Archive for the ‘generatia milenistilor’ Category

Dacă e 2012, e Mocial!

Tuesday, January 3rd, 2012
Share

Și în lumea conceptelor există o competiție în timp. Fenomenul globalizării a fost abordat în multe forme. Thomas Friedman, în The World Is Flat, prezintă o variantă prin care timpul își lasă amprenta asupra globalizării prin versiuni: globalizarea 1.0 – la nivelul țărilor, globalizarea 2.0 – la nivelul companiilor și globalizarea 3.0 – la nivelul individului. Astfel, autorul încearcă să demonstreze că astăzi individul, prin creativitate și inovare, capătă puteri nebănuite.

Tot el, când privește lumea prin prisma problemelor curente globale, dă altă probă de inspirație, surprinzând aproape totul prin trei concepte-cheie reunite în titlul altei cărți, Hot, Flat and Crowded. Încălzirea globală, aplatizarea șanselor indivizilor de a intra într-o competiție globală, dar și mulțimea celor ce constituie lumea internauților, mai nou The Internet Herd sau, și mai simplu, The Crowd, constituie o nouă abordare.

The Crowd face trimitere la puterea numărului de utilizatori online, de aproape 2 miliarde. Creșterea cea mai mare s-a înregistrat în lumea telefoniei mobile. În 2011, numărul de “utilizatori mobili” l-a egalat pe cel al utilizatorilor de telefonie clasică. Cei mai reprezentativi exponenți ai noilor utilizatori sunt tinerii între 17 și 33 de ani, adică generația Y. Nu sunt de neglijat nici cei de sub 17 ani, din generația Z, numită și Generația Net-ului sau Generația Internet-ului.

Prin prisma efectelor dure ale globalizării, transmise prin tot felul de crize, problema cea mai gravă a omenirii este cea a lipsei locurilor de muncă. Și în acest caz, cei mai expuși sunt tinerii între 17 și 33 de ani. Totuși, ei constituie sursa planetară potențială de forță de muncă, prin care se poate asigura redresarea globală. Mulțimea lor, reprezentată prin conceptul Crowd, și puterea lor de salvare a pieței forței de muncă, intitulată Source, au dat naștere altui concept, Crowdsource. Este cea mai elocventă apariție în vocabularul Social Media din ultimii ani. Aceasta este și explicația plasării în topul conceptelor anului 2011. Crowdsource înseamnă un pas important al simbiozei dintre conceptele Web 2.0 si Web 3.0.

Pe același plan, competițional, credem că, în 2012, “disputa” va fi între următorii termeni: mocial, MoSoCom, gamification, second-screen, social media ownership, Twitter accounts owner, political tools, books recommendations, digital copy, digital readers, Air Time, video chatting, i-devices [for Facebook].

Câștigătorul anului 2012, în opinia noastră, ar putea fi Mocial. Ciudată apariție! Chiar și ca termen. El va fi un alt semn de putere al tehnologiilor Web 3.0 (Mobile), dar și de simbioză cu predecesorul său, Web 2.0 (Social), rezultând din combinația conceptelor Mobile și Social. Și web-urile fac, uneori, compromisuri, nu-i așa?

Tags: , , , , ,
Posted in creativitate, generatia milenistilor, inovare, media, spatiu cibernetic, tineret | 5 Comments »

Rabinul şi Bacul

Wednesday, July 13th, 2011
Share

Dacă ar apela cineva la judecata proverbialului rabin, pentru aflarea vinovaţilor din sistemul nostru educaţional, implicit de la ultima sesiune a examenului de bacalaureat, întrezăresc răspunsul. Şi elevii, şi părinţii, şi profesorii, şi guvernanţii, şi politicienii au dreptate. Adică, toată lumea are dreptate. Ce-i uneşte pe toţi? Importanţa educaţiei. Nimeni n-ar contesta vreodată veridicitatea zicerii egiptene:
- Dacă vrei să-ţi fie bine un an, cultivă grâu!
- Dacă vrei să-ţi fie bine 10 ani, cultivă pomi!
- Dacă vrei să-ţi fie bine 100 de ani, cultivă-ţi tinerii!

Şi totuşi, ce-i separă? Ce-i face să aibă viziuni diferite privind sistemul educaţional? Răspunsul e simplu: timpul. Din nou, egiptenii dau dovada vizionarilor. Ei spun că omul se teme de timp, iar, parafrazând, putem spune că timpul se teme de şcoală. Ea dăinuie de milenii. Numai că îşi însuşeşte caracteristicile vremurilor. Aceasta este esenţa viziunilor diferite. Actualul sistem educaţional este cel conceput în secolul XX, numai că mediul în care se aplică şi beneficiarii direcţi şi indirecţi sunt din secolul XXI.

