Archive for the ‘inovare’ Category

RATP şi Nichita – capăt de drum

Tuesday, March 22nd, 2011
Share

Nenorocirea de luni a şocat un oraş întreg. Accidente la RATP au mai fost, dar amploarea acestuia este fără precedent. Se caută deja vinovăţii şi responsabilităţi. Multe voci cer chiar demisia primarului. Fireşte, reacţia este de înţeles pe fondul emoţiilor de moment. Primarul ar trebui însă să demisioneze din multe alte motive. Oricare ar fi rezultatul anchetei oficiale, lui îi rămâne însă o altfel de responsabilitate. În campania electorală, zicea că va “moderniza transportul în comun ieşean”. După accident, ridică din umeri şi spune că un tramvai nou e 2 milioane de euro. De aceea, oraşul nu-şi permite decât vechituri reanimate prin atelierele RATP. De ce a minţit oare atunci? Nu ştia că n-are bani de vagoane noi? Pentru ce a păcălit ieşenii cu promisiuni nerealizabile, atacând însă cu vehemenţă soluţiile date pentru un transport cu adevărat modern?

Treaba lui era administrarea eficientă a resurselor bugetare. Dacă e vorba de transport în comun, pe lângă tramvaiele vechi, domnul edil a reuşit doar să bage Primăria în scandalul autobuzelor din Bielorusia. Luate la preţuri “nichitiene”. Apoi, mai ştie cineva ce s-a ales de enormul credit Dexia? Cum arată şoselele Iaşului în care s-au tocat banii din împrumut? Gropile nu provoacă oare accidente? Sunt multe şi dificile aceste întrebări. Iar domnului Nichita pare să îi fie tot mai greu să răspundă la ele. Chiar şi atunci când dă vina pe angajaţi.

Impact Small Business Act asupra IMM-urilor româneşti

Tuesday, March 1st, 2011
Share

Comunicat de presă

Senatorul Dumitru Oprea solicită Ministerului Economiei să prezinte efectele implementării iniţiativelor europene pentru întărirea IMM-urilor în România, de la apariţia Small Business Act.

Într-o întrebare adresată luni, 28 februarie 2011, ministrului Ion Ariton, parlamentarul ieşean face referire la analiza prezentată de Comisia Europeană privind progresele înregistrate de IMM-uri după adoptarea Small Business Act.

Astfel, Ministrul Economiei este invitat să prezinte numărul de firme care au beneficiat de finanţare în cadrul programului cadru destinat inovării şi competitivităţii. De asemenea, sunt aşteptate precizări privind măsurile luate pentru reducerea costurilor de înfiinţare a IMM-urilor, precum şi demersurile făcute pentru participarea mai facilă a IMM-urilor la achiziţiile publice.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Iepurașul, specialist în managementul proiectelor

Thursday, December 30th, 2010
Share

Nu știu a câta oară spun bancul ăsta, dar știu că la Iași, ultima dată, l-am amintit când s-a dat în funcțiune grandiosul proiect Tehnopolis. Prin noul sediu, prin spațiile generoase, oferite îndeosebi tinerilor creativi și inovatori ai Iașului, se preconizau a se înființa 2500 de noi locuri de muncă. Și, de ani buni, ele au rămas “la preconizat”.

Într-o bună zi, trece iepurașul printr-un cartier mărginaș al orașului. Într-o mică dugheniță, o băbuță, rebegită de frig, aștepta clienții ei cotidieni: câțiva copii, când școala era deschisă, câțiva moșnegi, când puteau juca table-n parc, și câteva băbuțe, care treceau zilnic la tămâiat. Cimitirul era pe aproape.
– Bună ziua, bunicuțo!
– Bună ziua, iepuraș!
– Bunicuțo, ai 10.000 de chifle?
– Trasnite-ar Dumnezeu de șturlubatic, nu vezi în ce cartier ne aflăm!

