Archive for the ‘parteneriat global’ Category

România, în primul val al reformei fiscale europene

Sunday, December 11th, 2011
Share

Sunt peremptorii cauzele pentru care Uniunea Europeană a ajuns în actuala situație de criză. Acum contează mai mult soluțiile ce vor fi aplicate. Firește, există destule motive de pesimism, dar și oportunități care trebuie folosite. Mai ales pentru România, ceea ce s-a hotărât în aceste zile la Bruxelles este o șansă mare.

În toți anii de democrație, țara noastră a făcut progrese doar prin presiuni externe. Pentru a intra în NATO, am fost îndemnați să normalizăm relațiile cu minoritățile și cu vecinii țării. La început am acceptat greu aceste lucruri, dar rezultatele pozitive se văd. Apoi, pentru intrarea în UE, ni s-a impus reformarea instituțiilor cheie ale statului. Trebuie să acceptăm ideea că singuri, fără a fi constrânși de organisme internaționale, am fi progresat mai greu.

Acum ni se cere să fim responsabili financiar. Alături de toată Europa. Cu ținte, limite și sancțiuni precise, astfel încât să fie temperată orice tentație demagogică. Din fericire, România a făcut deja pași în această direcție. Dar noul acord UE reprezintă o garanție mult mai solidă pentru viitor, ce ar trebui consfințită și prin Constituție. Astfel, vom fi păziți de propriile rătăciri. Ar fi o șansă pentru schimbarea dezbaterilor publice și primenirea clasei politice. De aceea, în noile condiții, când un demagog va spune poporului “vă dau”, va trebui să explice automat și “de unde”.

Turismul României are o mare şansă – Cucuteni 7000

Thursday, August 18th, 2011
Share

Niciodată parcă până acum nu a fost mai căutată istoria omenirii, cu atât mai mult preistoria ei. Curiozităţile turistice pe teme istorice sunt în topul preferinţelor. În pofida crizei, China, Egiptul, Grecia, Italia, ţările nordice ale Europei sunt tot mai vizitate. În China, datorită curentului invocat, în următoarele 18 luni, la fiecare 4 zile se va ridica un nou hotel al marilor lanţuri internaţionale de profil. În câţiva ani, se aşteaptă să se ajungă la 150 milioane de turişti anual. În acest sens trebuie să ne mişcăm şi noi.

Dincolo de atractivitatea cadrului natural românesc, ar trebui valorificată comoara Preistoriei, a Vechii Europe, aflată în cea mai mare parte pe teritoriul României, într-o adevărată reţea. Am putea să arătăm omenirii că, în aceste locuri, preistoria este la ea acasă. Că civilizaţiile Greciei şi Romei, cultura neolitică a Chinei, dar şi vechile oraşe din Mesopotamia sunt ulterioare realizărilor de pe o suprafaţă de 350.000 km2, de pe teritoriul actual al României, Moldovei şi Ucrainei.

Sursa: New York Times, A Lost European Culture, Pulled From Obscurity, Foto: Elena-Roxana Munteanu

Ne referim la cultura Cucuteni (Iaşi, România) – Tripolie (Ucraina), care este plasată în perioada 5500 î.Hr. – 2750 î.Hr. Cu aproape 1000 de ani înaintea culturii neolitice din China. Dar lumea nu ştie asta. Trebuie să fie informată şi învăţată.

Cel puţin în regiunea Nord-Est a României nu este judeţ care să nu aparţină perioadei amintite. În judeţul Iaşi, la Cucuteni, după 127 de ani de la descoperirea marilor vestigii, de către folcloristul ieşean Teodor Burada, credem că trebuie să se întâmple o adevărată minune. În România, s-ar putea deschide unul dintre cele mai mari şantiere arheologice ale lumii, iar finanţarea s-ar putea realiza din fonduri europene şi prin parteneriat public-privat, inclusiv cu participări internaţionale. Deja multe ţări puternic dezvoltate şi-au exprimat interesul pentru a lua parte la un asemenea proiect.

Astfel, Gânditorului de la Hamangia şi Gânditorului de la Târpeşti i se poate alătura un al treilea. El poate fi şi un personaj colectiv. Hai să-i dăm viaţă! Comoara deja există.