Globalizarea şi tehnologiile moderne îşi fac simţită prezenţa într-un mod evident. Planeta are nevoie de un neorenascentism. Creativitatea şi inovarea sunt cerinţe stringente. Ele se regăsesc şi în Strategia Europa 2020. Şcoala trebuie să se modernizeze, să ţină cont de noile condiţii de lucru. Procesele de predare, învăţare, evaluare sunt cu totul altele.

Învăţarea poate fi formală, informală şi neformală. La fel şi predarea. Ele sunt diferite de la un om la altul. Atunci şi evaluarea trebuie schimbată. Fie şi prin prisma timpului. De ce să se efectueze la câţiva ani şi nu zilnic? Tehnologiile permit aşa ceva. Şi încă două întrebări. Ce câştigă cel evaluat după fiecare proces de evaluare? Ce câştigă sistemul educaţional?

Evaluarea este ca o afacere, în care ambele părţi trebuie să câştige. Nu diplome, ci informaţii reale despre cunoştinţele, competenţele şi abilităţile dobândite. Prin ea se determină eficienţa investiţiei procesului educaţional şi de instruire. Se hotărăsc cariere. Se conturează cele mai importante proiecte ale beneficiarilor de educaţie.

Şi, la final, câteva probleme-cheie. De-a lungul anilor, tinerii sunt într-o acumulare continuă de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi. Ele se însuşesc într-o firească interdependenţă. Şi toată lumea este de acord cu acest lucru. Atunci, de ce se fac evaluări separate ale competenţelor şi abilităţilor de cunoştinţele dobândite? Ele formează un tot. De asemenea, de ce o parte, respectiv cea de supraveghere, apelează la tehnologiile secolului XXI, prin camerele de luate vederi, iar cealaltă parte, a evaluaţilor, nu are dreptul să le folosească? Cu atât mai mult cu cât aceştia din urmă acumulează cunoştinţele printr-o valorificare zilnică a competenţelor şi abilităţilor de utilizare a tehnologiilor moderne, însuşite pe tot parcursul procesului de învăţare.

Vina o poartă sistemul educaţional. Din păcate, ea este una globală, planetară. Şcoala trebuie să se schimbe radical. Ea trebuie să renunţe la evaluarea însuşirii mecanice de cunoştinţe şi să purceadă la evaluarea puterilor creative şi inovative ale tinerilor. Cu siguranţă, şi de data aceasta, rabinul ne-ar da dreptate.

Tags: , , , , , ,
Posted in Europa, creativitate, educa, educaţie, generatia milenistilor, inovare, ratiune, spatiu cibernetic, tineret, universitate | 5 Comments »

Generaţii şi generaţii (IV)

Sunday, May 15th, 2011
Share

4. Generaţia bunicilor constructori

Generaţia 66 – peste 90 de ani, născută înainte de 1945, este cunoscută ca generaţia constructorilor sau a bunicuţilor harnici. Corporatismul mondial s-a înfăptuit prin ei. Majoritatea au fost contemporani cu cel de-al doilea război mondial, dar nu s-au implicat. Erau prea tineri. De aceea, se mai numeşte şi generaţia liniştită. Trimiterea se face la perioada dintre cele două războaie mondiale în care au trăit. Cei mai mulţi au simţit din plin criza anilor 1929-1939, motiv să li se mai spună şi copiii Marii Depresiuni.

Pe plan cultural, tot ceea ce s-a întâmplat în anii 1960-1970 în muzică, film, teatru, aparţine acestei generaţii, numită şi a artiştilor.

Din această generaţie, pe plan mondial, nu s-au lansat nume sonore în politică. De fapt, majoritatea referinţelor bibliografice sunt la persoanele născute în intervalul 1925-1945, ceea ce, considerăm noi, este nedrept. Totuşi, există şi generaţia cea mare, a celor născuţi între 1901-1925, care au luptat în al doilea Război Mondial. Iar cei ce au participat la primul război, sunt încadraţi în generaţia pierdută. În prezentarea de faţă, în care facem mai mult referire la domeniile politic şi electoral, am comasat toate cele trei generaţii importante în una.

Pe plan politic, în România, până în 1945, au jucat un rol important în partidele tradiţionale, precum Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Conservator, partidele naţionaliste, mişcarea legionară, mişcarea socialistă şi comunistă. Ultima mişcare a fost cea care şi-a lăsat amprenta asupra generaţiilor descrise anterior, pentru zeci de ani, prin faptul că a contribuit major la instaurarea comunismului în România, în partea a doua a secolului XX.