A doua zi:
– Bună ziua, bunicuțo!
– Bună ziua, iepuraș!
– Bunicuțo, ai 10.000 de chifle?
– Măi, iepuraș, nu mai fă glume pe seama bătrânilor!

Zile în șir, s-a repetat povestea cam pe același ton.

Ultima vizită:
– Bună ziua, bunicuțo!
– Bună ziua, iepuraș!
– Bunicuțo, ai 10.000 de chifle?
– DA! AM, se mândri bunicuța!
– La care iepurașul zice: Acum să văd ce mama naibii faci cu ele!?

P.S. Zilele acestea, cu aceleași surle și trâmbițe folosite și la inaugurarea Tehnopolis, s-a deschis și mai marele Centru Expozițional Moldova Iași. Edilii locali au din nou 10.000 de chifle.

I Have a Dream!

Thursday, December 23rd, 2010
Share

Așa grăit-a Martin Luther King jr., dar aceasta a fost și credința lui Warren Buffet, Oracolul din Omaha, pentru finalizarea cu success a proiectelor sale.

La fel a gândit și academicianul Viorel Barbu, în anul 1986, când a reușit incredibila performanță, pentru acele vremuri, de a înfrăți Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași cu Universitatea din Omaha, statul Nebraska, SUA. După 1990, ea a condus la adevărate reforme în Iași, pe planul educației, al lumii consultanței pentru afaceri, al administrației publice, dar și pe cel al relațiilor interpersonale. Așadar, în 2011, vom sărbători 25 de ani de prietenie academică a celor două universități. Un vis împlinit cu success.

Acum, de Crăciun, în Omaha, vizionarul în ale artei, creatorul, aranjorul și producătorul Chip Davis, fondatorul formației Mannheim Steamroller, sărbătorește, împreună cu echipa sa, 25 de ani de viață a proiectului Christmas Tour. În acest an, el este marcat prin 90 de spectacole, în 77 de orașe. Alt vis frumos împlinit.

Pentru toți care cred în împlinirea viselor, o dedicație a formației Mannheim Steamroller, Joy to the World!

Crăciun Fericit!

Formulă de succes pe timp de criză

Tuesday, August 24th, 2010
Share

Cloud-computing + E-lancing = E-jobs + E-profit

Aceasta poate fi o formulă verificată a succesului, îndeosebi acum, pe timp de criză.

Cu ce resurse? Simplu. Reţeta americană ”să faci bani cu banii altora” se transformă în ”să faci afaceri cu resursele altora”. În astfel de condiţii, vom prezenta succint termenii formulei de succes.

Cloud-computing, promovat ispititor şi ca Sistem informatic low-cost, sub accepţiune tehnică este o combinaţie de conexiuni rapide de Internet la:
• capacităţi de prelucrare foarte puternice, ieftine, bazate pe web;
• folosirea de soft complex, cu funcţii noi pentru monitorizarea şi gestiunea resurselor umane distribuite pe tot globul.

E-lancing este o nouă lume a afacerilor, un nou mod de lucru, un mod nou de rezolvare a proiectelor, în care liber-profesioniştii (freelancers) sunt actorii principali. Ei constituie, de fapt, o nouă piaţă virtuală a afacerilor, dar şi a forţei de muncă. Datorită e-commerce şi e-business, apare e-labor. Prin e-lancing, e-labor capătă noi dimensiuni.

Numai în SUA, în 2009, existau 12 milioane de liber-profesionişti, iar în 2012 vor fi 14 milioane. Pe tot globul, în 2012, se estimează că vor fi aproximativ 300 de milioane.

Prin e-lancing are loc împerecherea cea mai rapidă şi cea mai profitabilă a cererii cu oferta din domeniul managementului proiectelor.

Pentru interesaţi, dar şi pentru curioşi, oferim câteva linkuri utile: oDesk.com; LiveOps.com; Elance.com; Freelancer.com; CrowdFlower.com; 99designs.com; Sologig.com; PeoplePerHour.com; RentACoder.com.

