Archive for the ‘educa’ Category

O postare din 18 septembrie 2011

Monday, November 9th, 2015
Share

Politicieni, atenţie la generaţia 17-33 de ani!

A fost o primăvară arabă zguduită de tinerii cu vârsta sub 30 de ani.

Europa a avut parte de o lungă vară înfierbântată de mişcările de stradă ale aceleiaşi categorii de tineri, sub 30 de ani, neintegrată pe piaţa muncii.

Primarul New Yorkului lansează semnale serioase către guvernanţi şi politicieni, îndemnându-i să trateze cu mare grijă categoria tinerilor absolvenţi de studii liceale şi superioare ai ultimilor ani. N-ar vrea să fie martorul unei toamne americane.

La noi, preocuparea numărul 1 este schimbarea generaţiilor de politicieni. Preocuparea numărul 2 se referă la programele de asistenţă socială. Iar preocuparea numărul 3 îi are în vedere pe cei ce vor guverna din 2012. Nicidecum ce vor mai putea guverna. Şi foarte puţin se discută despre sutele de mii de absolvenţi ai învăţământului liceal şi universitar, fără nici o şansă de angajabilitate.

Preocuparea numărul 1, schimbarea politicienilor şi a guvernanţilor, este controlată aproape total de generaţia 34-46 de ani. Aceştia par mai degrabă înclinaţi spre egocentrism şi narcisism. De obicei, nu cred în echipă sau în lideri. Ei sunt centrul universului. Uşor, în timp, nelucrând în echipă, influenţa lor ar putea să scadă.

Pe planul al doilea, al programelor de asistenţă socială, sunt vizaţi îndeosebi cei din categoria de vârstă 47-65 de ani (mulţi încă nepensionaţi şi/sau fără loc de muncă), dar şi cei de peste 65 de ani.

Preocuparea numărul 3, lupta pentru guvernare, doar ca enumerare se află pe o astfel de poziţie, căci prin actorii implicaţi, se află într-o simbioză (im)perfectă cu persoanele implicate în prima preocupare.

După opinia mea, preocuparea numărul zero trebuie să-i aibă în centrul atenţiei pe tinerii de 17-33 de ani. Sunt foarte mulţi. Foarte puternici. Foarte uniţi, prin reţelele de socializare, ai căror stăpâni sunt. Şi, încă, destul de liniştiţi. Sunt foarte atenţi la colegii planetari de generaţie. Deşi nu le place să conducă, nu acceptă orice fel de şef. In următorii ani, chiar dacă nu cochetează cu ideea responsabilizării personale, vor prelua frâiele întregii pieţe a forţei de muncă şi a celorlalte poziţii cheie din societate.

Aşadar, politicieni şi guvernanţi, trebuie să găsim măsuri pentru sprijinirea acestei generaţii, pentru a preîntâmpina un posibil viitor anotimp românesc fierbinte.

Victor Ponta, doctor in populism

Monday, November 10th, 2014
Share

Două lucruri sunt sigure despre pregătirea academică a lui Victor Ponta: a luat doctoratul în populism și a lipsit la ora de bun simț. Pentru că nici un om cu obraz n-ar încerca să amăgească în așa hal breasla dascălilor.

Personajul care a modificat ce legi a vrut și cum a vrut, până acum nu a avut timp să se gândească la binele profesorilor. Evident, dacă voia neapărat să facă ceva pentru învățământ, putea să dea încă o ordonanță de urgență cu mult înainte de alegerile prezidențiale. Ordonanța ar fi produs efecte imediate și nu ar fi căpătat caracterul de pomană electorală promisă pentru paștele cailor, înjositoare pentru statutul unui dascăl.

Dar, iată că Ponta devine apărătorul învățământului numai atunci când oamenii de la catedră îl amenință cu votul lor. Astfel, se apucă să fluture daruri viitoare, în condițiile în care n-a fost în stare nici măcar să schițeze bugetul pentru anul 2015. Oricât de interesat ar vrea să pară Ponta în aceste zile, pentru dascălii țării, el rămâne un repetent.