Cum în 1990, reprezentanţii acestei generaţii aveau între 45 şi peste 70 de ani, a fost posibil să se reînfiinţeze partidele tradiţionale româneşti. Din păcate, orientările de stânga au fost dominante, prin structurile deja existente.

Concluzie

Astfel, toată miza politicii e schimbată acum. Cine doreşte schimbări majore, fundamentale, pe termen lung în societatea românească, nu poate miza pe generaţiile vechi. Şi nici măcar pe cea de 34-46 de ani. Imensa putere reformatoare stă în mâinile şi minţile mileniştilor. Tinerii de 17-33 de ani au şansa şi chiar misiunea de a orienta această ţară către modernitate. Printr-o altă mentalitate. Cu multă energie şi altă atitudine faţă de viaţă. În plus, fiind legaţi de generaţia părinţilor şi a bunicilor, poate că vor ajunge să-i influenţeze, să le impună o nouă viziune despre lume.

Tocmai de aceea, miza politică a viitorilor ani nu este ţinerea captivă a celor mai în vârstă. Ci atragerea, implicarea socială a mileniştilor. Adoptarea proiectelor lor, luarea în serios a aspiraţiilor pe care le au. Şi, dacă reuşim să-i întoarcem din drumul spre exil, tot ei sunt cei care ar putea schimba ceva în ţara asta.

Tags: , , , , ,
Posted in comportament, copilarie, creativitate, educaţie, generatia milenistilor, politic, ratiune, tineret, vot | 3 Comments »

Generaţii şi generaţii (III)

Saturday, May 14th, 2011
Share

3. Generaţia ambilor părinţi angajaţi

Generaţia 47-65 ani, cunoscută şi ca generaţia exploziei demografice după cel de-al doilea Război Mondial, este generaţia ambilor părinţi angajaţi. Nu au avut cum să fi trăit experienţe proprii în timpul războiului. În schimb, de la părinţii şi bunicii lor, au multe informaţii despre acesta, dar şi mai multe trăiri postrăzboi. Au asistat de mici la întovărăşiri, colectivizări, cooperativizare, confiscarea bunurilor, uciderea cailor şi multe alte atrocităţi. De asemenea, au asistat la marginalizarea oamenilor, a gospodarilor, „chiaburii” vremurilor.

Reprezentanţii generaţiei au fost educaţi şi au muncit în două sisteme, socialism şi capitalism. Ca şi părinţii şi bunicii lor. Numai că o bună parte dintre cei din urmă au dublat capitalismul, sub forma capitalism-socialism-capitalism.

Este generaţia cea mai ataşată de o organizaţie, cu un foarte puternic spirit de echipă. Ea a jucat rolul principal în procesul de trecere de la socialism la capitalism, având, în 1990, vârste între 36-44 de ani. Din acel moment au cam ocupat aproape toate funcţiile cheie din sistem, indiferent de natura lui. Au devenit seniorii structurilor. În acele vremuri ei aveau aproape vârsta generaţiei X, generaţie care, pe atunci, avea între 13 şi 25 de ani, rămânând pe margine. Între timp, primii şi-au consolidat senioritatea, iar ceilalţi vor s-o câştige. De mult timp aşteptau momentul. Oricum, pe plan mondial s-a înregistrat acelaşi fenomen. Până în 2015, cel puţin pe piaţa muncii, majoritatea seniorilor din eşaloanele 1, 2, 3 şi 4 se vor pensiona. Generaţia următoare (34-46 ani) nu va putea suplini toate posturile vacantate. Va fi momentul în care şi generaţia de 17-33 de ani va fi activată, chiar dacă acum are inapetit pentru a conduce! În politic lucrurile stau un pic altfel. Nu se iese la pensie, deci operează alte criterii.

O parte din această generaţie o reprezintă şi persoanele care, înainte de 1989, au deţinut roluri cheie în structurile economice, politice sau ale securităţii. În mare măsură, aceştia au beneficiat de susţinerea părinţilor şi chiar a bunicilor. Astfel, ei au putut fi educaţi, cu recomandarea PCR, în şcoli occidentale şi au fost trataţi preferenţial.

Deoarece atât soţul, cât şi soţia erau nevoiţi să lucreze undeva, fie la unităţi de stat, fie la cooperative agricole de producţie sau la cele de consum sau meşteşugăreşti, copiii lor (actuala generaţie de 17-33-35 de ani), au rămas total nesupravegheaţi şi au format generaţia copiilor cu cheia de gât.

