Archive for the ‘Europa’ Category

Subvenţiile agricole sunt risipite pe terenuri nelucrate

Thursday, September 2nd, 2010

Comunicat de presă

Parlamentarul PDL Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Agriculturii, domnul Mihail Dumitru, să comunice măsurile pentru stoparea acordării subvenţiilor agricole pentru terenurile care nu sunt lucrate.

Prin întrebarea adresată Ministrului Agriculturii, senatorul Dumitru Oprea a scos în evidenţă că, în ultimul timp, au apărut tot mai multe informaţii potrivit cărora sunt alocate subvenţii de zeci de milioane de euro pentru terenuri agricole nelucrate. Situaţia nu poate fi generalizată, însă se impune un control riguros al acestor plăţi.

În acest context, parlamentarul PDL a cerut domnului Mihail Dumitru să specifice măsurile avute în vedere pentru eliminarea fenomenului de plată a subvenţiilor pentru terenurile neexploatate agricol, recuperarea fondurilor şi orientarea lor doar către cei care au interes în dezvoltarea agriculturii. În plus, se doreşte să fie puse la dispoziţie date privind suprafeţele de teren nelucrate, dar pentru care s-au alocat subvenţii, în ultimii 2 ani, pe fiecare judeţ în parte.

Domnul Dumitru Oprea a mai spus: ”Ne plângem că agricultura românească este la pământ, de faptul că fermierii nu primesc ajutor de la stat, dar atunci când îl primesc, terenurile nu sunt lucrate. Ne punem întrebarea de ce se risipesc banii europeni? Este adevărat că la negocierea din 2007 nu s-a stipulat obligativitatea cultivării terenurilor pentru primirea subvenţiilor, însă Ministerul trebuie să facă demersurile necesare în vederea renegocierii acestui aspect, astfel încât plata să fie făcută numai pentru terenurile care sunt exploatate agricol şi asigurarea sprijinului financiar doar pentru cei care participă efectiv la dezvoltarea sectorului.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Paşi simpli spre o reformă aparent imposibilă (IV)

Wednesday, August 11th, 2010

Încheiem cu cel de-al treilea aspectintroducerea sistemului european de credite transferabile, care va fi unul de-a dreptul reformist, cu atât mai mult cu cât el nu este încă introdus în Europa la nivelul învăţământului preuniversitar.

Printr-un astfel de sistem se va evidenţia, în primul rând, gradul de încărcare a unui elev cu toate tipurile de activităţi dintr-un semestru. Orele de clasă, pregătirea temelor pentru acasă, alte activităţi din afara şcolii desfăşurate pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ, aflate în legătură cu însuşirea cunoştinţelor, dobândirea competenţelor şi abilităţilor, se vor regăsi în cele 30 de credite/semestru.

Un credit, de regulă, înseamnă între 24 şi 30 de ore de activităţi din categoriile amintite. Aşadar, un elev va avea o încărcătură semestrială de 30 credite/sem x 24 ore/credit = 720 ore/semestru sau mai multe, îndeosebi în învăţământul liceal.

La o distribuire a orelor în cele 5 zile de şcoală, câte 4 ore/zi, rezultă 20 ore/săptămână activitate didactică propriu-zisă şi alte 20 ore/săptămână pentru alte activităţi. În total 40 ore/săptămână, la fel de multe ca şi părinţii lor. Nici în sistemul universitar european, unui student nu i se pot aloca mai mult de 8 ore pe zi.

La rândul lor, disciplinele dintr-un semestru pot fi controlate prin sistemul creditelor transferabile. Pentru înlesnirea mobilităţii elevilor, dar şi a compatibilităţii activităţilor pe fiecare disciplină, se recomandă alocarea unui număr egal de credite pentru fiecare disciplină. De exemplu, dacă se introduc 10 discipline, cele 30 de credite se vor distribui în mod egal, câte 3 pe disciplină, însemnând 3 credite x 24 ore/credit = 72 de ore alocate într-un semestru disciplinei respective, în clasă sau în afara ei. Se poate dubla numărul de credite (3×2=6 credite) sau tripla (3×3=9credite), dar se va diminua corespunzător numărul de discipline din semestru.