Joaca de-a educaţia, prin comunicate de presă

Saturday, December 28th, 2013
Share

În decembrie 2012, printr-o ordonanţă de urgenţă a guvernului, s-a eliminat din noua Lege a Educaţiei cam tot ce “deranja” anumite interese. Apoi, în decembrie 2013, se vorbeşte despre o nouă ordonanţă, numai că ea este povestită, printr-un comunicat de presă. Nimeni nu-i cunoaşte nici numărul, nici conţinutul.

Curios este faptul că, neavând la dispoziţie ordonanţa invocată, mulţi au formulat tot felul de opinii. Acest lucru nu este atât de surprinzător, în condițiile în care lumea s-a obişnuit cu guvernarea prin intermediul posturilor de televiziune. Şi totul merge strună, cât timp parlamentul este sub controlul total al guvernului, iar acesta din urmă este la dispoziţia băieţilor deştepţi ai partidelor aflate la guvernare.

În plus, cam toată această guvernare este un mix de real şi imaginar. De aceea, am convingerea că, aşa cum premierul Ponta a servit masa, la Săvârşin, cu regele Mihai, fără ca regele să fie la masă, la fel a dat şi ordonanţa de urgenţă, fără ca ea să fie pe masă.

Ponta, doctor în plagiat

Friday, June 29th, 2012
Share

Mărturisesc faptul că mi-e greu să cred ce se întâmplă în aceste zile în învățământul românesc. Sunt de o viață în domeniu, cu bunele și relele lui. Așa ceva nu mi-a fost dat să văd până acum. Este uluitor cum un întreg aparat ministerial se pune de-a curmezișul unei analize privind corectitudinea unui titlu academic. Descinderea ministrului învățământului la ședința CNATDCU pentru a-i forța pe membrii ei să tacă m-a lăsat fără cuvinte. E atitudinea unei persoane lipsite de orice scrupule, care nu se teme de nimic, nu-i pasă de norme, de principii sau măcar de ce ar spune lumea. Așa se explică și mania de a desființa orice comisie care ar putea spune că împăratul (sau, în fine, doctorul) e gol.

Atitudinea sfidătoare și abuzurile ministrului sunt oblăduite chiar de șeful-plagiator. Domnul fost doctor Ponta a stârnit acest delir autoritar încă din prima secundă de mandat. Iar acum încearcă să-și spele propriile nereguli cu ajutorul subalternilor umili.

Marea durere este însă că autoritarismul și agresivitatea instituțională s-au abătut asupra școlii. Ce să creadă copiii care vor da bacalaureatul în curând? Până acum un an, li s-a tot transmis că totul trebuie să fie corect. Că școala e cinstită și așteaptă oameni cinstiți. Că nu se copie la bac, așa cum nu se fură în viață. Nici bunuri materiale, nici idei. Numai că premierul, ministrul, secretarii de stat (adică sistemul însuși) le spun că se pot clădi cariere pe nimic. Compensând cu păcăleală și sfidare. Dar, există și o parte bună a lucrurilor în tot acest circ urât. Tinerii care vor păși spre maturitate pot să învețe o mare lecție de viață de la domnul Ponta: e adevărat, poți păcăli pe mulți, o țară întreagă, un timp. În schimb, oamenilor nu le trebuie mai mult de 2 luni să vadă cu adevărat cine ești.

Demisia de onoare este așteptată, dar răul făcut mediului educațional greu va fi reparat!

Jongleriile USL cu educația

Monday, June 4th, 2012
Share

Ceea ce se întâmplă în aceste săptămâni în educație nu face decât să tulbure și mai mult domeniul. După eforturile făcute pentru aplicarea unei reforme reale, acum totul a luat-o razna. În loc să continue așezarea lucrurilor, limpezirea și predictibilitatea managementului, guvernarea Ponta a reușit să producă haos într-un timp record. O țară întreagă a văzut competențele USL în ale educației, odată cu numirile de miniștri din învățământ. Într-un sistem care are mare nevoie de stabilitate și seriozitate, măsurile luate în ultimul timp nu fac decât să-l bulverseze.