Pe piaţa muncii, reprezentanţii generaţiei de faţă au deţinut rolurile cheie în societate, iar generaţia 34-46 de ani a fost nevoită să accepte nivelurile inferioare ale acesteia. Chiar în structurile de conducere. Poate este motivul principal al conflictului continuu cu generaţia anterioară, atacând în principal pe liderii ei.

Pe plan politic, este generaţia din care o bună parte s-a înfruptat din plin din potirul cu funcţii politice şi securiste. Cei mai mulţi proveneau din familiile „sănătoase” ale satului românesc. Alţii au primit sprijinul părinţilor ce avuseseră, de asemenea, un regim privilegiat.
Mulţi dintre reprezentanţi, îndeosebi cei ce au deţinut funcţii de conducere şi/sau funcţii politice şi/sau în structurile securiste, au beneficiat din plin în noul sistem, de după 1990. Sloganul lor? La vremuri noi, tot noi!

Este generaţia care se bucură de avantajul că, pe scala vârstelor persoanelor cu drept de vot, au susţinerea copiilor (17-33-35 ani), dar şi a părinţilor (66 – peste 90 de ani). Incluzând-o şi pe a lor, dispun de sprijinul a trei generaţii din patru, cu drept de vot.

Marea majoritate a făcut parte din PCR. După 1990 s-au dispersat în întregul spectru politic, fără a se mai ţine cont de trecut, chiar dacă părinţii şi bunicii lor au avut alt traseu politic, înainte de 1945. În 1990, când s-au creat partidele politice, cei mai mulţi dintre reprezentanţii generaţii 47-65 au fost printre iniţiatorii şi conducătorii acestora. În timp, şi-au consolidat poziţia, iar istoria partidelor postdecembriste se confundă cu istoria lor de după 1990. Generaţia de 34-46 de ani era prea crudă pe atunci. Doar după câţiva ani a căpătat unele responsabilităţi în structurile de tineret ale partidelor.

Tags: , , , ,
Posted in comportament, educaţie, generatia milenistilor, politic, ratiune, tineret, vot | No Comments »

Generaţii şi generaţii (I)

Thursday, May 12th, 2011
Share

Economişti, sociologi, ideologi ai partidelor caută să găsească formula viitorului. Cine ne-ar putea garanta succesul în anii care vin? Cine ar putea prelua frâiele acestei ţări pentru a accelera apropierea de lumea civilizată? Cine ar putea să impună, în mod firesc şi rapid, standarde morale cu totul noi pentru o societate obosită, apăsată de lespedea trecutului. Răspunsul e complicat şi simplu deopotrivă. Dar sugerat deja de marile schimbări ale lumii în care trăim.

În cele ce urmează, am pornit de la datele statistice privind alegerile din 2008 desfăşurate în SUA. Relevante au fost referinţele la electoratul tânăr. 68% dintre americanii cu vârsta între 18-24 ani au votat pentru Obama. Iar 69% dintre tinerii din intervalul 25-29 de ani au votat tot cu Obama. Secretele? Primul, Social Media. Peste 83% dintre tinerii ce l-au votat pe Obama figurau cu profiluri în reţele sociale. Al doilea, echipa de campanie. Obama a avut o echipă de 5000 de tineri a căror vârstă medie a fost de 22 de ani. Da, de 22 de ani!

Ce avem în comun? Apartenenţa electoratului la diferite generaţii. Şi astfel, se cuvine făcută o încadrare a principalilor actori politici şi a votanţilor pe generaţii:
• Generaţia 17-33 ani (1978-1994), Generaţia Mileniştilor, ce va prelua problemele cheie ale omenirii pentru următorii 30 de ani. Este generaţia nepoţilor iubiţi.
• Generaţia 34-46 ani (1965-1977), Generaţia Copiilor-cu-cheia-de-gât, generaţia X.
• Generaţia 47-65 ani (1946-1964), Generaţia ambilor părinţi angajaţi, generaţia exploziei demografice.
• Generaţia 66 – peste 90 de ani (născuţi înainte de 1945), Generaţia bunicilor constructori.

1. Mileniştii
Generaţia 17-33 ani (1978-1994), cunoscută şi ca Millenials Generation, este una de excepţie. Va deţine funcţiile cheie ale societăţii pentru următorii 30 de ani. Deşi nu agreează ideea de a fi lideri, în timp vor fi convinşi că trebuie să preia o astfel de sarcină. Au un spirit de apartenenţă la grupuri diverse cum nu s-a mai înregistrat până acum. Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii îi ajută să perceapă lumea altfel, implicit relaţiile dintre oamenii diferitelor reţele sociale. Sunt foarte ataşaţi de părinţii şi bunicii lor. Reacţionează imediat dacă unui membru al generaţiei i se întâmplă ceva. Evenimentele din Africa sunt o dovadă. Au un spirit justiţiar trăit. Sunt convinşi că planeta trebuie să fie altfel îngrijită. Cuvântul eco este un crez al lor, iar responsabilitatea socială trebuie să fie impusă printr-o adevărată revoluţie.