Ideal ar fi să se diminueze numărul disciplinelor la 6, cu câte 5 credite fiecare. O disciplină poate să aibă în structura ei, prin comasare, mai multe discipline din planurile de învăţământ anterioare, iar predarea se va efectua modular.

Aspectele tehnice pot fi controlate printr-o metodologie specială. Şcoala trebuie să facă un astfel de pas, întrucât, din ianuarie 2012, România va fi o componentă a reţelei sistemului european al creditelor pentru educaţie şi instruire vocaţională, ECVET. Din cele 8 niveluri ale cadrului european al calificărilor, primele se dobândesc în învăţământul preuniversitar.

Prin ceea ce propunem, ne referim la componenta formală, dar, în noul sistem european, nonformalul şi informalul vor avea un tratament pe măsură. Nu va mai conta când, unde şi de la cine ai învăţat, ci, pe baza unor evaluări riguroase în reţeaua europeană, poţi dobândi un certificat al unei profesii recunoscut oriunde în Europa. El va converti în credite cunoştinţele, competenţele şi abilităţile demonstrate în timpul procesului de evaluare. Practic, este procesul invers dobândirii actuale a certificatelor dintr-un anumit domeniu.

În pofida caracterului tehnic destul de pronunţat, cele trei aspecte abordate constituie un tot, care, alături de alte elemente, ar putea conduce la o schimbare radicală a învăţământului preuniversitar din România.

Ministerul Comunicaţiilor trebuie să renunţe la intenţia de preluare a reţelei academice RoEduNet

Thursday, June 17th, 2010

Comunicat de presă

Parlamentarul PDL Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Comunicaţiilor, domnul Gabriel Sandu, să stabilească strategia de dezvoltare a sistemului naţional de comunicaţii fără a subordona reţeaua academică şi de cercetare RoEduNet. De asemenea, dumnealui a cerut Ministrului Educaţiei, domnul Daniel Petru Funeriu, să refuze o astfel de propunere.

Prin întrebarea depusă în scris, pe 14 iunie 2010, la Senatul României, senatorul Dumitru Oprea a ridicat următoarea problemă: “Intenţia Ministerului Comunicaţiilor de a transfera reţeaua academică şi de cercetare RoEduNet, investiţie a Ministerului Educaţiei şi universităţilor din România, ridică multe nemulţumiri şi atrage o serie de dezavantaje, ce pun în pericol parteneriatele şi colaborările naţionale şi internaţionale pe care Reţeaua le-a dezvoltat de-a lungul timpului. Ministerul Comunicaţiilor trebuie să-şi păstreze rolul de arbitru pe piaţa telecomunicaţiilor, iar preluarea reţelei ar însemna transformarea într-un operator pe piaţă, ceea ce ar conduce la concurenţă neloială.

În acest moment, accesul instituţiilor de educaţie şi cercetare la RoEduNet este gratuit, lucru ce nu mai poate fi garantat, având în vedere experienţa nereuşită cu Reţeaua Naţională de Comunicaţii, care nu oferea servicii gratuite, aflându-se în gestiunea Ministerului Comunicaţiilor. Reţeaua trebuie să rămână în coordonarea Ministerului Educaţiei, asigurând servicii specifice învăţământului românesc, care nu privesc sistemul de comunicaţii naţional, ci strict activităţile educaţionale ale acestui minister şi ale structurilor subordonate.

Domnul Dumitru Oprea a mai declarat: “Actualul statut al RoEduNet, de membru al proiectelor şi activităţilor europene, de genul GEANT, CERN, ELI, EduROAM, CSIRT, poate fi pus sub semnul întrebării datorită instabilităţii pe care ar genera-o transferul către Ministerul Comunicaţiilor, cu efecte negative, pe termen lung, asupra cercetării ştiinţifice din România. Statutul dobândit se datorează tocmai caracterului de reţea destinată mediului educaţional şi de cercetare, ce s-ar putea pierde odată cu intenţia de subordonare Ministerului Comunicaţiilor şi transformarea ei în reţea comercială. Eforturile depuse de-a lungul anilor de a dezvolta una din cele mai performante reţele academice europene, aflată pe locul cinci în topul european, s-ar spulbera printr-o decizie neinspirată din partea Ministerului Comunicaţiilor. De aceea, Ministerul Educaţiei nu trebuie să accepte o astfel de propunere.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

