Archive for the ‘glocalizare’ Category

Formulă de succes pe timp de criză

Tuesday, August 24th, 2010

Cloud-computing + E-lancing = E-jobs + E-profit

Aceasta poate fi o formulă verificată a succesului, îndeosebi acum, pe timp de criză.

Cu ce resurse? Simplu. Reţeta americană ”să faci bani cu banii altora” se transformă în ”să faci afaceri cu resursele altora”. În astfel de condiţii, vom prezenta succint termenii formulei de succes.

Cloud-computing, promovat ispititor şi ca Sistem informatic low-cost, sub accepţiune tehnică este o combinaţie de conexiuni rapide de Internet la:
• capacităţi de prelucrare foarte puternice, ieftine, bazate pe web;
• folosirea de soft complex, cu funcţii noi pentru monitorizarea şi gestiunea resurselor umane distribuite pe tot globul.

E-lancing este o nouă lume a afacerilor, un nou mod de lucru, un mod nou de rezolvare a proiectelor, în care liber-profesioniştii (freelancers) sunt actorii principali. Ei constituie, de fapt, o nouă piaţă virtuală a afacerilor, dar şi a forţei de muncă. Datorită e-commerce şi e-business, apare e-labor. Prin e-lancing, e-labor capătă noi dimensiuni.

Numai în SUA, în 2009, existau 12 milioane de liber-profesionişti, iar în 2012 vor fi 14 milioane. Pe tot globul, în 2012, se estimează că vor fi aproximativ 300 de milioane.

Prin e-lancing are loc împerecherea cea mai rapidă şi cea mai profitabilă a cererii cu oferta din domeniul managementului proiectelor.

Pentru interesaţi, dar şi pentru curioşi, oferim câteva linkuri utile: oDesk.com; LiveOps.com; Elance.com; Freelancer.com; CrowdFlower.com; 99designs.com; Sologig.com; PeoplePerHour.com; RentACoder.com.

E-jobs nu reprezintă decât o formă de concretizare a succesului cloud-computing şi e-lancing. Se poate vorbi astfel despre o puternică piaţă a muncii dintr-o comunitate chiar şi atunci când în ea nu există vreo afacere. Există, în schimb, piaţa globală a locurilor de muncă. Angajatorii sunt pe tot globul. La fel şi angajaţii.

Deja a apărut un subiect de dispută între angajatorii tradiţionali şi cei din spaţiul e-lancing. Cheltuielile cu forţa de muncă din noul sistem sunt mult mai mici. Chiar dacă salariile sunt rezonabile, între 5-35$ pe oră, e-lancingul nu lucrează cu tot felul de bonusuri. Deocamdată.

Modul în care sunt urmăriţi lucrătorii, prin camere web, prin numărarea apăsărilor de taste pe unitatea de timp şi multe alte tehnici destul de agresive pentru angajat, mă duce cu gândul la începutul marii revoluţii industriale. Fordismul, fayolismul şi taylorismul aproape că nu diferenţiau omul de maşină. Cu siguranţă, posibilul e-sindicat va face ordine.

Noua lume e pe dos. Printre pionierii e-lancing, China şi India recrutează personal înalt calificat din … SUA. Motiv pentru analişti să introducă un nou concept: Reverse Hiring (Angajare inversă - vechii angajaţi devin noii angajatori). Thomas Friedman jubilează. Lumea s-a aplatizat. Mai mult ca oricând, ideile sunt la mare preţ.

E-profit, concept introdus de Peter Cohan, se referă la o altă formă a profitului pentru practicanţii de e-commerce. Nu trebuie introdus un concept nou pentru cloud-computing şi e-lancing, ci trebuie revizuite dimensiunile noului profit. Şi factorii de influenţă sunt alţii, dar şi modul de distribuire a lui este diferit. Să sperăm că, prin responsabilitatea socială, atât de mediatizată în ultimii ani, o să putem vorbi de o parte de profit pentru planetă, o parte pentru comunităţile de unde provin angajaţii, care înseamnă tot planetă, şi a treia parte pentru angajatorul propriu-zis.