România are datoria de a ajuta activ aspiranţii la integrarea în UE

Thursday, April 21st, 2011
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 20 aprilie 2011

Ţara noastră cunoaşte din propria experienţă miza şi dificultăţile procesului de integrare europeană. Demersul a fost şi este o provocare majoră pentru întreaga societate românească. La rândul lor, şi ţările vestice ale Uniunii Europene sunt conştiente de oportunităţile, dar şi de riscurile fenomenului. Tocmai de aceea, la Bruxelles şi Strasbourg, se discută foarte serios despre atitudinea pe care Uniunea ar trebui să o aibă faţă de noile ţări candidate. Mai ales că în multe dintre ele se manifestă tensiuni politice şi chiar etnice. Deşi România are destule probleme interne, ce ocupă agenda publică, este obligatoriu să avem o poziţie proprie faţă de o situaţie care ne afectează nemijlocit.

La recenta reuniune privind integrarea Balcanilor de Vest, s-a dezbătut stadiul în care se află ţările aspirante. Toţi participanţii au fost de acord că în regiune există multe dificultăţi politice şi sociale de depăşit, unele în curs de agravare. O parte dintre aceste state abia îşi consolidează tranziţia către economia de piaţă, iar voinţa politică pentru reforme şi cultura democratică lasă uneori de dorit. De asemenea, tensiunile interetnice, slaba impunere a legii şi tentaţia radicalizării politice îşi fac simţită prezenţa destul de puternic. Se observă că multe dintre simptomele de preintegrare s-au manifestat şi la noi. În plus, în zona Balcanilor de Vest există instabilitate guvernamentală, cum e cazul Bosnia-Herţegovina, dispute interne violente în Albania, inconveniente legate de numele ţării, dacă amintim de Macedonia, şi chestiuni serioase privind statutul juridic al Kosovo.

În plus, nu trebuie uitat că ţările respective sunt interesate de eliminarea vizelor într-un timp cât mai scurt. Cunoaştem din proprie experienţă câte nemulţumiri şi frustrări poate genera îngrădirea liberei circulaţii. De aceea, reprezentanţii ţărilor Balcanilor de Vest fac apeluri insistente pentru o reformare a regimului vizelor. Inclusiv unii europarlamentari populari atrag atenţia asupra faptului că noile generaţii din Balcani se simt nedorite, izolate de restul continentului. Este un subiect de mare actualitate şi pentru noi, dacă ne gândim la interesele basarabenilor.

În astfel de condiţii, discursul politic al liderilor UE se împarte între apelurile de continuare a procesului de integrare şi accentuarea scepticismului unora. Există dispute şi asupra modului în care ar trebui tratate ţările aspirante. Din experienţa României, putem spune însă că simpla invitare de conformare la standardele europene este contraproductivă. Tradiţia democratică a noilor state candidate este atât de slabă, încât progresele pe cont propriu vor fi minime. De aceea, considerăm că Uniunea ar trebui să facă presiuni permanente asupra ţărilor din Balcanii de Vest pentru a-şi rezolva problemele. Este necesară o încurajare constantă a lor, în corelare cu o prezentare sinceră, deschisă a şanselor de integrare. Va trebui să fie găsită calea de mijloc între sancţionarea derapajelor antidemocratice şi ajutorul constant, implicarea continuă a UE în depăşirea dificultăţilor din regiune. Iar când se va aborda tema liberalizării vizelor, România are o datorie morală în a susţine şansa acestor oameni de a cunoaşte Europa mai rapid decât am avut noi parte.

Senator PDL
Prof. univ. Dumitru OPREA

USL trebuie să-şi asume public Pactul Euro+

Wednesday, April 6th, 2011
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 6 aprilie 2011

În ciuda angajamentelor ferme pe care România le are cu FMI şi Banca Mondială, există în continuare o presiune enormă pentru renunţarea la reforme. Opoziţia contestă absolut orice măsură pentru însănătoşirea finanţelor ţării, jucând la nesfârşit cartea populismului. Raţiunile economice sunt înlocuite cu discursuri electorale. Şi nici un socialist sau liberal nu pare să mai facă vreun calcul bugetar realist.