PSD sau inconştienţa luptei de clasă

Wednesday, May 5th, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 5 mai 2010

Nu sunt mulţi ani de când Ion Iliescu considera în public că întreprinzătorii privaţi sunt nişte “profitori” ai societăţii moderne. Probabil că părintele spiritual al PSD mai consideră şi acum proprietatea privată şi iniţiativa particulară ca fiind întinări ale socialismului. Dar dacă de la oameni formaţi în comunism nu te poţi aştepta la mai mult, surpriza neplăcută vine din partea noilor social-democraţi. Recenta schimbare de gardă la vârful PSD nu a adus nici un suflu doctrinar nou. Stângismul modern de tip Tony Blair, de deplasare a laburiştilor britanici către centrism, nu pare să le spună nimic social-democraţilor autohtoni. Putem vedea în schimb aceeaşi ancorare în trecut, aceleaşi discursuri, manifestări şi acţiuni politice care au dat mereu faliment. Impactul negativ al acestui tip de acţiune politică este incalculabil. Nu e întâmplător faptul că orice mesaj venit din partea PSD este sub semnul “luptei”. Acest lucru arată obsesia pentru conflict social, o predispoziţie genetică izvorâtă din măruntaiele marxismului.

Ca de obicei, şi de această dată, 1 Mai a fost un prilej pentru PSD pentru a-şi arăta mania pentru amplificarea tensiunilor sociale. Partidul a făcut eforturi disperate pentru a agita sindicatele, iar de la tribune improvizate s-a strigat că actualul guvern vrea distrugerea pensionarilor. Asta în vreme ce propriii membri erau ademeniţi să strângă rândurile prin acordarea de carduri cu reduceri la restaurant sau răsplata participării cu 50-80 lei. Vorbim de o inconştienţă tradiţională pentru aceşti politicieni. Agită sindicaliştii bugetari, după ce tocmai guvernările lor au umflat până la absurd birocraţia de stat. Irită acum oamenii în vârstă, după ce chiar ei au impus măsuri care afectează grav sistemul de pensii. Şi le fac tot din perspectiva luptei de clasă.

Evident, toate partidele democratice din România au defectele lor. PNL şi PDL au propriile probleme la care trebuie să găsească soluţii pentru viitor. Imobilismul doctrinar, conflictualitatea şi populismul congenital al PSD depăşesc orice limită. Iar manifestarea lor agresivă, într-o perioadă de mari sensibilităţi sociale, devine şi mai îngrijorătoare. Sper însă că românii au trecut de vremurile în care se lăsau convinşi de propaganda socialistă. Mai ales când “lupta de clasă” este dusă de mobilizatori “luminaţi”, precum Marian Vanghelie.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Extremismul altora se combate cu propria temperanţă

Monday, April 19th, 2010

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României, 19 aprilie 2010

Alegerile generale din Ungaria arată o ascensiune semnificativă a forţelor de extremă dreapta. Pentru prima dată de la revenirea democraţiei în Europa de Est, radicalismul de factură neo-fascistă capătă o popularitate de o asemenea amploare. Vorbim aici despre o mişcare politică recunoscută pentru discursul său ultranaţionalist şi manifestaţiile de tip paramilitar. Dacă în urmă cu numai câţiva ani era la periferia sistemului politic maghiar, iată că mişcarea Jobbik capătă o aderenţă semnificativă în masa electoratului. Iar când alternativele democratice nu mai sunt convingătoare, atunci suntem obligaţi să căutăm explicaţii şi soluţii pentru acest fenomen.