E-jobs nu reprezintă decât o formă de concretizare a succesului cloud-computing şi e-lancing. Se poate vorbi astfel despre o puternică piaţă a muncii dintr-o comunitate chiar şi atunci când în ea nu există vreo afacere. Există, în schimb, piaţa globală a locurilor de muncă. Angajatorii sunt pe tot globul. La fel şi angajaţii.

Deja a apărut un subiect de dispută între angajatorii tradiţionali şi cei din spaţiul e-lancing. Cheltuielile cu forţa de muncă din noul sistem sunt mult mai mici. Chiar dacă salariile sunt rezonabile, între 5-35$ pe oră, e-lancingul nu lucrează cu tot felul de bonusuri. Deocamdată.

Modul în care sunt urmăriţi lucrătorii, prin camere web, prin numărarea apăsărilor de taste pe unitatea de timp şi multe alte tehnici destul de agresive pentru angajat, mă duce cu gândul la începutul marii revoluţii industriale. Fordismul, fayolismul şi taylorismul aproape că nu diferenţiau omul de maşină. Cu siguranţă, posibilul e-sindicat va face ordine.

Noua lume e pe dos. Printre pionierii e-lancing, China şi India recrutează personal înalt calificat din … SUA. Motiv pentru analişti să introducă un nou concept: Reverse Hiring (Angajare inversă – vechii angajaţi devin noii angajatori). Thomas Friedman jubilează. Lumea s-a aplatizat. Mai mult ca oricând, ideile sunt la mare preţ.

E-profit, concept introdus de Peter Cohan, se referă la o altă formă a profitului pentru practicanţii de e-commerce. Nu trebuie introdus un concept nou pentru cloud-computing şi e-lancing, ci trebuie revizuite dimensiunile noului profit. Şi factorii de influenţă sunt alţii, dar şi modul de distribuire a lui este diferit. Să sperăm că, prin responsabilitatea socială, atât de mediatizată în ultimii ani, o să putem vorbi de o parte de profit pentru planetă, o parte pentru comunităţile de unde provin angajaţii, care înseamnă tot planetă, şi a treia parte pentru angajatorul propriu-zis.

Navigând în lumea e-lancing, m-am bucurat nespus când am văzut că, de câţiva ani, atât firme, cât şi foşti studenţi din România câştigă foarte bine. Am întâlnit oameni de afaceri ieşeni care, în 2009 şi 2010, au avut o cifră de afaceri mai mare cu 40% în mediul e-lancing. Anul acesta făceau noi angajări. Am văzut, de asemenea, mulţi foşti studenţi, cu 700-800 de ore lucrate. Unii fiind plătiţi cu peste 30 de dolari pe oră.

Sunt doar câteva repere asupra tendinţelor din lumea afacerilor, a pieţei muncii, care se mişcă şi generează profit, chiar şi pe timp de criză.

Celor ce cred în formula de succes, câştig bun!

În 3 ani, România în Top 500 universităţi ale lumii!?!

Saturday, July 17th, 2010
Share

Dacă urmărim cu atenţie ofertele academice ale universităţilor româneşti, cel puţin din ultimii ani, vom deveni destul de întrebători. De unde politica expansionistă a acestora?

De ce politehnicile specializează în tot felul de inginerii economice? De ce, ulterior, şi-au adăugat facultăţi de antreprenoriat, ingineria şi managementul afacerilor (o formă de replicare a ASE-ului)? De ce au intrat şi în zona biologiei, prin bioinginerie şi biotehnologie?

De ce universităţile de ştiinţe agricole şi medicină veterinară au trecut la montanologie, inginerie economică în agricultură, peisagistică, ingineria mediului, biologie, tehnologia prelucrării produselor agricole, piscicultură şi acvacultură, ingineria şi managementul în alimentaţia publică şi agroturism şi câte altele?