Din fericire, există însă instituţii care trag din timp semnale de alarmă. Într-o primă instanţă, este vorba de BNR. Guvernatorul insista recent pentru continuarea reformelor şi a politicilor coerente. Amintind că sunt obligatorii pentru macrostabilitatea economică.

Pe lângă această recomandare, opoziţia trebuie să aibă în vedere şi recenta aderare a României la Pactul Euro+, care ne angajează la soluţii economice precise. Cum ar fi corelarea salariilor cu productivitatea, reducerea birocraţiei, reforma pieţei muncii. De asemenea, trebuie îmbunătăţită sustenabilitatea sistemului de pensii şi de ajutoare sociale, dar mai ales trebuie exercitat un control mai riguros asupra deficitelor bugetare.

Aşadar, este vorba de aceleaşi măsuri de reformă angajate şi de Guvernul României, fără de care s-ar putea ajunge la situaţia Greciei şi Portugaliei. Ca urmare, opoziţia poate să critice cât doreşte articularea sau implementarea reformelor. Dar nu fundamentul lor. Pentru că altfel, se plasează în afara oricărei logici europene. Iar acest comportament ar afecta punerea în aplicare a pactului pentru Euro+, prejudiciind serios şi stabilitatea economică a ţării. Întrucât abandonarea reformei ar atrage consecinţe economice grave, USL va trebui să renunţe la iluzionarea populaţiei cu o prosperitate imediată. De aceea, invit alianţa socialisto-liberală-conservatoare să-şi asume public exigenţele Pactului Euro+ sau răspunderea unei eventuale renunţări la acestea.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Dumitru Oprea, ales vicelider al grupului PDL în relaţia cu PE

Thursday, March 3rd, 2011
Share

Comunicat de presă

În plenul Senatului României, din 2 martie 2011, grupul parlamentar PDL a anunţat faptul că Senatorul Dumitru Oprea a fost ales vicelider al grupului pentru relaţia cu Parlamentul European, grupul Partidului Popular European. În aceeaşi şedinţă, Dumitru Oprea a fost numit membru al noii Comisii Permanente pentru Afaceri Europene din Senat.

Prin noua sa poziţie, parlamentarul ieşean doreşte să dinamizeze rolul PDL în rândul popularilor europeni.  Astfel, Dumitru Oprea consideră că interesele României pot fi promovate mult mai eficient prin relaţiile partidelor cu grupurile de afiliere doctrinară din Parlamentul European.

Această funcţie vine în întâmpinarea recentului angajament al PPE privind întărirea legăturilor dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale, în contextul Tratatului de la Lisabona.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Furia Schengen

Monday, January 17th, 2011
Share

Privesc cu mare interes tot ce e legat de scandalul Schengen. Mi se pare prima mare problemă cu care ne confruntăm ca membri plini ai UE. Din păcate, au şi apărut reacţii deplasate. Poziţia oarecum surprinzătoare a Franţei produce înfierbântări şi la noi. Zilele acestea, un europarlamentar român cerea chiar retragerea ambasadorului nostru de la Paris…

Indiscutabil, gestul Franţei rămâne unul deranjant. În plus, e un precedent periculos pentru respectarea regulilor şi procedurilor în Uniune. Dar dincolo de toate, cât de justificată este revolta românilor? Pentru că e simplu să facem apel doar la mândria patriotică, să ne simţim persecutaţi. E bine de văzut însă care sunt şi neajunsurile noastre.

1. Ne plângem că Franţa a încălcat regulile UE. Adevărat. Cine a promis însă la aderare că va face luptă anticorupţie? Am pornit cu elan şi apoi pe probleme de justiţie ne-am mişcat precum melcul.
2. Îl acuzăm pe domnul Sarkozy de interese electorale în toată această poveste. Să nu fim ipocriţi. Oare nu toţi politicienii sunt preocupaţi de imagine?
3. Apoi, problema nomazilor în Franţa este una cât se poate de reală şi de dură. Ce-am făcut pentru rezolvarea ei?

Suntem cu toţii derutaţi de poziţia Franţei. Totuşi, acest impas în relaţiile cu Parisul este o lecţie bună pentru viitor. În UE nu curge lapte şi miere. Ca să pretindem de la alţii respectarea regulilor, trebuie să le respectăm mai întâi noi. Orice atitudine contrară intereselor noastre trebuie să aibă parte de un tratament diplomatic, fără isterii inutile.

