Archive for the ‘Obama’ Category

Evitarea etatismului populist - adevărata provocare a crizei economice

Tuesday, April 21st, 2009

Declaraţie politică scrisă depusă la Senatul României, 21 aprilie 2009

Consecinţele nefaste ale crizei mondiale sunt acum cunoscute în întreaga lume. La fel de cunoscute sunt şi cauzele. Incerte rămân însă soluţiile ei şi scenariile de reconfigurare a sistemelor financiare afectate. Din nefericire, duritatea acestei crize reînvie viziuni şi proiecte nefaste privitoare la organizarea economică. Au reapărut cu insistenţă voci care anunţă agonia capitalismului şi resurecţia concepţiilor de tip marxist în acest domeniu. Există presiuni tot mai mari pentru intervenţia sporită a statului în economie, unele idei ducând chiar spre un etatism în cel mai pur stil socialist.

Consider că alunecarea spre această tentaţie stângistă este mai periculoasă decât criza însăşi. Problemele curente vor fi depăşite în câteva zeci de luni, dar reconfigurarea actuală a sistemelor financiare va marca globul pentru o perioadă lungă de timp. Evident că starea de până acum nu poate continua. Este adevărat că s-au comis erori enorme, că lucrurile au fost scăpate de sub control. În mod firesc, măsurile care se iau în prezent, atât de fiecare stat, cât şi la nivel mondial, vor corecta aceste derapaje. Recenta întrunire a G 20 dă semnale puternice în acest sens. Astfel, va fi reevaluat fenomenul paradisurilor fiscale netransparente, precum şi modelul secretului bancar. Se va preveni apariţia conflictelor de interese în activitatea agenţiilor de rating şi se vor revizui standardele contabile internaţionale. Nu în ultimul rând, pe lângă injectarea sutelor de mii de miliarde de dolari în economia mondială, vor fi înfiinţate colegii internaţionale de supraveghere a sistemului bancar.

Toate acestea sunt măsuri raţionale prin care sistemul  va fi repus pe picioare. Şi totuşi, pericolele nu lipsesc. Ceea ce au stabilit ţările bogate ale lumii înseamnă impunerea a numeroase reguli, o normare dură a activităţilor financiare. Iar asta se întâmplă într-un domeniu în care principiul dereglementării reprezintă temelia dezvoltării economice rapide. De aceea, consider că cea mai mare provocare pentru perioada post-criză este raportarea înţeleaptă la aceste idei aparent antagonice. Spun aparent antagonice, pentru că ele trebuie, în fapt, să coexiste eficient. Mai exact, în ciuda presiunilor intervenţioniste, orice reglementare trebuie să aibă ca scop protejarea securităţii sistemului financiar şi atât. Ea îşi are rostul numai în măsura în care apără strict regulile jocului, egale pentru toţi. Dincolo de această limită, trebuie prezervată şi încurajată cu orice preţ libertatea iniţiativei private. Statul nu are ce căuta în economie decât ca paznic al sistemului şi nu ca jucător major al său. În caz contrar, consecinţele unei eventuale reveniri la modă a etatismului ar fi devastatoare pe termen lung.

Semnele sunt însă pozitive. Deşi considerată ca fiind de stânga, administraţia Obama a rezistat tentaţiei de a adopta protecţionismul comercial, susţinând deschis menţinerea pieţelor libere. La rândul său, guvernul german a temperat moda intervenţionistă a statului, invitând firmele aflate în dificultate să se restructureze imediat. Cred că o astfel de direcţie ar fi benefică şi pentru România. Chiar dacă dificultăţile crizei sunt serioase, trebuie să apărăm cu orice preţ iniţiativa antreprenorială. Este nevoie să evităm ispita etatismului şi populismului, oricât de atrăgătoare ar fi în aceste momente.