Navigând în lumea e-lancing, m-am bucurat nespus când am văzut că, de câţiva ani, atât firme, cât şi foşti studenţi din România câştigă foarte bine. Am întâlnit oameni de afaceri ieşeni care, în 2009 şi 2010, au avut o cifră de afaceri mai mare cu 40% în mediul e-lancing. Anul acesta făceau noi angajări. Am văzut, de asemenea, mulţi foşti studenţi, cu 700-800 de ore lucrate. Unii fiind plătiţi cu peste 30 de dolari pe oră.

Sunt doar câteva repere asupra tendinţelor din lumea afacerilor, a pieţei muncii, care se mişcă şi generează profit, chiar şi pe timp de criză.

Celor ce cred în formula de succes, câştig bun!

Apocalipsele multiple şi cavalerii lor prevestitori (II)

Wednesday, July 14th, 2010

În postarea anterioară, am scris despre Apocalipse după domeniile lor de manifestare. Acum le abordez după aria de întindere sau localizarea lor spaţială şi voi prezenta:

2.1 Apocalipsa globală
Apocalipsa globală este reflectată fidel de jocurile a 3 mari actori planetari: SUA, Europa şi China. S-au conturat două forţe puternice: a) prima, care ar trebui să conducă la creşterea inflaţiei, generată de puternica dezvoltare economică a Chinei şi de preţul aurului; b) a doua este, de fapt, o sumă de contraforţe, venind dinspre SUA şi Europa. În America, existenţa multor capacităţi de producţie neutilizate şi a unei rate ridicate a şomajului reprezintă un potenţial de creştere economică. În schimb, Europa a îmbrăţişat măsuri de austeritate, însemnând reducerea drastică a cheltuielilor publice şi majorarea impozitelor. Acestea vor duce la diminuarea consumului şi a activităţilor economice, transformate într-o încetinire vădită a creşterii economice şi reducerea preţurilor. Astfel, se poate spune că în SUA inflaţia este combătută prin măsuri de încurajare economică, iar în Europa, prin teamă, descurajând consumul.
Cei 4 cavaleri ai Apocalipsei globale sunt:
 încălzirea globală a planetei, atât din punct de vedere climateric, dar şi deteriorarea financiară, economică, socială, politică şi morală - prin crizele globale la care suntem martori;
• negarea efectelor benefice ale globalizării, prin promovarea termenilor de reglobalizare sau deglobalizare, dar şi a dorinţei de reglementare planetară, în totală contradicţie cu dereglementarea specifică economiei de piaţă. Se invocă nevoia apariţiei unui guvern planetar;
• localul poate fi soluţia la efectele crizei globale; externalizarea se întoarce acasă prin internalizare, atât la nivel de corporaţie, cât şi de stat. Piaţa internă va fi, în primul rând, deschisă produselor naţionale; piaţa externă va fi mult mai segmentată şi mai greu de penetrat;
• noul normal al consumatorilor globali, cunoscut şi ca inovare inversă, datorită orientării cetăţenilor din statele puternic dezvoltate spre produsele oferite ţărilor în curs de dezvoltare, mai întâi, prin preţ, dar şi prin performanţele acestor produse: mult mai economicoase, mai puţin orientate spre consumul de energie şi mai bine îndreptate spre atingerea unor funcţii de utilitate.