Acum, sau cu o oarecare amânare, vom intra în Schengen. Este doar o chestiune de timp. Franţa va rămâne însă mereu Franţa. Prin urmare, poate că vom fi ceva mai maturi şi vom înţelege că gesturile emoţionale extreme nu-şi au rostul. Ca la orice dispută între prieteni, trebuie ca ambele părţi să nu întreacă măsura sau, cum spune înţelepciunea populară, e bine ca întotdeauna să laşi loc de bună ziua.

I Have a Dream!

Thursday, December 23rd, 2010
Share

Așa grăit-a Martin Luther King jr., dar aceasta a fost și credința lui Warren Buffet, Oracolul din Omaha, pentru finalizarea cu success a proiectelor sale.

La fel a gândit și academicianul Viorel Barbu, în anul 1986, când a reușit incredibila performanță, pentru acele vremuri, de a înfrăți Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași cu Universitatea din Omaha, statul Nebraska, SUA. După 1990, ea a condus la adevărate reforme în Iași, pe planul educației, al lumii consultanței pentru afaceri, al administrației publice, dar și pe cel al relațiilor interpersonale. Așadar, în 2011, vom sărbători 25 de ani de prietenie academică a celor două universități. Un vis împlinit cu success.

Acum, de Crăciun, în Omaha, vizionarul în ale artei, creatorul, aranjorul și producătorul Chip Davis, fondatorul formației Mannheim Steamroller, sărbătorește, împreună cu echipa sa, 25 de ani de viață a proiectului Christmas Tour. În acest an, el este marcat prin 90 de spectacole, în 77 de orașe. Alt vis frumos împlinit.

Pentru toți care cred în împlinirea viselor, o dedicație a formației Mannheim Steamroller, Joy to the World!

Crăciun Fericit!

Lobby-ul românesc trebuie să iasă din adormire

Monday, November 8th, 2010
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 08 noiembrie 2010

Abia când România are o miză importantă pe scena internaţională, constatăm necesitatea unor prieteni apropiaţi. Atunci începem să ne amintim că relaţiile externe se construiesc greu, iar soliditatea lor se cultivă în timp. Din păcate, după marile succese legate de aderarea la NATO şi Uniunea Europeană, lobby-ul românesc a intrat din nou într-o perioadă de adormire. Dăm o enormă atenţie disputelor interne, prea puţini preocupaţi la ce se întâmplă în jurul nostru, în Europa sau peste ocean. Lumea nu se opreşte din mersul ei doar pentru că noi nu o băgăm în seamă. Aşa se face că, uneori, suntem treziţi la realitate de lucruri care ne afectează, în modul cel mai direct, interesele naţionale.

Unul dintre acestea este şi intrarea României în spaţiul Schengen, la data stabilită. În ciuda eforturilor susţinute făcute pe căi oficiale, îndeplinirea obiectivului stă încă în cumpănă. Dincolo de întârzierile de ordin tehnic, ne confruntăm cu o serioasă rezistenţă de ordin politic din partea unor parteneri europeni. Adică, exact cu o situaţie în care ne-ar ajuta enorm altfel de legături. Din nefericire, partidele româneşti nu dau prea multe semne că s-ar preocupa de sensibilizarea colegilor de doctrină din alte ţări. La fel, europarlamentarii par a manifesta un slab interes faţă de acest tip de influenţă diplomatică. Motiv pentru care îndeplinirea obiectivului Schengen rămâne sub semnul incertitudinii.

Sunt greu de înţeles aceste inabilităţi ale politicienilor români. Diplomaţia nu se face doar prin instituţiile statului, ci şi prin legături personale sau de grup ideologic. Desigur, în condiţiile transparenţei tuturor demersurilor. Fie că e vorba de lideri politici, de partide sau reprezentanţi la Strasbourg, cu toţii au datoria să susţină cauza României. În plus, există atâtea comisii parlamentare de prietenie cu alte ţări. Ar fi cazul ca în astfel de momente să arate că nu sunt simple formalisme instituţionale.