Nu vom continua exemplificările şi cu alte tipuri de universităţi, căci ele sunt numeroase. Vom face în schimb trimitere şi la programele de licenţă sau master din interiorul instituţiilor de învăţământ superior. Deseori se întâmplă ca, la propunerea unei catedre sau a unui departament, noile specializări sau programe de master să fie revendicate şi de alte colective ale facultăţilor din aceeaşi instituţie.

Sunt toate acestea surse de conflict intra- şi interinstituţional? Nicidecum n-ar trebui să fie! Ele sunt trenduri mondiale. De douăzeci de ani se tot vehiculează că înregimentarea pe catedre, departamente şi facultăţi în cadrul unor instituţii de învăţământ superior reprezintă cel mai mare obstacol în calea progresului. Americanii numesc aceste fragmentări “silozuri academice dăunătoare”. Ele sunt o frână în calea abordărilor interdomenii a unor mari probleme globale ale omenirii, prin institute de cercetare interdisiplinară.

Doar aşa s-ar explica tendinţa de extindere a universităţilor româneşti, dar aici intervine un element foarte sensibil. Nu trendul mondial le este motivaţia, ci dragul de conservare a structurilor organizatorice actuale, care conduce la o izolare declarată a acestora, cu preocupări de extindere şi în domeniile ce se aflau până acum în componenţa şi competenţa altui tip de universitate. Nicidecum nu se pune problema fuziunii, a regrupării de forţe dintr-o anumită comunitate sau regiune a ţării. S-ar pierde unele privilegii.

Propunerea de regrupare prin ierarhizare a universităţilor din România, prevăzută în proiectul Legii Educaţiei Naţionale, a generat multe nemulţumiri. Ea promovează fuziuni imediate şi nu extensii în timp îndelungat ale actualelor universităţi.

În Ungaria, noaptea de 31 decembrie 1999, s-a numit Noaptea Sfântului Bartolomeu, cu trimitere la ideea de masacru din Franţa anului 1572, 23 spre 24 august. Numai că sensul era acela de reducere drastică a numărului de universităţi prin integrarea lor, începând cu 1 ianuarie 2000. Şi de atunci, datorită integrării „forţate”, Universităţii din Szeged i s-au alăturat alte 5 instituţii de învăţământ superior. Din 2003 şi până astăzi, ea este în Top 300 (sau 500). Din Europa Centrală şi de Răsărit, doar 5 universităţi figurează în Top 500, după metoda Shanghai, 2 din Ungaria şi 3 din Polonia.

Cu siguranţă, dacă s-ar dori o reformă radicală a învăţământului superior românesc, în cel mult 3 ani, putem avea cel puţin 4 universităţi în Top 500 mondial.

Apocalipsele multiple şi cavalerii lor prevestitori (I)

Thursday, June 10th, 2010
Share

Lumea se află în suferinţe generalizate, reunite într-o adevărată pandemie a suferinţelor. Ea a fost prevestită de pandemia fricii. Ambele au fost create de-a lungul timpului. Apocalipsa n-a venit spontan, ci s-a anunţat prin cei patru cavaleri ai ei. Numai că, în funcţie de domeniile de manifestare şi de localizarea spaţială, ea se regăseşte sub forme multiple:
1. După domeniile de manifestare, putem vorbi, de exemplu, despre:
1.1 Apocalipsa financiară a fost anunţată de cei 4 cavaleri ai ei:
• împrumuturi exagerate pentru consum, stimulate prin: mediatizare excesivă, inventarea cardului de credit, promovarea căruciorului de cumpărături în locul coşului, fuga în zone periferice ale oraşelor pentru a stimula cumpărarea de terenuri cu suprafeţe mari, pe care să se construiască adevărate castele care cer mobilier pe măsură, servicii multiple şi multe alte lucruri;
• creşterea doritorilor de case proprietate privată, fără o garanţie financiară sigură, de lungă durată;
• apelarea la produse financiare complexe, fără acoperire reală în lumea activelor, generatoare ale activelor toxice;
• deflaţia datoriilor şi hiperinflaţia.