2.2 Apocalipsa statală sau guvernamentală
După al doilea septembrie negru al SUA, din 2008, companiile imperiului mondial financiar au fost puternic răvăşite. Statul, adică banul public, a fost colacul de salvare. Discuţiile intercontinentale, în speţă dintre SUA şi statele din zona euro, au fost destul de tensionate în privinţa destinaţiei pachetului cu stimulente financiare. Băncile, mai întâi, sau economia? Sau ambele? De fapt, obiectivul îl constituia controlul procesului inflaţionist. Deflaţia cu stagdeflaţie, sau inflaţie cu stagflaţie? De aici drumurile s-au despărţit, iar rezultatele se ştiu. Modelele sub forma de U, V, W, fierăstrău constituie cea mai bună explicaţie.
Statul, din toată povestea crizelor, părea a fi bunul samaritean. Cine se aştepta ca tocmai el să aibă atâtea probleme? Şi în cazul său putem vorbi de alţi patru cavaleri ai Apocalipsei:
• creşterea excesivă a datoriei publice. Ea se raportează la produsul intern brut. Scala îndatorării este de la câteva zeci de puncte procentuale la multe sute sau chiar mii. Rostogolirea anuală a lor a constituit un „model” internaţional, un „standard”. De aici începe starea de bulversare naţională. Mâna invizibilă, introdusă de Adam Smith în Avuţia naţiunilor, în urmă cu mai bine de două secole, şi-a făcut simţită prezenţa acum, prin Datoria Naţiunilor. Numai că un tratat special pentru aceasta din urmă încă nu există;
• dezechilibrarea balanţei comerciale, cauzată de reducerea bruscă a exporturilor. La rândul lor, exporturile au fost mult influenţate de teama de consum. S-a globalizat „isteria” cumpătării şi a economiilor forţate, de teama că mâine va fi şi mai rău;
• lipsa lichidităţilor pe piaţa financiară, generată de o politică prudenţială excesivă a băncilor, dar şi de o cerere mult mai mică de credite din partea sectorului de afaceri, fiind, mai degrabă, o renunţare a solicitanţilor acestora în urma refuzurilor repetate ale băncilor. Lor li se adaugă şi neîncrederea populaţiei în siguranţa păstrării locurilor de muncă şi a economiilor în depozite bancare;
• amplificarea mişcărilor de revoltă socială, specifică perioadelor de criză globală, puternic influenţată de unele canale mediatice ale secolului XXI. Puterea de promovare a mesajelor prin noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţii este mult mai mare decât în perioada anilor 1929-1933. Important ar fi să existe un echilibru în utilizarea acestora, atât de către putere, cât şi de opoziţie.

2.3 Apocalipsa guvernării locale se manifestă, în bună parte, asemănător celei naţionale. Firesc, specificul comunităţii va avea un rol aparte. În astfel de condiţii, cei 4 cavaleri ai Apocalipsei sunt:
• transferarea îndatorării publice de la nivel naţional la cel local, prin împrumuturi masive şi emisiuni de obligaţiuni, la nivel de comunitate; se poate vorbi despre o linişte de moment prin vânzarea viitorului comunităţilor;
• măsuri disperate de protejare a valorilor locale, culminând chiar cu emisiunea de monedă a comunităţii, utilizată doar în interiorul ei; toate vin ca măsuri de creştere a resurselor bugetare locale;
• proliferarea mişcărilor sociale la nivel de cartier sau de categorii socio-profesionale; toate ca efect al încetării sau diminuării activităţilor economice, crescând şomajul şi diminuând puterea de cumpărare;
• creşterea activelor toxice la nivel de comunitate, ele însemnând capacităţi de producţie, locuinţe luate prin credit ipotecar neachitat la termen ş.a.m.d.

2.4 Apocalipsa individuală este anunţată de următorii 4 cavaleri:
• cumpărături iraţionale, ca efect al manipulărilor mediatice şi al unui marketing agresiv, ce au condus la creşterea îndatorării cetăţenilor pe termen lung. Pe timp de criză, ele au devenit adevărate active toxice, fiind acum doar o parte mai mică din creditele împovărătoare contractate iraţional;
• instaurarea fricii de criză, ce s-a transformat în frica de a nu-şi pierde agoniseala anterioară şi reţineri în a mai consuma ca în anii precedenţi. Se globalizează cumpătarea. De asemenea, apare teama de a nu mai avea statutul actual, îndeosebi în cazul angajaţilor pe bani publici;
• încercarea de a se apăra prin intrarea în grupuri de protecţie, de orice natură. Apar protectorii de cartiere şi de grupuri din spaţiul cibernetic. Sentimentul de apartenenţă la o anumită comunitate locală devine tot mai puternic. Regulile stabilite de acestea, pe timp de criză, sunt mai respectate decât orice alte reguli anterioare;
• căutarea cu ardoare a soluţiilor de ieşire din criză sau ideea bate criza. Unii îi spun globalizare versiunea 3.0. Pe astfel de vremuri, ideile novatoare sunt generatoare de minuni. Criza înseamnă moment de decizie. Aşa au spus vechii greci, iar grecii de azi, fiindcă au uitat sensul, sunt printre primii ce trag ponoasele.