Aşadar, ar fi vremea să ne depăşim toate reţinerile şi să învăţăm cum se face lobby. Mai ales că, pe lângă problema Schengen, avem a ne apăra interesele externe şi în alte chestiuni critice, a traseelor energetice şi a situaţiei romilor expulzaţi. Avem nevoie de prieteni printre popularii, liberalii şi socialiştii europeni, printre liderii republicani şi democraţi americani. Iar pentru a reuşi, nu trebuie decât să vrem şi să ne intereseze.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Apocalipsele multiple şi cavalerii lor prevestitori (II)

Wednesday, July 14th, 2010
Share

În postarea anterioară, am scris despre Apocalipse după domeniile lor de manifestare. Acum le abordez după aria de întindere sau localizarea lor spaţială şi voi prezenta:

2.1 Apocalipsa globală
Apocalipsa globală este reflectată fidel de jocurile a 3 mari actori planetari: SUA, Europa şi China. S-au conturat două forţe puternice: a) prima, care ar trebui să conducă la creşterea inflaţiei, generată de puternica dezvoltare economică a Chinei şi de preţul aurului; b) a doua este, de fapt, o sumă de contraforţe, venind dinspre SUA şi Europa. În America, existenţa multor capacităţi de producţie neutilizate şi a unei rate ridicate a şomajului reprezintă un potenţial de creştere economică. În schimb, Europa a îmbrăţişat măsuri de austeritate, însemnând reducerea drastică a cheltuielilor publice şi majorarea impozitelor. Acestea vor duce la diminuarea consumului şi a activităţilor economice, transformate într-o încetinire vădită a creşterii economice şi reducerea preţurilor. Astfel, se poate spune că în SUA inflaţia este combătută prin măsuri de încurajare economică, iar în Europa, prin teamă, descurajând consumul.
Cei 4 cavaleri ai Apocalipsei globale sunt:
 încălzirea globală a planetei, atât din punct de vedere climateric, dar şi deteriorarea financiară, economică, socială, politică şi morală – prin crizele globale la care suntem martori;
• negarea efectelor benefice ale globalizării, prin promovarea termenilor de reglobalizare sau deglobalizare, dar şi a dorinţei de reglementare planetară, în totală contradicţie cu dereglementarea specifică economiei de piaţă. Se invocă nevoia apariţiei unui guvern planetar;
• localul poate fi soluţia la efectele crizei globale; externalizarea se întoarce acasă prin internalizare, atât la nivel de corporaţie, cât şi de stat. Piaţa internă va fi, în primul rând, deschisă produselor naţionale; piaţa externă va fi mult mai segmentată şi mai greu de penetrat;
• noul normal al consumatorilor globali, cunoscut şi ca inovare inversă, datorită orientării cetăţenilor din statele puternic dezvoltate spre produsele oferite ţărilor în curs de dezvoltare, mai întâi, prin preţ, dar şi prin performanţele acestor produse: mult mai economicoase, mai puţin orientate spre consumul de energie şi mai bine îndreptate spre atingerea unor funcţii de utilitate.