1.2 Apocalipsa economică a fost anunţată prin cei 4 cavaleri ai ei:
• căderea imperiilor financiare şi apariţia activelor toxice;
• scăderea bruscă a consumului, ce a generat blocări de stocuri şi încetinirea, până la stopare, a producţiei, cu diminuarea sau dispariţia totală a locurilor de muncă;
• sistem bancar închis sau exagerat de prudent;
• lupta acerbă pentru repoziţionarea pe pieţe externe şi consolidarea pieţei interne.

1.3 Apocalipsa socială a fost, la rândul ei, prevestită de alţi 4 cavaleri:
• neîncrederea populaţiei în instituţiile publice ale statutului;
• neîncrederea populaţiei în orice partid politic şi atragerea ei spre grupuri protectoare, din cartiere, religioase, de altă natură, îndeosebi create şi gestionate în spaţiul cibernetic, prin sistemul reţelelor sociale;
• condamnarea globală a oligarhiei financiare, cerându-se forme planetare de reglementare a acestora, inclusiv acreditarea ideii de guvern mondial;
• încredere exagerată în campaniile mediatice, prin marketing viral, orientate împotriva pierderii locurilor de muncă şi a curbelor de sacrificiu.

 1.4 Apocalipsa morală, cu cei 4 cavaleri:
• înlocuirea modelelor de succes tradiţionale cu celebrităţi / “celebrităţi” de moment, lansate şi gonflate excesiv mediatic. Viaţa acestora este una interactivă, spectatorii şi media devenind regizori, scenografi ş.a. “Celebrităţilor” li se comandă acum cum să trăiască;
• neîncrederea în structurile tradiţionale de orice tip. Sunt susţinute nonpieţele tradiţionale, nonprodusele şi nonserviciile de moment. Se vrea altceva, acum de inventat;
• reapariţia baronilor crizelor, la limita legalului sau dincolo de ea; la limita moralului sau dincolo de ea. Scopul scuză mijloacele, zic ei. În timpul crizei din 1929-1933, americanii i-au numit baroni tâlhari. După 1990, noi i-am numit, mai întâi, baroni locali, apoi “băieţi deştepţi”;
• revoluţia responsabilităţii sociale a corporaţiilor, prin abordarea specială a profitului: al planetei, al comunităţilor implicate în lanţul trofic al valorii şi al corporaţiei.

1.5 Apocalipsa politică, anunţată de următorii 4 cavaleri:
• promovarea tot mai agresivă a ideii de dispariţie a partidelor politice, în următorii 10-15 ani;
• discreditarea politicienilor “de profesie” şi înlocuirea lor cu celebrităţi / “celebrităţi” din diverse domenii;
 înlocuirea reprezentanţilor aleşi în structuri executive, legislative sau juridice cu e-experţi pe domenii. Proliferează e-structuri cu e-lucrător, în condiţiile cloud computing, e-lancing ş.a. Apar e-consilier, e-guvernant, e-parlamentar ş.a.;
• reinventarea partidelor politice, prin regrupări ideologice ale membrilor reţelelor sociale din spaţiul cibernetic. Aşadar, e-partid, într-un spaţiu cibernetic extins.

Un nou normal

Monday, May 3rd, 2010
Share

Dincolo de efectele foarte dure ale multiplelor forme ale crizei globale, vor fi şi lucruri pozitive ce se vor întâmpla în viitor.
Încercăm, în cele ce urmează, să punctăm doar câteva dintre ele, ca forme ale unui nou normal:
• Societatea deschisă va fi un concept de domeniul trecutului. 11 septembrie 2001 a început să-l redefinească, iar criza globală financiară, economică ş.a. i-au pecetluit soarta. Sloganul zilei în America este Buy American! Iar, în toată lumea, produsul local va fi mult mai agresiv promovat. Naţionalismul va înflori.