Aşadar, omul modern trăieşte timpuri pline de temeri şi incertitudini. Se trezeşte scos cu brutalitate din liniştea sa aparentă. Constată că este înconjurat de o lume cu multe boli, izvorâte şi alimentate din inconştienţa semenilor. Spaţiul său social, constructele politice şi economice, toate par vulnerabile şi instabile. În plus, soluţiile sunt confuze şi contradictorii. Liderii lumii nu par să se fi gândit dinainte la cum se pot rezolva aceste probleme. Abia acum se fac studii, calcule, predicţii plecând de la realitatea ilustrată mai sus.

Va ieşi totuşi lumea din această fundătură? Cu siguranţă că da. Criza anilor ‘30 a fost mult mai profundă şi s-a trecut peste ea. Fiind mai temeinic aşezată, umanitatea de azi va reuşi asta fără un conflict de proporţii. Victime însă vor fi. Ca întotdeauna, cei slabi şi neadaptaţi vor plăti scump. Tocmai de aceea, criza este pentru toţi o probă a rezistenţei şi adaptării. Marea provocare este să reuşim asta cât mai bine la nivel individual, local, de state şi comunitate internaţională. Şi apoi, să încercăm din nou, a mia oară, să nu repetăm aceste greşeli ale istoriei.

Apocalipsele multiple şi cavalerii lor prevestitori (I)

Thursday, June 10th, 2010

Lumea se află în suferinţe generalizate, reunite într-o adevărată pandemie a suferinţelor. Ea a fost prevestită de pandemia fricii. Ambele au fost create de-a lungul timpului. Apocalipsa n-a venit spontan, ci s-a anunţat prin cei patru cavaleri ai ei. Numai că, în funcţie de domeniile de manifestare şi de localizarea spaţială, ea se regăseşte sub forme multiple:
1. După domeniile de manifestare, putem vorbi, de exemplu, despre:
1.1 Apocalipsa financiară a fost anunţată de cei 4 cavaleri ai ei:
• împrumuturi exagerate pentru consum, stimulate prin: mediatizare excesivă, inventarea cardului de credit, promovarea căruciorului de cumpărături în locul coşului, fuga în zone periferice ale oraşelor pentru a stimula cumpărarea de terenuri cu suprafeţe mari, pe care să se construiască adevărate castele care cer mobilier pe măsură, servicii multiple şi multe alte lucruri;
• creşterea doritorilor de case proprietate privată, fără o garanţie financiară sigură, de lungă durată;
• apelarea la produse financiare complexe, fără acoperire reală în lumea activelor, generatoare ale activelor toxice;
• deflaţia datoriilor şi hiperinflaţia.

1.2 Apocalipsa economică a fost anunţată prin cei 4 cavaleri ai ei:
• căderea imperiilor financiare şi apariţia activelor toxice;
• scăderea bruscă a consumului, ce a generat blocări de stocuri şi încetinirea, până la stopare, a producţiei, cu diminuarea sau dispariţia totală a locurilor de muncă;
• sistem bancar închis sau exagerat de prudent;
• lupta acerbă pentru repoziţionarea pe pieţe externe şi consolidarea pieţei interne.

1.3 Apocalipsa socială a fost, la rândul ei, prevestită de alţi 4 cavaleri:
• neîncrederea populaţiei în instituţiile publice ale statutului;
• neîncrederea populaţiei în orice partid politic şi atragerea ei spre grupuri protectoare, din cartiere, religioase, de altă natură, îndeosebi create şi gestionate în spaţiul cibernetic, prin sistemul reţelelor sociale;
• condamnarea globală a oligarhiei financiare, cerându-se forme planetare de reglementare a acestora, inclusiv acreditarea ideii de guvern mondial;
• încredere exagerată în campaniile mediatice, prin marketing viral, orientate împotriva pierderii locurilor de muncă şi a curbelor de sacrificiu.