2.2 Apocalipsa statală sau guvernamentală
După al doilea septembrie negru al SUA, din 2008, companiile imperiului mondial financiar au fost puternic răvăşite. Statul, adică banul public, a fost colacul de salvare. Discuţiile intercontinentale, în speţă dintre SUA şi statele din zona euro, au fost destul de tensionate în privinţa destinaţiei pachetului cu stimulente financiare. Băncile, mai întâi, sau economia? Sau ambele? De fapt, obiectivul îl constituia controlul procesului inflaţionist. Deflaţia cu stagdeflaţie, sau inflaţie cu stagflaţie? De aici drumurile s-au despărţit, iar rezultatele se ştiu. Modelele sub forma de U, V, W, fierăstrău constituie cea mai bună explicaţie.
Statul, din toată povestea crizelor, părea a fi bunul samaritean. Cine se aştepta ca tocmai el să aibă atâtea probleme? Şi în cazul său putem vorbi de alţi patru cavaleri ai Apocalipsei:
• creşterea excesivă a datoriei publice. Ea se raportează la produsul intern brut. Scala îndatorării este de la câteva zeci de puncte procentuale la multe sute sau chiar mii. Rostogolirea anuală a lor a constituit un „model” internaţional, un „standard”. De aici începe starea de bulversare naţională. Mâna invizibilă, introdusă de Adam Smith în Avuţia naţiunilor, în urmă cu mai bine de două secole, şi-a făcut simţită prezenţa acum, prin Datoria Naţiunilor. Numai că un tratat special pentru aceasta din urmă încă nu există;
• dezechilibrarea balanţei comerciale, cauzată de reducerea bruscă a exporturilor. La rândul lor, exporturile au fost mult influenţate de teama de consum. S-a globalizat „isteria” cumpătării şi a economiilor forţate, de teama că mâine va fi şi mai rău;
• lipsa lichidităţilor pe piaţa financiară, generată de o politică prudenţială excesivă a băncilor, dar şi de o cerere mult mai mică de credite din partea sectorului de afaceri, fiind, mai degrabă, o renunţare a solicitanţilor acestora în urma refuzurilor repetate ale băncilor. Lor li se adaugă şi neîncrederea populaţiei în siguranţa păstrării locurilor de muncă şi a economiilor în depozite bancare;
• amplificarea mişcărilor de revoltă socială, specifică perioadelor de criză globală, puternic influenţată de unele canale mediatice ale secolului XXI. Puterea de promovare a mesajelor prin noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţii este mult mai mare decât în perioada anilor 1929-1933. Important ar fi să existe un echilibru în utilizarea acestora, atât de către putere, cât şi de opoziţie.

2.3 Apocalipsa guvernării locale se manifestă, în bună parte, asemănător celei naţionale. Firesc, specificul comunităţii va avea un rol aparte. În astfel de condiţii, cei 4 cavaleri ai Apocalipsei sunt:
• transferarea îndatorării publice de la nivel naţional la cel local, prin împrumuturi masive şi emisiuni de obligaţiuni, la nivel de comunitate; se poate vorbi despre o linişte de moment prin vânzarea viitorului comunităţilor;
• măsuri disperate de protejare a valorilor locale, culminând chiar cu emisiunea de monedă a comunităţii, utilizată doar în interiorul ei; toate vin ca măsuri de creştere a resurselor bugetare locale;
• proliferarea mişcărilor sociale la nivel de cartier sau de categorii socio-profesionale; toate ca efect al încetării sau diminuării activităţilor economice, crescând şomajul şi diminuând puterea de cumpărare;
• creşterea activelor toxice la nivel de comunitate, ele însemnând capacităţi de producţie, locuinţe luate prin credit ipotecar neachitat la termen ş.a.m.d.

2.4 Apocalipsa individuală este anunţată de următorii 4 cavaleri:
• cumpărături iraţionale, ca efect al manipulărilor mediatice şi al unui marketing agresiv, ce au condus la creşterea îndatorării cetăţenilor pe termen lung. Pe timp de criză, ele au devenit adevărate active toxice, fiind acum doar o parte mai mică din creditele împovărătoare contractate iraţional;
• instaurarea fricii de criză, ce s-a transformat în frica de a nu-şi pierde agoniseala anterioară şi reţineri în a mai consuma ca în anii precedenţi. Se globalizează cumpătarea. De asemenea, apare teama de a nu mai avea statutul actual, îndeosebi în cazul angajaţilor pe bani publici;
• încercarea de a se apăra prin intrarea în grupuri de protecţie, de orice natură. Apar protectorii de cartiere şi de grupuri din spaţiul cibernetic. Sentimentul de apartenenţă la o anumită comunitate locală devine tot mai puternic. Regulile stabilite de acestea, pe timp de criză, sunt mai respectate decât orice alte reguli anterioare;
• căutarea cu ardoare a soluţiilor de ieşire din criză sau ideea bate criza. Unii îi spun globalizare versiunea 3.0. Pe astfel de vremuri, ideile novatoare sunt generatoare de minuni. Criza înseamnă moment de decizie. Aşa au spus vechii greci, iar grecii de azi, fiindcă au uitat sensul, sunt printre primii ce trag ponoasele.