Mai întâi de toate, nu trebuie să uităm modul în care s-a ajuns aici. Este vorba despre o reală slăbiciune a partidelor tradiţionale, a căror guvernare succesivă a afectat încrederea populară în eficienţa politicilor temperate. Problemele economice şi sociale reale din ţara vecină, alături de tolerarea continuă a manifestărilor radicale, au făcut posibile contestările vehemente la adresa soluţiilor democratice. Vedem acum rezultatul acestui şir de slăbiciuni, iar el este unul la care ar trebui să luăm aminte cu toţii.

Situaţia există însă deja şi suntem nevoiţi cu toţii să ne raportăm la ea. Sunt convins că forţele politice responsabile din Ungaria înţeleg pericolul acestui fenomen şi vor încerca să-l izoleze. Mai cred că Uniunea Europeană va fi mult mai atentă cu privire la problema radicalismului de dreapta şi va căuta să-l ţină sub control. Mai ales că acesta ar putea amplifica vocile facţiunilor naţionaliste. Dincolo de lucrurile susmenţionate, doresc însă să atrag atenţia asupra responsabilităţii celor care sunt confruntaţi cu o astfel de situaţie.

La fel ca întotdeauna, putem fi siguri că pornirile radicale ale altora vor stârni pulsiunile extremiste ale radicalilor de la noi. România a trecut şi ea prin episodul negru al ascensiunii extremismului. Ne putem aştepta ca unele personaje, aflate la periferia politicii, să folosească conjunctural ocazia pentru a capta atenţia electoratului. Sper ca orice încercare similară să fie dezavuată public de toate partidele democratice de la noi. Mai mult, fac un apel la mijloacele media româneşti să reziste tentaţiei de a face rating dintr-un astfel de subiect. Sper ca televiziunile şi ziarele să realizeze natura specială a situaţiei actuale şi să nu permită agitaţiile colerice maghiarofobe. Suntem convinşi că, prin temperanţa oamenilor raţionali din România şi Ungaria, vom trece cu toţii peste acest moment delicat şi vom putea gândi un viitor european împreună.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Este pregătit Ministerul Educaţiei pentru Europa 2020?

Wednesday, March 17th, 2010

Comunicat de presă

În Şedinţa Senatului din 16 martie 2010, senatorul Dumitru Oprea a adus în discuţie două dintre obiectivele Strategiei europene pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii, Europa 2020, privind educaţia şi cercetarea.

Parlamentarul ieşean a spus: “Unul dintre cele cinci obiective propuse pentru atingerea priorităţilor Strategiei Europa 2020 îl constituie reducerea ratei abandonului şcolar timpuriu sub 10% şi creşterea ponderii la cel puţin 40% a tinerilor între 25-34 de ani cu studii superioare. Prin alt obiectiv se propune păstrarea procentului de 3% din PIB-ul Uniunii Europene pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare (C-D). Se ştie că România nu ocupă locuri fruntaşe la nici unul din cele trei aspecte.

În acest sens, senatorul PD-L a prezentat statisticile cunoscute referitoare la problemele vizate de obiectivele Europa 2020. Astfel, rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie a tinerilor români (abandonul şcolar) este de 19,2%, cu mult peste media europeană, de 14,8%, conform raportului Ministerului Educaţiei din 2007. În alte ţări, procentele sunt mult mai mici. În Slovenia este de 4,3%, în Polonia 5,0%, în Republica Cehă 5,5%.

În ceea ce priveşte al doilea aspect, ponderea tinerilor cu studii superioare, se înregistrează o situaţie similară. Raportul Comisiei Europene, din aprilie 2009, poziţiona România pe ultimele trei locuri din Uniunea Europeană, cu un procent de 17%, în timp ce în Franţa, Danemarca, Belgia, Suedia ponderea lor depăşeşte 40%, iar media europeană este de peste 30%.

Iar la capitolul investiţii în cercetare-dezvoltare, utilizarea eficientă a resurselor, dezvoltarea de parteneriate viabile este binecunoscută situaţia din România, tot printre ultimele locuri din Europa.