Executivul USL continuă cu o stare de provizorat, în care școala românească este condusă part time de oameni cu alte treburi prin guvern. Ei recunosc deschis presiunile făcute de liderii USL din județe pentru impunerea clienților politici la Inspectoratele Școlare. Și atunci, la ce să se aștepte elevii, părinții și dascălii? Cu ce credibilitate mai poate veni ministerul în fața lor pentru a garanta performanța sistemului? Cine să mai transmită seriozitate în aplicarea reformei?

Constatăm așadar că USL nu are note mici doar la aptitudini de guvernare, prin slaba pregătire de care dă dovadă, ci și la comportament. Iar cum examenele naționale și bacalaureatul bat la ușă, sperăm ca reprezentanții guvernării Ponta să nu mai facă jonglerii cu educația și să nu schimbe regulile în timpul jocului.

Clasa zero, nota zece!

Thursday, March 8th, 2012
Share

Într-o postare din 2009, afirmam că inteligenţa umană este mult mai complexă decât cea surprinsă prin mult discutatul coeficient de inteligență (IQ). Mă bazam pe succesul înregistrat de psihologul Howard Gardner, de la Harvard, cu Teoria Inteligenţelor Multiple, în care vorbeşte despre 7 tipuri de inteligenţă: lingvistică, spaţială, muzicală, motrică, interpersonală, intrapersonală, logică/matematică. Ulterior, ele s-au înmulțit.

Un copil, de regulă, poate beneficia doar de una sau două dintre aceste daruri dumnezeieşti. Care sunt ele? Cine le poate descoperi? Când? Seria întrebărilor poate continua. Aici şcoala trebuie să joace un rol principal. De la naştere, până la moarte. Mai mult, rolul esenţial îl are în primele 18 luni de viaţă, când se defineşte matricea gândirii. Procesul de formare a minţii umane este unul intens, ce trebuie continuat cu multă grijă până la 5 ani. După aceea urmează învăţământul pre-primar, primar, gimnazial, liceal sau vocaţional, universitar ş.a.

Tot atunci, spuneam că, pentru îndeplinirea noii misiuni, şcoala trebuie regândită în totalitate. Ea trebuie reorganizată la nivelul fiecărei componente, după care integrată. Pentru că, potrivit înţelepciunii populare, omul cât trăieşte învaţă, iar o astfel de responsabilitate revine în exclusivitate școlii. Cu o singură condiţie: să fie altfel.

Și, iată, școala începe să fie altfel. Vrea să se ocupe de educația tuturor copiilor ce au 6 ani, cu un an mai devreme decât a făcut-o până acum. Nu toți copiii României puteau să urmeze grupa mare sau pregătitoare la grădiniță. Abia acum au o astfel de posibilitate. Pentru asta, nota 10. E un angajament greu, dar realizabil.

Să sperăm că, într-un timp cât mai scurt, și formele de educație timpurie și pretimpurie vor beneficia de un tratament similar. Ar fi cea mai rentabilă investiție a românilor.

Bacul PSD, bani electorali pentru ineficiență

Friday, September 30th, 2011
Share

Multă lume se întreabă ce interese sunt în inițiativa legislativă a PSD de a salva elevii picați la bacalaureat. E cât se poate de simplu.

Există, mai întâi, un scop electoral, printr-o pomană „academică”, de a atrage în mod josnic niște voturi. Cu motivarea, de un populism halucinant, a alternativei la etnobotanice.

Apoi, este marele interes de a salva universitățile private, de rangul 3. S-ar face rabat de la calitate pentru a ține în viață afacerile de casă ale unora. Fără să se țină cont de brambureala produsă de acel an pregătitor și de distrugerea definitivă a importanței bacalaureatului.

Aceasta este marea strategie PSD pentru învățământul românesc.

Ministerul Educaţiei trebuie să vină cu o strategie de atragere a studenţilor către inginerie

Tuesday, September 20th, 2011
Share

Comunicat de presă

Senatorul PDL Dumitru Oprea atrage atenţia asupra constantei lipse de atractivitate a specializărilor de la facultăţile de ştiinţe exacte şi inginereşti.