• Societatea de consum va fi o amintire. Consumul excesiv şi casele realizate prin forme amăgitoare de credite vor fi de domeniul trecutului. Externalizarea producţiei din raţiuni pur financiare, fără a ţine cont de componenta socială va înceta. Fabricaţia va fi tot mai aproape de piaţa de desfacere.

• Societatea bunăstării generale va fi una a cumpătării generale. Statele se vor orienta mai mult spre propria piaţă şi apoi spre exporturi performante. Va avea loc o reaşezare dură a exportatorilor. Piaţa  produselor manufacturate greu va ieşi din curtea Asiei. Piaţa softului, a microprocesoarelor, a filmelor, a divertismentului va fi dominată tot de SUA. Oamenii se vor orienta spre economisirea banului câştigat. Investiţiile familiale se vor baza îndeosebi pe economii şi foarte puţin pe credite. Investiţiile masive ale marilor companii vor fi în echipamente.

• Societatea globală va fi total revizuită. Inversarea globalizării va consta în câştigarea pieţei globale prin onorarea cerinţelor locale. Până acum produsele se concepeau în “laboratoarele” occidentale şi se distribuiau în toată lumea. Ţările emergente constituiau un segment special de piaţă. Pentru că puterea lor de cumpărare era mai mică la nivel de client individual, aveau parte de “clone” ieftine ale produselor din “lumea bună”.
Se pare că lucrurile s-au schimbat. Acum proiectarea noilor produse pentru ţările în curs de dezvoltare se realizează de către acestea, prin aşa-zisa inversare a inovării, numai că beneficiarii vor fi şi cei din ţările dezvoltate. Se renunţă la autoturismele puternice, ale căror performanţe se măsurau în sute de cai putere, iar viteza se calcula în cele câteva secunde necesare atingerii sutei de km/oră, în favoarea mini, calculându-se câţi kilometri pot fi parcurşi cu 1 litru de combustibil. Niciodată nu se va mai ajunge la consumul de carburanţi al anului 2007, zic americanii. Energia anilor ce vin va fi asigurată tot mai mult din surse regenerabile: eoliană, solară şi biocombustibili.

• Societatea viitorului este a celor în stare să genereze şi să promoveze idei noi, a oamenilor talentaţi şi creativi, capabili să creeze consumatori din categoria nonconsumatorilor, să dea viaţă unor pieţe în domenii inexistente anterior. Cea mai atractivă va fi piaţa serviciilor. Aici, o nouă industrie se conturează, cea a prelucrării complexe a datelor, în care statisticienii şi informaticienii vor avea cel mai mult de lucru.

Anii ce vin vor fi caracterizaţi global ca ani ai unei creşteri economice lente, ai unui şomaj mărit şi unei datorii publice ridicate. Şi în acest caz soluţiile trebuie găsite la nivel naţional, îndeosebi pentru piaţa bancară, generatorul de capital pentru economie.

Toate cele enumerate par anormale. Dar, reprezintă ceea ce va fi noul normal.

Este pregătit Ministerul Educaţiei pentru Europa 2020?

Wednesday, March 17th, 2010
Share

Comunicat de presă

În Şedinţa Senatului din 16 martie 2010, senatorul Dumitru Oprea a adus în discuţie două dintre obiectivele Strategiei europene pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii, Europa 2020, privind educaţia şi cercetarea.

Parlamentarul ieşean a spus: “Unul dintre cele cinci obiective propuse pentru atingerea priorităţilor Strategiei Europa 2020 îl constituie reducerea ratei abandonului şcolar timpuriu sub 10% şi creşterea ponderii la cel puţin 40% a tinerilor între 25-34 de ani cu studii superioare. Prin alt obiectiv se propune păstrarea procentului de 3% din PIB-ul Uniunii Europene pentru investiţiile în cercetare-dezvoltare (C-D). Se ştie că România nu ocupă locuri fruntaşe la nici unul din cele trei aspecte.