Deşi nu le place să fie şefi, nu acceptă orice fel de şefi. Nu acceptă să lucreze la comandă, ci printr-o negociere în favoarea lor. Întrebarea specifică lor este “De ce?”. Nu pot fi influenţaţi. Nu pot fi plătiţi cu orice sume. Sunt loiali locului de muncă, dacă programul de lucru este sub controlul lor. În astfel de condiţii, se achită onorabil de serviciile încredinţate. Celor ce-i tratează cu respect, le arată un respect pe măsură.

I s-a mai zis generaţia Y, urmaşa generaţiei X, dar din motive de incompatibilităţi multiple, au lansat o invitaţie mondială pentru schimbarea numelui. Aşa s-a ajuns la Millenials Generation.

Sunt cei mai fideli utilizatori ai tehnologiilor moderne de comunicaţii. Sunt stăpânii reţelelor sociale, folosindu-se de mijloacele şi mediul de comunicare on-line în lumea lor.

Din punct de vedere politic, în România, sunt cei mai puri. Nu a mai fost timp să fie „pregătiţi” pe tiparele comunismului. Au fost, cel mult, şoimii patriei sau pionieri. Părinţii lor, în schimb, au putut ocupa cele mai înalte poziţii în structurile pioniereşti, uteciste şi aseciste. Şi dacă au avut astfel de părinţi, bunicii lor, în cele mai multe cazuri, au putut beneficia şi de cele mai înalte funcţii în PCR. Numai că, trecerea acestei generaţii spre adolescenţă s-a realizat în cu totul alte vremuri, în care, cel puţin teoretic, au scăpat de influenţele vizibile ale vechiului sistem.

Cei mai dinamici reprezentanţi sunt bazaţi pe propriile împliniri profesionale, implicit în afaceri, formând gruparea sau clubul YUP-iştilor. Alţii însă au moştenit un statut privilegiat, beneficiind de apartenenţa părinţilor sau bunicilor la diferite grupuri de interese din perioada comunistă.

Generaţia 17-33 de ani este, în cea mai mare parte, a părinţilor de 47-65 de ani şi a bunicilor de 66 – peste 90 de ani. Foarte puţini dintre ei, de regulă cei ce vor vota pentru prima dată, au părinţi de 34-46 de ani.

Cum mileniştii nu-şi doresc să ocupe poziţii de lideri, este clar că vor alege grupul lărgit al celor la care ţin cel mai mult, părinţi şi bunici, cu vârsta cuprinsă în intervalele menţionate. Pe cei din generaţia 34-46 de ani îi renegă, nedorind să aibă nimic în comun cu ei. Deci, din 4 generaţii de votanţi, 3 sunt un tot. Rămâne cu un statut aparte generaţia de 34-46 ani.

Tags: , , ,
Posted in comportament, generatia milenistilor, ratiune, tineret | No Comments »

Generaţia Douăzecişiceva vs. „Generaţia” YUP

Wednesday, January 19th, 2011
Share

Cu câteva zile în urmă, un post de televiziune naţional aducea în discuţie subiectul unei aşa zise generaţii YUP (Young Professionals Uprising), desprinsă din generaţia douăzecişiceva (numită şi generaţia Y, Why sau a Mileniştilor). În acest sens, se făcea trimitere la spiritul antreprenorial al unora dintre reprezentanţii ei.

Or, într-un astfel de cadru, nu putem vorbi de o generaţie, ci despre un posibil club al tinerilor de succes ce s-ar putea constitui şi într-un grup YUP. Din păcate, studiile efectuate pe piaţa antreprenoriatului din ultimii ani demonstrează că nu generaţia douăzecişiceva domină, ci a intervalului patruzeci-cincizecişiceva de ani.

Generaţia Y nu este o apariţie meteorică, ci a devenit componenta esenţială a actualei pieţe a forţei de muncă. Prin prisma anilor de naştere, pentru intervalul 1925-2019, se poate vorbi, potrivit Chip Spinoza ş.a. în cartea Managing the Millenials, chiar despre o variantă „aproape” internaţională a generaţiilor, astfel:
• 1925-1945: Builders Generation (a constructorilor);
• 1946-1964: Baby Boomers (a exploziei demografice);
• 1965-1977: X Generation (a necunoscuţilor);
• 1978-1996: Y Generation (generaţia douăzecişiceva sau postX sau Why);
• 1997-2019: O Generation (generaţia Obama-preşedinte).