Mai multe detalii aici.

P.S. Activitatea parlamentară poate fi urmărită din nou pe site-ul www.dumitruoprea.ro

Admin

Felicitări, Alma Mater Iassiensis!

Tuesday, September 6th, 2011
Share

3, 5, 10. Acestea sunt locurile pe care s-au plasat Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”, respectiv Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”. Toate din Iaşi. 3 din cele 12 universităţi de primă categorie ale României, de cercetare avansată şi educaţie. Adică Iaşul asigură 25% din cercetarea şi educaţia de elită a ţării. Ele pot organiza studii de licenţă, master, doctorat şi postdoctorale. Felicitări, Alma Mater Iassiensis!

În cea de-a doua categorie, a universităţilor de educaţie şi cercetare sau universităţi de educaţie şi creaţie artistică, din Iaşi, sunt plasate Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”, respectiv Universitatea de Arte “George Enescu”. Ele  pot organiza studii de licenţă şi de master. Felicitări, Alma Mater Iassiensis!

În a treia categorie, a universităţilor centrate pe educaţie, se pot organiza îndeosebi studii de licenţă, dar şi unele programe de master de calitate.

Din analiza primelor două categorii de universităţi, se observă ca sunt cel puţin câte cinci universităţi de stat în următoarele oraşe: Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara. Dacă acestea ar fuziona la nivel de comunitate, ar fi concentrate cercetarea şi educaţia de top din România în doar patru mari universităţi. Ele ar putea să devină adevăraţi Poli Naţionali de Creştere. Lor li s-ar putea alătura universităţile mai mici, valorificându-şi resursele proprii, îndeosebi umane.

De n-ar opera orgoliile mărunte, actualul cadru legislativ i-ar şi premia pe curajoşii unionişti. Motto-ul academic îi încurajează: Vivat, Crescat, Floreat!

Iaşul chiar poate fi mai curat

Tuesday, August 30th, 2011
Share

Oare chiar trebuie să luăm lipsa de curăţenie ca pe o fatalitate? Ne-am obişnuit atât de mult cu mizeria încât nici măcar nu ne mai deranjează? Dacă te uiţi, de exemplu, la locurile din jurul Gării Iaşi, ai putea crede că aşa este. În faţa puzderiei de baruri, birturi, gogoşerii şi non-stopuri zac mormane de gunoaie. De hârtii, pungi, pahare de plastic sau resturi alimentare. Iar ele nu dispar niciodată, făcând dezolantă cea mai importantă poartă de intrare în oraş.

Desigur, cel mai uşor ar fi să spunem că oamenii de la Salubris nu-şi fac treaba. Dar asta rezolvă ceva? Mizeria rămâne tot acolo, amestecându-se cu oameni şi trenuri. Ar fi timpul să înţelegem însă că lucrurile esenţiale, cum ar fi curăţenia, nu ţin doar de o instituţie. Oricât de ineficientă ar fi ea, le revin şi altora nişte obligaţii în această privinţă. Fiindcă mături nu sunt doar la Salubris. Trebuie să existe la fiecare vânzător de chioşc sau magazin care face comerţ în Iaşi.

Primăria, dacă nu are destui angajaţi, bani, utilaje sau competenţă pentru a-şi face treaba, e obligată măcar să acţioneze într-un fel. Să trimită un funcţionar din chioşc în chioşc şi să îndemne vânzătorii să iasă pentru curăţenie. Şi, fără nici o ruşine, măcar de 2-3 ori pe zi, aceştia să acorde câteva momente pentru a-şi strânge gunoaiele de la intrare. Ar fi o minimă dovadă de civilizaţie şi respect faţă de propriii clienţi. O firească măsură de igienă urbană. Iar cine nu face asta, ar putea fi amendat sau chiar poftit să se lase de comerţ. Iată o soluţie simplă şi lipsită de costuri pentru a trăi într-un oraş mai bun. Care se poate aplica imediat.