În acest sens, senatorul PD-L a prezentat statisticile cunoscute referitoare la problemele vizate de obiectivele Europa 2020. Astfel, rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie a tinerilor români (abandonul şcolar) este de 19,2%, cu mult peste media europeană, de 14,8%, conform raportului Ministerului Educaţiei din 2007. În alte ţări, procentele sunt mult mai mici. În Slovenia este de 4,3%, în Polonia 5,0%, în Republica Cehă 5,5%.

În ceea ce priveşte al doilea aspect, ponderea tinerilor cu studii superioare, se înregistrează o situaţie similară. Raportul Comisiei Europene, din aprilie 2009, poziţiona România pe ultimele trei locuri din Uniunea Europeană, cu un procent de 17%, în timp ce în Franţa, Danemarca, Belgia, Suedia ponderea lor depăşeşte 40%, iar media europeană este de peste 30%.

Iar la capitolul investiţii în cercetare-dezvoltare, utilizarea eficientă a resurselor, dezvoltarea de parteneriate viabile este binecunoscută situaţia din România, tot printre ultimele locuri din Europa.

Pe acest fond, senatorul Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Daniel Petru Funeriu, să comunice “direcţiile de acţiune pe care Ministerul Educaţiei le are în vedere pentru atingerea noilor ţinte stabilite prin Strategia Europa 2020 în ceea ce priveşte educaţia şi cercetarea, astfel încât România să se situeze pe o poziţie mult mai bună decât cea actuală“.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Revistele naţionale recunoscute internaţional sunt fără valoare pentru instituţiile româneşti de evaluare

Tuesday, February 9th, 2010
Share

Comunicat de presă

În Şedinţa Senatului din 8 februarie 2010, Senatorul Dumitru Oprea a transmis o întrebare Preşedintelui Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS), domnul prof. dr. ing. Ioan Dumitrache. Tema a fost evocată ca urmare a discuţiilor din rândul profesorilor şi cercetătorilor din universităţile româneşti privind evaluarea revistelor ştiinţifice naţionale.

Domnul Senator a declarat:
Mulţi membri ai comunităţii academice se declară nemulţumiţi în legătură cu maniera de evaluare a revistelor din România, din cauza criteriilor neadaptate la evoluţia rezultatelor cercetării şi recunoaşterilor internaţionale. Concret, sunt reviste cotate ISI sau indexate în baze de date, cu factor de impact, care în România, pe baza regulilor stabilite, nu sunt încadrate în clasificarea A sau B+, din motive ce depăşesc uneori puterea de înţelegere (nu au 3 ani vechime, nu au fost transmise prin curier privat, nu mai este valabilă evaluarea pe baza link-ului la baza de date indexată etc).”

Domnul Dumitru Oprea a solicitat Preşedintelui CNCSIS să comunice strategia pe care instituţia o are în vedere pentru modificarea sistemului de evaluare şi cotare a revistelor româneşti recunoscute internaţional, adaptând setul de criterii la dinamica domeniului. De asemenea, s-a cerut ajustarea indicatorului de calitate pentru finanţarea de bază (IC6) conform tendinţelor actuale de valorificare a rezultatelor cercetării şi de publicare în reviste naţionale şi internaţionale cotate ISI sau indexate în baze de date, cu factor de impact.

Parlamentarul PD-L a declarat “sistemul de evaluare este destul de evaziv, blocat în timp, lăsând loc la tot felul de interpretări, în funcţie de anumite interese. Aceste aspecte conduc la refuzul comunităţii academice de a mai publica în reviste ştiinţifice româneşti, ceea ce va determina un regres în apariţia publicaţiilor de specialitate din ţară, cu recunoaştere internaţională, îndepărtându-ne, tot mai mult, de topurile mondiale.

Birou Senatorial Dumitru OPREA