Inamicii capitalismului cer distrugerea acestuia pentru că ar încuraja acapararea prin lăcomie. Este exact tipul de discurs care ne-ar putea fi fatal. Prin natura sa, omul va încerca oricând să acumuleze şi să obţină prosperitate prin efort personal. Nici un tip de socialism nu va schimba asta vreodată. De aceea, rolul statului trebuie să fie doar acela de a veghea ca iniţiativa privată şi contractul să fie activităţi care să aducă beneficii tuturor participanţilor la ele, fără să pericliteze siguranţa sistemului. Iar dacă lumea, şi noi împreună cu ea, vom reuşi acest lucru, atunci economia şi societatea însăşi vor avea un viitor solid.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Obama în Europa

Thursday, April 2nd, 2009

A sosit Obama în Europa. Şi-a planificat câteva zile de întruniri. N-a început cu întâlniri punctuale cu liderii de opinie din zonă, ci direct cu G20. Din multitudinea de probleme, două sunt dominante: stimulentele fiscale mai consistente pentru domeniul bancar şi elaborarea de noi reguli pentru piaţa financiară globală.

Înainte de a pleca spre Europa, referindu-se la aceste două mari probleme ale lumii, Obama a fost foarte categoric. A declarat că nu trebuie pusă problema sub forma “una sau alta”, ci “atât una, cât şi cealalaltă”. Nu şi-a propus ca verdictul final să fie dat în timpul acestei vizite. Nu s-a gândit că va fi începutul sfârşitului crizei, ci sfârşitul începutului ei.

Intenţia lui Obama este de a generaliza deviza Uniunii Europene la nivel planetar, chiar după evenimentul de la Londra. Cu toţii să creadă în unitate în faţa crizei, în pofida diversităţii de opinii.

În afara celor două priorităţi menţionate, s-ar dori să se spună NU, PROTECŢIONISMULUI şi DA, sprijinului acordat ţărilor în curs de dezvoltare.

Ei sunt ei. Noi nu putem să fim ca ei?

Tuesday, January 27th, 2009

În viziunea lui Obama, funcţionarea eficientă a guvernului înseamnă ajutorul acordat tuturor familiilor pentru găsirea locurilor de muncă, pentru un salariu decent, pentru oferirea asistenţei medicale şi pentru o pensie demnă. Toate acestea se vor îndeplini printr-un program amplu de construcţie a drumurilor şi podurilor, a reţelelor electrice şi a liniilor digitale care să asigure un comerţ modern şi care să unească oamenii, adică investiţii strategice pentru interconectarea infrastructurilor-cheie.

Nu numai oamenii vor fi antrenaţi, ci Obama şi-a propus să exploateze puterea soarelui, a vântului şi a pământului. Dar, ca totul să meargă, va transforma şcolile, colegiile şi universităţile pentru a face faţă cerinţelor noii epoci. Pe scurt, cercetare ştiinţifică interdisciplinară şi altfel de educaţie.

Cei ce vor gestiona banul public vor fi traşi la răspundere să-l cheltuiască înţelept, să renunţe la proastele obiceiuri şi să facă afacerile cât mai transparente. Doar aşa se poate recupera încrederea vitală dintre popor şi guvernul său. Responsabilizarea atrage încrederea populaţiei.

Adresându-se liderilor altor ţări, Obama le reaminteşte că popoarele acestora îi vor judeca în baza a ceea ce sunt capabili să construiască, nu în baza a ceea ce distrug. O invitaţie directă la parteneriat internaţional.

Valorile de care depinde succesul? Munca cinstită şi grea, curajul şi corectitudinea, toleranţa şi curiozitatea, loialitatea şi patriotismul. Sunt lucruri vechi. Dar, adevărate. Nimic nu trebuie inventat. Secretul succesului e în oameni.

Toate acestea, zice Obama, le putem face. Şi toate acestea le vom face. Soluţia este una permisivă, dar şi una imperativă.

Ei sunt ei. Noi nu putem să fim ca ei?

Ei sunt ei. Noi suntem noi (II)

Monday, January 26th, 2009

Obama şi cei din preajma lui au ajuns la concluzia că o ţară nu poate progresa prea mult dacă îi favorizează doar pe cei prosperi. Probabil că s-a gândit la faptul că peste 80% din activitatea economică şi din forţa de muncă a SUA se află în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii.
De aici, deviza: Small is beautiful.

La noi, 80% dintre cele peste 560.000 de IMM-uri se tem de ce li se poate întâmpla în 2009. Nimeni încă n-a adoptat o strategie adecvată. Pentru companii “deştepte”, da. Deh, în  stil românesc, egalitate, dar nu şi pentru căţei.