Prin efectele globalizării, primele patru generaţii au o serie de caracteristici comune la nivel planetar, dar şi unele specifice naţionalului.

Într-un astfel de context, pentru ultima generaţie (1997-2019), în cazul României şi al mai multor ţări foste comuniste, consider că ar fi edificator numele de Generaţia EU, pentru a marca schimbarea masivă de paradigmă socială pe care o experimentează.

Aşadar, adevăratele generaţii apar în contexte istorice şi sociale mari. Sunt fenomene de masă care cuprind fiecare sector al societăţii. De aceea, yuppies nu pot reprezenta decât o subcultură, alături de alte numeroase subculturi – calculatorişti, rockeri, bikeri etc. Cu diferite stiluri de viaţă şi de relaţionare cu restul lumii. E o diferenţiere de ordin academic care are însă rostul ei pentru un discurs valid din punct de vedere ştiinţific. Dar poate că toate aceste confuzii ar fi mai uşor de evitat dacă redactorii din mass media s-ar apleca mai mult asupra generaţiei douăzecişiceva pentru a-i afla cât mai multe taine şi a-i înţelege limbajul.

Tags: ,
Posted in Obama, comportament, creativitate, generatia milenistilor, tineret | No Comments »

Premiile Sf. Dumitru – and the winner is…

Sunday, October 10th, 2010
Share

pa1006941Astăzi, 10.10.2010, profesorul Dumitru Oprea a anunţat câştigătorii ”Premiului Sfântul Dumitru”. Ceremonia, care a avut loc în sala Senatului Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a celebrat performanţa unora dintre cei mai capabili studenţi ai instituţiei.

d-oprea-al-negrescuDintre aceştia, pentru anul 2008-2009, învingător a fost declarat Alexandru Ştefan Negrescu, masterand în anul I al Facultăţii de Matematică. El s-a remarcat prin activitatea excepţională atât ca masterand, cât şi ca participant la concursuri internaţionale de matematică. De asemenea, Alexandru Ştefan Negrescu este coautor la 3 cărţi de profil pentru clasele gimnaziale, acesta exprimându-şi dorinţa de a deveni profesor în mediul preuniversitar.

Pentru anul 2009-2010, “Premiul Sfântul Dumitru” a fost decernat Dianei Pojar, studentă în anul II al Facultăţii de Informatică. Ea s-a remarcat prin activitatea extracurriculară extrem de bogată, precum şi prin câteva importante premii obţinute la concursuri internaţionale de informatică.

Fiecare învingător a fost premiat cu câte o diplomă de onoare, precum şi cu suma de 400 de euro. Cu această ocazie, profesorul Dumitru Oprea a felicitat câştigătorii, exprimându-şi speranţa că şi alţi membri ai corpului academic se vor alătura efortului de a sprijini excelenţa intelectuală. El a mai precizat că titlul premiului nu are legătură cu persoana sa, ci este un omagiu al zilei în care, acum 150 de ani, a fost înfiinţată Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

premiu-sf-dumitru1La eveniment au mai participat rectorul Vasile Işan şi prorectorul Gheorghe Iacob, reprezentantul studenţilor în conducerea universităţii, Magda Catargiu, precum şi alţi studenţi care au concurat pentru câştigarea premiului.

Tags: , , ,
Posted in bani, comportament, educa, educaţie, generatia milenistilor, premiul Sfantu Dumitru, tineret, universitate | 16 Comments »

Mileniştii conectaţi 7/24

Thursday, November 13th, 2008
Share

În sfârşit, ceea ce-mi propusesem să scriu iniţial pe blog despre acest subiect abia acum se întâmplă.

Ştiam că, atunci când pleci la cumpărături, lista scrisă de acasă reprezintă doar 18% din ceea ce vei cumpăra. Restul, de 82%, sunt mărfuri “puse” în coş de specialiştii în marketing ai magazinelor cărora le trecem pragul. De asemenea, ştiam că, oricât de meticulos ţi-ai pregăti agenda zilei de mâine, vei face doar 18% din ceea ce ţi-ai propus, iar restul, de 82%, ne este comandat de cei ce ne trec pragul fără ca noi să-i fi invitat. Asta nu înseamnă că nu vin cu probleme serioase.