Pe acest fond, senatorul Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Daniel Petru Funeriu, să comunice “direcţiile de acţiune pe care Ministerul Educaţiei le are în vedere pentru atingerea noilor ţinte stabilite prin Strategia Europa 2020 în ceea ce priveşte educaţia şi cercetarea, astfel încât România să se situeze pe o poziţie mult mai bună decât cea actuală“.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Finanţarea microîntreprinderilor

Monday, March 15th, 2010

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a transmis un comunicat de presă privind adoptarea, de către Consiliul EPSCO (Ocupare, Politica Sociala, Sanatate si Afacerile Consumatorului), pe 8 martie 2010, a deciziei de instituire a Instrumentului European de Microfinanţare Progres (pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială), ca măsură pentru  atenuarea impactului social al crizei. Este proiectat ca o modalitate de accesare de microcredite de max. 25,000 Euro de către persoanele care şi-au pierdut locul de muncă şi vor să-şi deschidă propria afacere, dar şi pentru microîntreprinderile care angajează şomeri sau tineri.

După ce Comisia Europeană va stabili procedurile de natură tehnică privind funcţionarea acestui instrument de finanţare, organismele publice şi private eligibile din România, care furnizează microfinanţare persoanelor şi microîntreprinderilor, vor putea sa semneze acorduri cu Fondul European de Investitii, mandatat de către Comisia Europeană să gestioneze acest instrument.

Să sperăm că va fi o modalitate de relansare a spiritului antreprenorial şi de reducere a numărului de persoane fără loc de muncă sau care şi-au închis, în ultima perioadă, micile afaceri.

Susţinerea Moldovei - o necesitate pragmatică şi morală

Monday, February 1st, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 1 februarie 2010

Problema unor români este aceea că patriotismul lor depinde de conjunctură. Dacă lor le merge bine, atunci elanul fratern se manifestă cu generozitate. Ar ajuta imediat pe conaţionalii lor, de acasă sau de peste hotare, făcând paradă de un gest aşa nobil. Lucrurile se complică atunci când aceşti oameni, să le spunem “prea calculaţi”, au o anumită dificultate personală. E o situaţie pe care o întâlnim chiar în aceste zile cu privire la Republica Moldova.

Numeroase voci din presă, deloc lipsite de importanţă, pun serios în discuţie gestul preşedintelui Băsescu de a acorda un ajutor nerambursabil Chişinăului. Este vorba de 100 de milioane de euro, acordate în 4 ani, pentru proiecte de educaţie şi infrastructură. Aşadar, sunt 25 de milioane pe an date unui stat care nu beneficiază de fondurile structurale ale UE. Pragmatic vorbind, susţinem o ţară vecină mică, aflată într-un firav proces de democratizare, ameninţată, în continuare, de pericolul instabilităţii politice. Astfel, chiar dacă nu am fi avut nici o legătură istorică specială cu acest stat, tot ar fi fost justificat un ajutor în aceste condiţii.

Nemulţumirile contestatarilor ţin însă de momentul ales. Avem probleme economice mari şi suntem chiar noi dependenţi de FMI şi Banca Mondială. Observaţia este justă până la un punct. Problemele României sunt reale, dar ele nu ţin de 25 de milioane în plus sau în minus. Reformele noastre structurale sunt mult mai profunde şi presupun finanţări mult mai consistente. În plus, există şi un aspect moral. Cât de bogat trebuie să fii ca să-ţi permiţi patriotismul? Cât de bine trebuie să trăieşti ca să faci gesturi generoase pentru confraţii tăi?

Evident, nu ne aflăm în cel mai fericit moment cu putinţă. România se străduieşte să iasă dintr-o criză economică dureroasă şi lungă. Vom avea dificultăţi încă vreo câţiva ani de acum încolo. Şi totuşi, avem datorii morale care sunt dincolo de aceste lucruri. Prietenia se arată la greu, nu la bine. Prin gesturi concrete, nu prin vorbe goale. Tocmai de aceea este atât de important acest gest, aşa cum este şi suplimentarea burselor de studiu pentru studenţii moldoveni.

Confraţii de peste Prut sunt într-o situaţie infinit mai grea decât a noastră şi ne aşteaptă ajutorul. Măcar acum, când soarta lor depinde şi de noi, nu avem dreptul să-i abandonăm. Altfel, vom continua să ne lamentăm mereu că suntem un popor vitregit de duritatea istoriei.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru Oprea

E pur si muove!