 1.4 Apocalipsa morală, cu cei 4 cavaleri:
• înlocuirea modelelor de succes tradiţionale cu celebrităţi / “celebrităţi” de moment, lansate şi gonflate excesiv mediatic. Viaţa acestora este una interactivă, spectatorii şi media devenind regizori, scenografi ş.a. “Celebrităţilor” li se comandă acum cum să trăiască;
• neîncrederea în structurile tradiţionale de orice tip. Sunt susţinute nonpieţele tradiţionale, nonprodusele şi nonserviciile de moment. Se vrea altceva, acum de inventat;
• reapariţia baronilor crizelor, la limita legalului sau dincolo de ea; la limita moralului sau dincolo de ea. Scopul scuză mijloacele, zic ei. În timpul crizei din 1929-1933, americanii i-au numit baroni tâlhari. După 1990, noi i-am numit, mai întâi, baroni locali, apoi “băieţi deştepţi”;
• revoluţia responsabilităţii sociale a corporaţiilor, prin abordarea specială a profitului: al planetei, al comunităţilor implicate în lanţul trofic al valorii şi al corporaţiei.

1.5 Apocalipsa politică, anunţată de următorii 4 cavaleri:
• promovarea tot mai agresivă a ideii de dispariţie a partidelor politice, în următorii 10-15 ani;
• discreditarea politicienilor “de profesie” şi înlocuirea lor cu celebrităţi / “celebrităţi” din diverse domenii;
 înlocuirea reprezentanţilor aleşi în structuri executive, legislative sau juridice cu e-experţi pe domenii. Proliferează e-structuri cu e-lucrător, în condiţiile cloud computing, e-lancing ş.a. Apar e-consilier, e-guvernant, e-parlamentar ş.a.;
• reinventarea partidelor politice, prin regrupări ideologice ale membrilor reţelelor sociale din spaţiul cibernetic. Aşadar, e-partid, într-un spaţiu cibernetic extins.

Un nou normal

Monday, May 3rd, 2010

Dincolo de efectele foarte dure ale multiplelor forme ale crizei globale, vor fi şi lucruri pozitive ce se vor întâmpla în viitor.
Încercăm, în cele ce urmează, să punctăm doar câteva dintre ele, ca forme ale unui nou normal:
• Societatea deschisă va fi un concept de domeniul trecutului. 11 septembrie 2001 a început să-l redefinească, iar criza globală financiară, economică ş.a. i-au pecetluit soarta. Sloganul zilei în America este Buy American! Iar, în toată lumea, produsul local va fi mult mai agresiv promovat. Naţionalismul va înflori.

• Societatea de consum va fi o amintire. Consumul excesiv şi casele realizate prin forme amăgitoare de credite vor fi de domeniul trecutului. Externalizarea producţiei din raţiuni pur financiare, fără a ţine cont de componenta socială va înceta. Fabricaţia va fi tot mai aproape de piaţa de desfacere.

• Societatea bunăstării generale va fi una a cumpătării generale. Statele se vor orienta mai mult spre propria piaţă şi apoi spre exporturi performante. Va avea loc o reaşezare dură a exportatorilor. Piaţa  produselor manufacturate greu va ieşi din curtea Asiei. Piaţa softului, a microprocesoarelor, a filmelor, a divertismentului va fi dominată tot de SUA. Oamenii se vor orienta spre economisirea banului câştigat. Investiţiile familiale se vor baza îndeosebi pe economii şi foarte puţin pe credite. Investiţiile masive ale marilor companii vor fi în echipamente.

• Societatea globală va fi total revizuită. Inversarea globalizării va consta în câştigarea pieţei globale prin onorarea cerinţelor locale. Până acum produsele se concepeau în “laboratoarele” occidentale şi se distribuiau în toată lumea. Ţările emergente constituiau un segment special de piaţă. Pentru că puterea lor de cumpărare era mai mică la nivel de client individual, aveau parte de “clone” ieftine ale produselor din “lumea bună”.
Se pare că lucrurile s-au schimbat. Acum proiectarea noilor produse pentru ţările în curs de dezvoltare se realizează de către acestea, prin aşa-zisa inversare a inovării, numai că beneficiarii vor fi şi cei din ţările dezvoltate. Se renunţă la autoturismele puternice, ale căror performanţe se măsurau în sute de cai putere, iar viteza se calcula în cele câteva secunde necesare atingerii sutei de km/oră, în favoarea mini, calculându-se câţi kilometri pot fi parcurşi cu 1 litru de combustibil. Niciodată nu se va mai ajunge la consumul de carburanţi al anului 2007, zic americanii. Energia anilor ce vin va fi asigurată tot mai mult din surse regenerabile: eoliană, solară şi biocombustibili.