Ceea ce nu ştiam este că, şi atunci când vrei să postezi ceva pe blog, după ce mai stai de vorbă cu alţii, te trezeşti cam tot cu 18% din intenţia ta iniţială. Restul, de 82%, este efectul socializării. Un îndemn de ultimă oră spune: Extinde-ţi reţeaua personală de socializare prin diminuarea ei. Sună paradoxal, dar e foarte adevărat. De exemplu, în orice deplasare de-a ta vei câştiga mai mult dacă socializezi cu alte persoane decât dacă stai cu nasul într-o carte sau ziar sau dacă discuţi tot cu cei ce îţi petreci zilnic timpul. De fapt, un astfel de rol îl are şi blogul. El nu mai este un jurnal de familie, ci unul cu receptori virtuali. Mai mult, consultarea blogului conduce la o scriere participativă continuă a lui. Şi astfel s-a creat apetitul de apartenenţă la o reţea din ce în ce mai mare, prin aşa-numitul efect de fax. Se spune că un singur fax nu are valoare, ci se obţine când îl avem pe cel de-al doilea, iar ea sporeşte odată cu creşterea numărului faxurilor. Efectul de fax stă la baza funcţionării tuturor reţelelor sociale. Toate acestea înseamnă conectivitate puternică. Acum este şi mai clar de ce unul dintre mesajele ce au însoţit paşii copilăriei mileniştilor era Conectaţi-vă 7/24! Aşa se explică de ce e-mailul este o tehnică învechită pentru ei, dar este încă agreat de cei vârstnici.

Generaţia mileniştilor se află într-o continuă căutare de noi instrumente de comunicare. S-a ajuns acolo unde regulamentele de ordine interioară şi cele de organizare şi funcţionare au devenit bariere în calea unei comunicări mult mai performante. Mileniştii angajaţi ar dori să comunice în mediul organizaţional ca şi în viaţa privată.

Dintr-un studiu, efectuat recent în SUA, reiese că 20% dintre studenţii milenişti angajaţi nu sunt mulţumiţi de calitatea tehnologiilor puse la dispoziţie de către angajatori. Când au fost întrebaţi ce echipamente folosesc pentru ducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu, 31% dintre ei au indicat telefoanele mobile şi echipamentele inteligente, care nu sunt sancţionate de companie, iar 23% au declarat că folosesc site-urile reţelelor sociale nesusţinute de organizaţie. 20% dintre ei au declarat că folosesc instrumente pentru mesageria rapidă neaprobate de unitate. Pe de altă parte, cei mai în vârstă milenişti au declarat că alocă săptămânal cam 10 ore pentru scrierea şi citirea e-mailurilor, iar cei mai tineri dedică tot timpul de comunicare pentru mesageria rapidă, iPod-uri, site-uri din reţelele sociale, de genul Facebook, precum şi oricăror alte instrumente de ultimă oră.

Aşadar, şi din prezentarea de faţă, rezultă că generaţia mileniştilor este pregătită pentru schimbări radicale pe planul comunicării, dar, din păcate, strategia organizaţională este încă la discreţia generaţiilor precedente. Compromisul trebuie făcut.

Posted in comportament, generatia milenistilor, tineret | 3 Comments »

Generaţia Mileniştilor

Wednesday, November 12th, 2008
Share

După postarea materialului It’s Cool 2 B Smart, cineva aflat în preajma mea, de puţină vreme, m-a întrebat, niţel contrariat, dacă eu l-am scris. Era nedumerit, căci materialul emana prea multă susţinere a tinereţii, iar eu, unul din generaţia exploziei demografice de după R2M (a se citi războiul doi mondial), aş putea să fiu autorul întrezărit de el.

Să fiu sincer, materialul postat era plănuit să apară cu totul altfel. Când am constatat că lumea nu era prea în temă cu o generaţie atât de importantă, mi-am schimbat planul.

Fiica mea, născută puţin înainte de 1980, participând anul trecut la o Conferinţă organizată de compania ei, mi-a spus că toţi cei născuţi după 1975 ar face parte dintr-o generaţie specială, numită în fel şi chip. Ea a fost referită ca: Generaţia Internet, Ecoul Explodaţilor (cei născuţi spre finalul anilor 1940, după R2M, şi în anii 1950), Generaţia Y, Generaţia Nintendo, Generaţia Digitală. Printr-un concurs, organizat pe abcnews.com, a ieşit câştigător numele Millennials, pentru a o defini unitar. Eu i-am spus milenişti.

Poate dintr-un respect aparte pentru această generaţie a mileniştilor, o extind cu vreo doi ani mai devreme, ducându-i începutul în 1975. În orice caz, în anul 2000, şi ei se situau în categoria numită douăzeci-şi-ceva, având 25 de ani.