Aşadar, omul modern trăieşte timpuri pline de temeri şi incertitudini. Se trezeşte scos cu brutalitate din liniştea sa aparentă. Constată că este înconjurat de o lume cu multe boli, izvorâte şi alimentate din inconştienţa semenilor. Spaţiul său social, constructele politice şi economice, toate par vulnerabile şi instabile. În plus, soluţiile sunt confuze şi contradictorii. Liderii lumii nu par să se fi gândit dinainte la cum se pot rezolva aceste probleme. Abia acum se fac studii, calcule, predicţii plecând de la realitatea ilustrată mai sus.

Va ieşi totuşi lumea din această fundătură? Cu siguranţă că da. Criza anilor ‘30 a fost mult mai profundă şi s-a trecut peste ea. Fiind mai temeinic aşezată, umanitatea de azi va reuşi asta fără un conflict de proporţii. Victime însă vor fi. Ca întotdeauna, cei slabi şi neadaptaţi vor plăti scump. Tocmai de aceea, criza este pentru toţi o probă a rezistenţei şi adaptării. Marea provocare este să reuşim asta cât mai bine la nivel individual, local, de state şi comunitate internaţională. Şi apoi, să încercăm din nou, a mia oară, să nu repetăm aceste greşeli ale istoriei.

Ministerul Comunicaţiilor trebuie să renunţe la intenţia de preluare a reţelei academice RoEduNet

Thursday, June 17th, 2010
Share

Comunicat de presă

Parlamentarul PDL Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Comunicaţiilor, domnul Gabriel Sandu, să stabilească strategia de dezvoltare a sistemului naţional de comunicaţii fără a subordona reţeaua academică şi de cercetare RoEduNet. De asemenea, dumnealui a cerut Ministrului Educaţiei, domnul Daniel Petru Funeriu, să refuze o astfel de propunere.

Prin întrebarea depusă în scris, pe 14 iunie 2010, la Senatul României, senatorul Dumitru Oprea a ridicat următoarea problemă: “Intenţia Ministerului Comunicaţiilor de a transfera reţeaua academică şi de cercetare RoEduNet, investiţie a Ministerului Educaţiei şi universităţilor din România, ridică multe nemulţumiri şi atrage o serie de dezavantaje, ce pun în pericol parteneriatele şi colaborările naţionale şi internaţionale pe care Reţeaua le-a dezvoltat de-a lungul timpului. Ministerul Comunicaţiilor trebuie să-şi păstreze rolul de arbitru pe piaţa telecomunicaţiilor, iar preluarea reţelei ar însemna transformarea într-un operator pe piaţă, ceea ce ar conduce la concurenţă neloială.

În acest moment, accesul instituţiilor de educaţie şi cercetare la RoEduNet este gratuit, lucru ce nu mai poate fi garantat, având în vedere experienţa nereuşită cu Reţeaua Naţională de Comunicaţii, care nu oferea servicii gratuite, aflându-se în gestiunea Ministerului Comunicaţiilor. Reţeaua trebuie să rămână în coordonarea Ministerului Educaţiei, asigurând servicii specifice învăţământului românesc, care nu privesc sistemul de comunicaţii naţional, ci strict activităţile educaţionale ale acestui minister şi ale structurilor subordonate.

Domnul Dumitru Oprea a mai declarat: “Actualul statut al RoEduNet, de membru al proiectelor şi activităţilor europene, de genul GEANT, CERN, ELI, EduROAM, CSIRT, poate fi pus sub semnul întrebării datorită instabilităţii pe care ar genera-o transferul către Ministerul Comunicaţiilor, cu efecte negative, pe termen lung, asupra cercetării ştiinţifice din România. Statutul dobândit se datorează tocmai caracterului de reţea destinată mediului educaţional şi de cercetare, ce s-ar putea pierde odată cu intenţia de subordonare Ministerului Comunicaţiilor şi transformarea ei în reţea comercială. Eforturile depuse de-a lungul anilor de a dezvolta una din cele mai performante reţele academice europene, aflată pe locul cinci în topul european, s-ar spulbera printr-o decizie neinspirată din partea Ministerului Comunicaţiilor. De aceea, Ministerul Educaţiei nu trebuie să accepte o astfel de propunere.

Birou Senatorial Dumitru OPREA