Ei sunt ei. Noi suntem noi.

America, prin glasul lui Obama, recunoaşte că este victima lăcomiei şi a iresponsabilităţii, iar americanii trebuie să-şi coboare pretenţiile pentru că problemele nu pot fi rezolvate nici uşor şi nici imediat.
Deviza lor: Grăbeşte-te încet!

România, de doi ani, visează numai duduit de economie şi arată cât de mare este creşterea economică, neştiind că orice creştere artificială, fără un suport instituţional, este ucigătoare. Asta este povestea laptelui umflat. În loc să-l domolească, au tot strigat: Umflă-l, Doamne!

Ei sunt ei, noi suntem noi.

Ei sunt ei. Noi suntem noi (I)

Sunday, January 25th, 2009

Obama şi ai lui s-au şters de praf şi, indiferent de culorile politice, au început lupta cu recesiunea.

Boc şi ai lui sunt făcuţi praf, indiferent de cât de bune intenţii ar avea. C-aşa-i românul.

Americanii au ales lupta cu recesiunea. Noi, lupta cu noi înşine.
Ei sunt ei. Noi suntem noi.

Obama şi ai lui lansează cărţi despre Îndrăzneala de a spera, Motive de a spera, Paşi simpli spre vise imposibile şi alte 850.000 de site-uri cu cărţi despre speranţă.

Dan Horia Mazilu şi alţii ca el au scris despre O istorie a blestemului, Lege şi fărădelege în lumea românească veche sau Istoria trădării la români. S-a scris chiar despre comerţul cu blesteme din Bucureşti.

Americanii au ales speranţa. Noi, blestemul şi trădarea.
Ei sunt ei. Noi suntem noi.

It’s Cool 2 B Smart

Monday, November 10th, 2008

Da. Aşa gândesc şi scriu cei din generaţia douăzeci-şi-ceva, de după generaţia X, a lui Obama, de după generaţia exploziei demografice, de după cel de-al doilea război mondial. Firesc, aţi intuit că am început cu trimiterea la generaţia celor de douăzeci-şi-ceva de ani, cunoscută în America şi ca Generaţia Mileniştilor, a celor născuţi după 1980, adică cei cu drept de vot. Aceasta l-a votat masiv pe Obama, ceea ce a însemnat 66%, faţă de 33% cât a primit McCain. Mai mult, cei care au votat pentru prima dată în viaţa lor au fost alături de Obama, într-un procent de aproape 70%, iar de McCain, 30%.

Deviza generaţiei a fost însuşită perfect de echipa lui Obama. It’s Cool To Be Smart, a zis aceasta, în varianta comună X-iştilor şi Mileniştilor. Normal. E la modă să fii Inteligent. Şi iată cum cei mai în vârstă pot câştiga dacă ştiu să îi înţeleagă şi să ceară ajutorul celor mai tineri. Obama l-a cerut, folosind tehnologiile moderne, şi l-a primit, prin voturile tradiţionale.

Se ştia că mileniştii dau totul pentru a avea un lider în care ei cred. Lor, încă, nu le place să fie aşa-ceva şi iată cât de elegant s-a făcut “trocul” de interese.

Şi, încă ceva. Cuvântul-cheie al campaniei lui Obama a fost schimbare, change, sub forma Putem crede în schimbare. Chiar site-ul oficial era marcat cu The Change We Need, Schimbarea de care avem nevoie.

După alegeri a apărut Thank You. CHANGE CAN HAPPEN, adică Vă mulţumesc. Schimbarea poate avea loc.

E bine de ştiut că tot Generaţia Mileniştilor avea şi are crezul: We are the kids who are going to change things (subl. ns.). Da, Suntem copiii pregătiţi să schimbăm lucrurile - asta cred ei. Echipa lui Obama i-a respectat şi a preluat esenţialul, change.

Important e să ai o echipă care să le ştie pe toate, să le aplice cum trebuie, să provoace voluntariate în spaţiul cibernetic de ordinul milioanelor şi să câştige. Yes, We Can - au zis ei. Şi … s-a văzut!!!