Pe lângă realitatea economică dură, politic, se anunţă 3 luni de foc. Asta până la momentul adevărului, din noiembrie, în care se va hotărî cum va arăta mai departe România.
Înainte de marea “luptă”, am constatat însă câteva lucruri mai exotice:
• Amicul meu, Constatin Simirad, şi-a arătat deschis sprijinul pentru Traian Băsescu la prezidenţiale. Nu mi-am putut stăpâni un zâmbet când am văzut feţele colegilor săi de partid. Chiar sunt curios cum vor explica această serioasă jenă de imagine.
• După ce a jignit în fel şi chip un anumit candidat la europarlamentare, şeful pesediştilor a dat el însuşi cu vasta-i cultură de perete. În spiritul unui mare cărturar de la Sectorul 5, s-a apucat de studiat un anume sociolog “Dimitrie Gust”. Probabil că acelaşi sociolog care îi prezice în sondaje-fantomă victoria la Cotroceni…
• Nu în ultimul rând, am dat iar cu ochii la TV de onorabilul Relu Fenechiu. Îi făcea procese de conştiinţă preşedintelui României. Nu încetez niciodată să mă minunez care sunt stâlpii morali ai liberalismului românesc…
• Mi se par surprinzătoare şi chiar suspecte unele reacţii faţă de raportul Oxford Analytica. Să fie oare orbi la “linşările” din presă, toate cu ţinta spre Cotroceni, la coborârea standardelor etice şi profesionale în media? Sau poate că, uneori, îi deranjează amintirea faptului că e posibil să se fi compromis definitiv.
