatea regăsirii acestei treimi şi la nivelul locurilor eligibile.
Putem, astfel, să avem o societate mai echilibrată şi mai corectă. Ar fi un semn de eleganţă, de cultură politică şi de fair play. Aspecte pe care dacă le putem vedea în toată Europa, vreau să cred că le putem regăsi şi în România.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Codul Muncii – fapte vs. propaganda USL

Wednesday, May 18th, 2011
Share

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României, 18 mai 2011

În mod normal, politica ar trebui făcută de oameni care-şi măsoară cuvintele. De persoane atente la ce spun, conştiente de efectele vorbelor lor. Mai ales dacă aceste persoane ajung în funcţii, conducând partide şi visând poziţii înalte în stat. Din păcate, la noi, această normalitate pare să fi devenit doar un ideal, o stare rar atinsă de atâţia politicieni bucuroşi să peroreze la umbra principiului verba volant. Mai ales când sunt în opoziţie, iar discursurile lor nu poartă greutatea unei răspunderi concrete.

Cel mai recent caz de vorbire pe lângă subiect este cel legat de Codul Muncii. Ne amintim ce furtună au stârnit cei de la USL, doar, doar ar mai stoarce un vot în plus de la oamenii simpli, puţin informaţi. Fiindcă exact pe acest lucru se bazează dumnealor – pe lipsa de informare a alegătorilor. Pe care îi speriau cu presupuse consecinţe catastrofale ale Codului. Numai acum câteva luni, Victor Ponta răspândea panica printre români, anunţând salarii mult mai mici şi şomaj din ce în ce mai mare. Ba chiar şi iminenţa a mii de falimente pentru firme. Deşi ştia foarte bine că tocmai întreprinzătorii privaţi cereau insistent un nou Cod al Muncii. Mai mult, a încercat, prin orice mijloace, să se opună adoptării legii, iniţiind chiar şi o moţiune de cenzură.

La rândul său, Crin Antonescu, lepădat de orice urmă de liberalism, considera că acelaşi Cod al Muncii “dezavantajează întreprinzătorul” şi “nu e bun, în primul rând, pentru mediul de afaceri”. Având în vedere însă soliditatea cunoştinţelor dumisale de economie şi brusca fascinaţie pentru tezele socialismului, n-ar trebui însă să ne mai mire. Adevăratele efecte ale acestei legi au început să apară.

Astfel, peste 100.000 noi contracte de muncă au fost înregistrate în prima săptămână de la intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii, însoţit de controale privind combaterea muncii la negru. Iar în acest moment, numărul contractelor a trecut de 157.000. Dintre acestea, 70% sunt pe durată nedeterminată, iar aproximativ 30% pe durată determinată. Lucru care înseamnă automat locuri de muncă reale, cu taxe plătite la stat, cu noi venituri la buget.

Aşadar, profeţiile economice ale opoziţiei se dovedesc a fi strâmbe, conforme cu iresponsabilitatea şi incompetenţa şefilor ei. Iar mediul de afaceri poate avea de-acum motive de nelinişte, ştiind că USL l-a desemnat pe domnul Ponta ca viitor premier într-un guvern fantomă. Dacă printr-un absurd ghinion al acestei ţări, fantoma ar deveni realitate, profeţiile acestor aventurieri s-ar adeveri, spre groaza întreprinzătorilor.

Senator PDL Dumitru OPREA

Pădurile-fantomă ale domnului Nichita

Monday, May 16th, 2011
Share

Pădurea Ciric încă rezistă. Asta e vestea bună. Deşi primarul Nichita, mereu sursă de veşti proaste, şi-a făcut un scop imediat din defrişarea ei.

Săptămâna trecută, la Prefectură, puseele de iritare ale edilului n-au impresionat instituţiile statului. Care l-au atenţionat că se află, deocamdată, în ilegalitate. Adică, dumnealui nu poate să taie o pădure doar după interesele proprii. Fără avize de la Agenţia pentru Protecţia Mediului şi Inspectoratul Teritorial pentru Regimul Silvic (ITRSV).

În plus, aceste instituţii l-au atenţionat pe domnul Nichita că se împiedică în propriile proiecte-fantomă. Vrea să taie hectare de pădure la Ciric, păcălind lumea că le replantează în altă parte. Acolo unde deja ar trebui să fie pădurea din proiectul “România prinde rădăcini”. Adică altă ctitorie ecologică la care a participat edilul şi care s-a uscat imediat. Aşadar, Primăria se încurcă în propria incompetenţă.

Iar când este pus în faţa legii, domnul Nichita începe să acuze comploturi. Cum că senatorul Oprea, împreună cu toate instituţiile statului vor să-i pună beţe în roate. De asta nu poate defrişa el Ciricul cu bani europeni.

Pentru a câta oară îi transmit primarului că doresc şi eu reabilitarea Ciricului. Numai să facă amenajările de agrement la câţiva metri mai încolo de pădure. Pe terenurile libere ale municipalităţii. Ce e aşa de greu?

Chiar dacă va obţine avizele şi autorizaţiile, iar din punct de vedere legal totul ar fi chipurile în regulă, primarul ar trebui să se gândească la ieşenii care au plantat acum câţiva zeci de ani pădurea acolo. Să-l mustre conştiinţa că a avut la dispoziţie dealuri şi terenuri deja defrişate, dar a persistat în încăpăţânarea lui de a nu găsi altă soluţie pentru proiect.