Ce are particular această generaţie? Spun specialiştii din domeniul pieţei muncii că, la început de mileniu, vârsta dominantă este cea de douăzeci-şi-ceva de ani. Jumătate din dascălii generaţiei exploziei demografice deja s-a pensionat. Angajaţii federali au fost înlocuiţi, în procent de 60%, în ultimii ani, cu milenişti.

Practic, “greul” îl duce această generaţie. Peste douăzeci şi ceva de ani, se spune, greul va fi dus tot de această generaţie.

Iată de ce este ea atât de importantă. A şi fost crescută altfel. De mici, au fost sensibilizaţi cu mesaje de genul: Be smart – you are special; Leave no one behind; Connect 24/7; Achieve now!; Serve your community. Într-o traducere liberă, mesajele sunt: Fii inteligent – eşti special; Fiţi uniţi (sau, conform devizei Uniunii Europene, Unitate în Diversitate, care este tot ideea tinerilor); Conectaţi-vă 24 de ore din 24, 7 zile din 7; Acţionaţi imediat!; Serviţi-vă comunitatea.

Generaţia mileniştilor poate fi succint descrisă şi printr-o etică a muncii, tradusă prin: încredere, optimism, obiective clar definite, spirit civic, spirit de echipă.

Principiile manageriale ale mileniştilor, aplicate la locul de muncă, în accepţiunea mea, ar fi:
1. Te rog să-mi fii lider. Fii părintele meu.
2. Provoacă-mă! Pune-mă la încercare
3. Lasă-mă să lucrez alături de prietenii mei. Angajează-ne în grup.
4. Lasă-ne să glumim, să creăm o atmosferă plăcută.
5. Respectaţi-mă, credeţi în ideile mele, chiar dacă sunt foarte tânăr.
6. Fiţi cât mai flexibil cu programul meu de lucru. Angajaţi-mă pentru ideile mele, nu pentru orele pontate.

Ce ziceţi? Acum ne este mai clar de ce este la modă să fii inteligent!

Posted in comportament, generatia milenistilor | 4 Comments »

It’s Cool 2 B Smart

Monday, November 10th, 2008
Share

Da. Aşa gândesc şi scriu cei din generaţia douăzeci-şi-ceva, de după generaţia X, a lui Obama, de după generaţia exploziei demografice, de după cel de-al doilea război mondial. Firesc, aţi intuit că am început cu trimiterea la generaţia celor de douăzeci-şi-ceva de ani, cunoscută în America şi ca Generaţia Mileniştilor, a celor născuţi după 1980, adică cei cu drept de vot. Aceasta l-a votat masiv pe Obama, ceea ce a însemnat 66%, faţă de 33% cât a primit McCain. Mai mult, cei care au votat pentru prima dată în viaţa lor au fost alături de Obama, într-un procent de aproape 70%, iar de McCain, 30%.

Deviza generaţiei a fost însuşită perfect de echipa lui Obama. It’s Cool To Be Smart, a zis aceasta, în varianta comună X-iştilor şi Mileniştilor. Normal. E la modă să fii Inteligent. Şi iată cum cei mai în vârstă pot câştiga dacă ştiu să îi înţeleagă şi să ceară ajutorul celor mai tineri. Obama l-a cerut, folosind tehnologiile moderne, şi l-a primit, prin voturile tradiţionale.

Se ştia că mileniştii dau totul pentru a avea un lider în care ei cred. Lor, încă, nu le place să fie aşa-ceva şi iată cât de elegant s-a făcut “trocul” de interese.

Şi, încă ceva. Cuvântul-cheie al campaniei lui Obama a fost schimbare, change, sub forma Putem crede în schimbare. Chiar site-ul oficial era marcat cu The Change We Need, Schimbarea de care avem nevoie.

După alegeri a apărut Thank You. CHANGE CAN HAPPEN, adică Vă mulţumesc. Schimbarea poate avea loc.

E bine de ştiut că tot Generaţia Mileniştilor avea şi are crezul: We are the kids who are going to change things (subl. ns.). Da, Suntem copiii pregătiţi să schimbăm lucrurile – asta cred ei. Echipa lui Obama i-a respectat şi a preluat esenţialul, change.

Important e să ai o echipă care să le ştie pe toate, să le aplice cum trebuie, să provoace voluntariate în spaţiul cibernetic de ordinul milioanelor şi să câştige. Yes, We Can – au zis ei. Şi … s-a văzut!!!

Posted in Obama, SUA, generatia milenistilor, spatiu cibernetic, vot | 11 Comments »