• Societatea viitorului este a celor în stare să genereze şi să promoveze idei noi, a oamenilor talentaţi şi creativi, capabili să creeze consumatori din categoria nonconsumatorilor, să dea viaţă unor pieţe în domenii inexistente anterior. Cea mai atractivă va fi piaţa serviciilor. Aici, o nouă industrie se conturează, cea a prelucrării complexe a datelor, în care statisticienii şi informaticienii vor avea cel mai mult de lucru.

Anii ce vin vor fi caracterizaţi global ca ani ai unei creşteri economice lente, ai unui şomaj mărit şi unei datorii publice ridicate. Şi în acest caz soluţiile trebuie găsite la nivel naţional, îndeosebi pentru piaţa bancară, generatorul de capital pentru economie.

Toate cele enumerate par anormale. Dar, reprezintă ceea ce va fi noul normal.

Tinerii dau dovadă de responsabilizare şi conştientizare în privinţa mediului

Friday, November 27th, 2009

Pe 26 noiembrie 2009, Senatorul Dumitru Oprea a participat la deschiderea Festivalului de film documentar de mediu Doc Est, aflat la a treia ediţie în România, festival organizat de Centrul Cultural Francez Iaşi, Centrul Cultural German Iaşi, Asociaţia “Mai Bine” şi Asociaţia “Tinerii Ecologi Români din Iaşi”.

Domnul Dumitru Oprea a declarat: “Sunt impresionat de eveniment, mai ales că în sală mai mult de 90% dintre participanţi au fost tineri. Asta înseamnă că le pasă de mediul în care vor trăi. Înseamnă că au conştientizat că în mediul global în care trăim, pentru a asigura echilibrul dintre om şi natură, mesaj dat de festival, trebuie să găsim măsuri locale care să protejeze mediul“.

Semnalul dat prin evenimentul de la acest sfârşit de săptămână este unul extraordinar, având în vedere şi alte acţiuni organizate de cele două asociaţii şi nu numai, conduse de tineri pentru tineri.

Domnul Senator a mai spus: “am convingerea că voluntariatul în care cele două organizaţii acţionează pe segmentul de mediu este specific şi altor asociaţii de tineret, motiv pentru care am certitudinea că anul 2011, Anul European al Voluntariatului, va fi unul cu impact şi de impact în Iaşi“.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Ne trebuie o altfel de abordare conceptuală a terorismului

Thursday, September 25th, 2008

La început de mileniu III, una dintre marile probleme ale omenirii o constituie terorismul global. În noul mileniu, al societăţii cunoaşterii, pe alte planuri, s-a trecut de la satul global la terorismul global.

Abordările profesioniste a două domenii, terorism şi protecţia datelor personale, duc şi la o reaşezare conceptuală. În mileniul al treilea, frumuseţea satului global a trecut sub ameninţarea terorismului global. Globalizarea valorilor locale frumoase, recunoscute prin conceptul glocalizare, ne-am fi dorit să nu conducă şi la o globalizare a răului, astfel încât acum vorbim nu numai despre sat global, ci şi despre terorism global. Iar spaţiul nou, în care s-a extins terorismul, este spaţiul cibernetic. În numele subsidiarităţii, statele membre ale Uniunii Europene pot controla doar o foarte mică parte a acestuia, de doar 10%-15%, iar contribuţia majoră revine mediului privat al afacerilor şi familiilor, acestea, împreună, acoperind 85%-90% din spaţiul cibernetic naţional.

Aşadar, se impune să începem a vorbi despre un Parteneriat Global, ca să răspundem Terorismului Global, printr-un nou concept, Grija Globală faţă de Satul Global. Uniunea Europeană va demonstra astfel preocuparea pentru securitatea planetară, odată cu grija faţă de ea însăşi, printr-o altfel de abordare şi printr-o Strategie de protecţie a spaţiului cibernetic global.

Conceptele de bază cu privire la acest subiect le-am susţinut şi în plenul Parlamentului European, la Bruxelles, în dimineaţa zilei de 23 septembrie 2008.

Înregistrarea intervenţiei în plenul Parlamentului European