Thursday, January 21st, 2010

Îndatorarea României este una destul de liniştitoare. Datoria externă pe cap de locuitor este de 2.773 dolari. A Greciei este de 10 ori mai mare - 27.746 dolari. În topul îndatorării exagerate, după Grecia urmează: Belgia (27.023 $), Austria (26.502 $), Irlanda (21.089 $), Norvegia (21.402 $), Italia (21.089 $), Elveţia (20.412 $), Franţa (18.946 $), Germania (15.574 $).

Mai îndatorate decât noi sunt majoritatea ţărilor intrate în UE în ultimele două valuri, inclusiv Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia.

Şi încă o veste bună. În 2010, România e în creştere. Cel puţin din punct de vedere economic. După un optimist 0,5%, s-a trecut la 1,3% (varianta FMI şi a Comisiei Europene), iar acum Moody’s prognozează un 2,3%. Vorba românului …. Not bad!

Susţinerea Republicii Moldova, obligaţie istorică a României

Monday, September 21st, 2009

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României

După ani de luptă politică în care s-au agăţat doar de un fir de speranţă, forţele democratice din Republica Moldova au reuşit ceea ce părea, la un moment dat, imposibil. Unite de interesul naţional şi de nevoia depăşirii agoniei comuniste, partidele de dreapta au ajuns în sfârşit la putere. O putere care nu lasă însă vreme de culcat pe lauri. Centralismul stângist a pus finanţele ţării la pământ, iar sectorul privat este dominat de clanuri mafiote. În plus, ca peste tot în lume, loveşte nemilos şi criza economică. Aşadar, fragila coaliţie democrată are numeroase şi grele piedici în faţă.

Ceea ce este sigur şi îmbucurător la Chişinău ţine de bunele intenţii ale noilor guvernanţi. În mod admirabil, preşedintele Mihai Ghimpu a ridicat deja vizele pentru cetăţenii români, cerând public scuze pentru acest episod diplomatic nefericit. Domnia sa a pledat, de asemenea, pentru relansarea unor relaţii excelente cu Bucureştiul, atitudine pe care o putem aştepta şi din partea premierului Vlad Filat. Aşadar, există toate premisele renaşterii cooperării politice comune. Întrebarea care se pune, în mod firesc, acum este: “Ce va face concret Bucureştiul mai departe?”.

Cu toate problemele de la noi, nu avem voie să uităm pericolele imense care apasă asupra Republicii Moldova. Indicatorii economici arată dezastruos, mass-media publică şi privată face, în continuare, jocurile comuniştilor, iar Executivul este nevoit să înceapă reforme structurale adânci şi dureroase. Cu alte cuvinte, dacă până acum România şi-a scuzat pasivitatea prin opreliştile comuniste, în acest moment are obligaţia să devină activă.

Putem face descentralizare în acelaşi timp cu vecinii noştri. Putem să le oferim sprijin energetic în cazul unor atitudini ostile din partea Moscovei. Putem face lobby la Bruxelles pentru o apropiere accelerată de structurile Uniunii Europene. Avem experienţa necesară pentru a le acorda asistenţă în privinţa reformelor instituţionale de pre-aderare. În acelaşi timp, ne-am putea conecta proiectele de infrastructură la cele din Republica Moldova. Propun, în acest sens, să se ia serios în calcul planul construcţiei unei autostrăzi Iaşi-Chişinău, ca element strategic în relaţiile dintre cele două ţări.
Există deci lucruri care pot fi făcute în comun.

Suntem o ţară membră a U.E. şi N.A.T.O., iar acest statut trebuie folosit la maxim pentru a ajuta Chişinăul să se apropie de civilizaţia europeană. Avem în faţă examene cu dificultăţi enorme atât pentru noi, cât şi pentru fraţii noştri de peste Prut. Iar depăşirea acestor provocări constituie o şansă istorică. Ea nu trebuie ratată în nici un chip.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA