Archive for the ‘PD-L’ Category

O promisiune pentru Nichita Gheorghe: om la om pe tot terenul

Thursday, February 25th, 2010

O întrebare pentru cunoscători: ce trebuie să faci ca să provoci nefericirea primarului Nichita? Să vorbeşti despre incompetenţa sa legendară, să te lupţi cu el în declaraţii? Nici un efect. Şi-ar continua impasibil delirul de aroganţă cu care a uimit o ţară. Cel mai bun lucru e să te uiţi prin contractele lui. Controlul pe acte şi clauze este coşmarul cel mai negru al acestui om. Acolo îl atingi unde-l arde mai tare, căci în urma lor e mereu o dâră urâtă de suspiciuni. Iar când dâra asta e lăsată de contracte la cărbuni sau iluminatul public, personajul devine agresiv. Tocmai de aceea, oricine ridică probleme de corectitudine şi legalitate este declarat brusc un inamic al Iaşului.

După ultima şedinţă a Consiliului Local, nefericirea personajului a atins cote alarmante. Domnia sa nu mai poate mări din nou contractele anumitor firme de iluminat şi a început să împroaşte cu noroi în toată lumea. Premierul Boc şi ministrul Blaga nu l-ar ajuta îndeajuns, senatorul Oprea şi viceprimarul Grigore ar dori falimentarea oraşului. Mai mult, toţi consilierii PD-L ar fi duşmani ai poporului, care se pun în calea progresului adus de contractele minunate girate de onorabilul domn primar.

De-a lungul anilor am suportat multe din partea acestui om. I-am suportat incompetenţa, jignirile şi combinaţiile tulburi. De data aceasta însă, a mers prea departe. Halul în care se zbate acum oraşul, acuza că aş dori falimentul Iaşului şi încercările sale de a îndepărta un om onest cum este Gabi Grigore mă determină să-i transmit un lucru: de acum înainte, viaţa sa politică va deveni infinit mai complicată.

Chiar dacă încă mai fentează dosarele procurorilor, mă voi ocupa personal să nu mai poată fenta ieşenii. Aceasta este o promisiune fermă pe care i-o fac şi, dacă încă nu cunoaşte asta, pot să-l asigur că sunt al naibii de stăruitor atunci când promit ceva.

Concluzii pozitive din partea FMI, a Comisiei Europene şi Băncii Mondiale

Wednesday, January 27th, 2010

Deşi scepticii sau cârcotaşii opoziţiei au vrut să pună la zid Guvernul pentru acordul cu cele trei instituţii, considerând ba că nu este justificat un astfel de împrumut, ba că nu se pot atinge ţintele impuse, Guvernul a ieşit destul de bine la analiza reformelor şi acţiunilor de reducere a deficitului bugetar.

Iată şi câteva dintre concluziile celor trei organisme:

Comisia Europeană: (extras din Comunicatul Comisiei)
− programul de sprijin al balanţei de plăţi convenit cu Uniunea Europeană, în mai 2009, este pe drumul cel bun, iar condiţiile pentru eliberarea celei de a doua tranşe a asistenţei financiare UE sunt în mare măsură realizate;
− în ceea ce priveşte politica fiscală, atingerea ţintei de deficit pe 2009 (7,3% din PIB) şi adoptarea de către parlament a bugetului pe 2010 conform ţintei de deficit stabilite (5,9%) sunt repere semnificative;
− s-au înregistrat progrese în domeniul guvernanţei fiscale, numai că Parlamentul trebuie să adopte legile convenite: legea responsabilităţii fiscale, legea pensiilor şi aplicarea legii salarizării unice.
− s-au făcut paşi importanţi şi în privinţa reglementării şi supravegherii sectorului financiar, prin întărirea cadrului de reglementare pentru bănci şi a schemei de garantare a depozitelor bancare;
− presiunile de finanţare externă s-au diminuat ca urmare a reducerii mai rapide a deficitului de cont curent şi a unor intrări de capital mai mari decât s-a previzionat.

Fondul Monetar Internaţional: (Hotnews.ro)
− ţinta de deficit fixată pentru Romania a fost atinsă, în concluzie se vor elibera a doua şi a treia tranşă;
− evoluţia negativă în economie s-a diminuat vizibil în ultimul trimestru din 2009;
− Banca Naţională trebuie să continue politicile privind inflaţia.

Banca Mondială: (Hotnews.ro)
− apreciază eforturile susţinute depuse de Guvernul României în vederea realizarii programului de reforme convenit.
− mai multe dintre măsurile de reformă sprijinite prin Programul Împrumuturi pentru Politicile de Dezvoltare (DPL) necesită acţiuni legislative .

Dar, toate acestea nu sunt motive de redus motoarele, ci chiar de accelerare a aplicării măsurilor convenite în acordul de împrumut.

Demisia lui Gheorghe Nichita - soluţia dezastrului din Primărie

Thursday, January 21st, 2010

Funia legii se strânge tot mai rău de “jupânul” oraşului. Păcate mai vechi şi mai noi îl bântuie greu pe Gheorghe Nichita, iar teama pune tot mai mult stăpânire pe el. Era şi timpul. De ani de zile, manevrele din Primăria Iaşi au fost ascunse cu grijă prin complicităţi dintre cele mai diverse. DNA ne arată acum şi de ce, iar acesta este numai vârful aisbergului. În plus, viceprimarul Grigore îi cere să facă publice informaţii despre contractele ciudate din instituţie. Pus să explice veșnicele combinaţii CET - Salubris - RATP - Politehnica, primarul face ce ştie mai bine: încearcă să scape de probleme după caz, prin avocaţi, sau prin eliminarea oamenilor incomozi.

Dacă în privinţa dosarelor DNA nu-i putem ura decât judecători clemenţi, cu Gabriel Grigore lucrurile vor fi şi mai dificile. Vremea când la palatul Roznovanu se făceau afaceri fără grija răspunderii a trecut. Şerpăria din Primărie este mult prea mare pentru a se mai putea proteja cu retrageri de atribuţiuni sau îndepărtarea oamenilor care-i stau în cale. După o administrare catastrofală, finanţele oraşului sunt la pământ, iar vinovaţi nu sunt cei care pun întrebări, ci acela care a avut pe mână bugete şi a distribuit contracte grase. Iar dacă e nevoie de demisia cuiva, cea mai nimerită ar fi chiar demisia domnului Nichita. Oraşul acesta ar respira mai curat, iar distinsul ar avea răgazul să se gândească la vremurile negre care îl aşteaptă.

Soluţii la un dialog al surzilor

Tuesday, January 12th, 2010

Unii se trezesc vorbind. Bineînţeles, pe teme nobile. Domnul Adomniţei vântură acum cooperarea în interesul comunităţii. Acuzându-mă în prealabil de „aroganţă”, mă cheamă la reuniuni pentru binele public. Avem aici o adevărată dovadă de „abilitate” în comunicare. Sunt convins că şi domnul Nichita va da curs invitaţiei. El e şi „slab administrator”, pe lângă „arogant”. Din păcate, tocmai asta e problema cu mâna întinsă în politica urbei. Ea plesneşte înainte de a o strânge pe a celuilalt. Important e să se sugereze că pălmuitorul a avut intenţii bune, a încercat, dar nu s-a putut.

Dar dacă tot se plânge domnul Adomniţei de soarta grea a liberalilor în Consiliul Local şi de „aroganţa mea”, probabil că ar trebui să-i amintesc cum i-am propus în 2008, după turul I pentru Primărie, o alianţă strânsă pentru administraţia locală. Şi-ar fi putut pune în practică multe proiecte chiar din programul lui de campanie. A preferat să-l strângă în braţe chiar pe slabul administrator Nichita. Poate ar trebui totuşi să-şi asume şi răspunderea politică pentru gestul făcut atunci. Dar cer prea mult…

În fine, acelaşi Cristian Adomniţei ne mai spune un lucru - oferta domnului Fenechiu de intrare la guvernare este o manevră de imagine. Se preface doar că vrea o alianţă cu PD-L, ca să arate lumii că PNL nu e de fapt dorit. Acelaşi model de mână întinsă. Care vrea, de fapt, să plesnească.

Oi fi eu „arogant”. Orice e posibil. Dar problemele Iaşului le discut oricând şi cu oricine, aşa cum m-am angajat şi în campania pentru alegerile generale. Totul e ca interlocutorii să lase manevrele de imagine şi pretenţia de a avea monopol pe proiectele oraşului. Dacă se întâmplă asta, stabilim data şi locul.

Un angajament personal: “Fără pupat piaţa Independenţei”

Tuesday, January 5th, 2010

Multe le dau unora prin cap. Mai ales când li se scufundă barca ori speră să se pună la adăpost de lege. E drept, destule lucruri ce păreau greu de imaginat în politică s-au petrecut până la urmă, forţând până la demolare bunul simţ. Există însă o limită în toate.

Duşul rece al prezidenţialelor pare că a provocat cuiva ideea unei glume sinistre. Căci ce altceva decât glumă sinistră poate fi zvonul că cineva ar vrea să ne fie mare oaspete în PD-L Iaşi? Şi nu numai oaspete, ci poate chiar jupân, căci jupân s-a proclamat deja el singur peste un oraş întreg. Îmi şi imaginez cum ar trebui să mă duc în colegii, la oameni, să le explic că acela care administrează incompetent şi dubios oraşul ar fi de mâine bun şi cinstit doar pentru că ar sări în barca noastră.

Încă odată, indiferent de interesele nenorocite ale unora, există o limită. Iar peste această limită, cel puţin atâta timp cât Oprea va face politică, nu vom trece niciodată. Fiecare să răspundă aşa cum ştie şi poate în faţa alegătorilor şi a legii. PD-L nu e paravan pentru dosare şi adăpost pentru “maidanezi” politici. Iar dacă unora chiar nu le pasă nici de asta, le zic doar atât: “Gândiţi-vă măcar la ce ar spune oamenii”.

Îndreptarea dreptei: reforma începe cu noi

Monday, December 28th, 2009

Dincolo de orice calcule politice actuale, pe plan intern, fiecare dintre cele trei partide mari trebuie să se reformeze. Cu cât o fac mai repede, cu atât le va fi mai bine pentru așezarea lor în vederea campaniei din 2012. La PSD și PNL, lucrurile sunt mult mai presante și mai drastice. În câteva luni se vor produce schimbări radicale, chiar în primul eșalon al acestora. În timp ce PSD este învăluit de mai multă incertitudine, dar și de speranțe deșarte, la PNL lucrurile pot fi mult mai simple. Ar fi momentul optim pentru o strategie de consolidare a sa în cadrul dreptei, acceptând intrarea la guvernare alături de formula actuală din jurul PD-L. S-ar crea, după atâtea eșecuri, o dreaptă veritabilă. Chiar și independenții de acum s-ar alătura unora dintre partidele aflate la putere. Pierderea președinției de către Mircea Geoană va avea efecte mult mai îndelungate și va slăbi vizibil puterea partidului. Speranța de a fi în opoziție alături de PNL poate să dispară în doar câteva luni. Opoziția în tandem ar fi varianta sinucigașă a ambelor partide. Mulți liberali deja au realizat acest lucru. Cu siguranță că doar puțini dintre ei au puterea de a recunoaștea șansa oferită de Traian Băsescu. Că doar PNL este un partid de orgolioși. Uneori, prea orgolioși. Vor fi însă foarte mulți cei ce vor valorifica această șansă.

PD-L, la rândul lui, are o mulțime de probleme de rezolvat, dincolo de bucuria dureroasă de a fi la guvernare. Cândva am spus că este partidul care, precum Kronos, își devorează propriile odrasle. Judecata este simplă, dar foarte periculoasă. Un om din partid are electoratul lui, pe care nu-l pierde prea ușor. Partidul se bazează și contează pe oamenii săi fideli. Îi consideră aproape a fi confiscați, alături de averea lor electorală. Pentru a-și mări electoratul curent, partidul trebuie să apeleze la noi întăriri, la noi forțe de atracție a votanților. Și câteva voturi în plus aduse de aceste noi forțe sunt considerate ca fiind mult mai importante decât zecile de mii aduse de cei fideli partidului. Așadar, se pune preț doar pe cei ce nu sunt în partid, dar aduc câteva voturi în plus față de ceea ce partidul are de la fidelii abonați ai lui, de la „sechestrații” săi politici. O altă problemă este cea a bătrânilor pediști și a intrușilor pelediști, chiar dacă mulți dintre cei din ultima categorie nu au făcut nici un fel de politică după 1990. Valoarea lor și sacrificiile făcute nu au nici o relevanță. Sunt niște simpli intruși. Apoi, există problema confiscării structurilor politice și administrative de către un mic nucleu, transformat în grup statuar al partidului, în pofida neperformanței electorale a zonelor din care provin unii dintre ei. Prin asta se încurajează neperformanța și întărirea spiritului de gașcă. Deviza lor este: “cine este cu noi, spunem noi; toți ceilalți să nu miște în front”. Toate acestea se șușotesc discret, în gând, pe la colțurile meselor rotunde din partid și se strigă cu voce tare, în pustiu. O ultimă categorie de probleme este cea a performerilor din partid, fie la probele individuale, fie pe județe, municipii, orașe și comune. Pentru ei, apelăm la judecătorul-jucător de-a v-ați vatelea cu nebunia concurențială a românilor, Marin Sorescu, prin două fragmente din poezia Concurs:

Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înălţime.

Cel mai sprinten,
Care are muşchii cei mai oţeliţi, mai dresaţi
Şi stăpâneşte cel mai bine
Legile avântului
Ia şi cele mai multe pocnituri în cap.

Orice asemănare cu politica nu este deloc întâmplătoare.

În fine, faptul că multe dintre cele de mai sus constituie reale probleme pentru PD-L este relevat de strategii partidului, care încearcă să găsească soluțiile cele mai bune. Dintre ele, cea mai mediatizată este crearea a trei componente distincte în interiorul actualului partid, fie și în varianta când s-ar numi altfel, de exemplu Partidul Popular. Ele ar regrupa militanții politici după rădăcinile lor politice din viața de dinainte de PD-L, astfel: democrați, creștin-democrați și liberali sau liberali-democrați. Este loc, așadar, pentru întregul eșichier politic de centru-stângă, centru-dreapta și dreapta sau, mai bine zis, mai multe partide într-unul singur. Nu ideea unui astfel de partid este discutabilă, ci fragmentarea premeditată, cunoscută sub numele divide et impera. Wikipedia îmi sare în ajutor:

În politică și sociologie, dezbină și stăpâneşte este o combinaţie de tactici (politice, militare sau economice) de câştigare şi menţinere a puterii prin divizarea unei populaţii în entitaţi mai mici care luate separat au putere mai mică decât cel care îşi impune voinţa. Este deseori întâlnită ca o strategie în care grupuri de putere mică sunt împiedicate să se unească şi să devină mai puternice.
Folosită efectiv, această strategie permite celor cu putere reală puţină să-şi impună voinţa asupra celor care colectiv au putere mare (sau ar avea dacă ar reuşi să se unească).

Întrebările noastre pot fi:
Cine vrea să dezbine pentru a stăpâni?
Cine vrea să câștige puterea?
Cine vrea să își impună voința?
Cine vrea ca o serie de grupuri cu putere mai mică să nu se unească pentru a fi mai puternice?
Cine are putere reală puțină și vrea să-și impună voința asupra celor mulți uniți?

Revenim în Iași. După un municipiu portocaliu de cinci campanii electorale încoace, urmează județul. Cel puțin acum, prin votul electoratului, formula portocaliu-galben poate fi la modă pentru ani mulți. Ea este și formula normalității politice. Cu o singură condiție, ca politicienii, pe ultima sută de voturi, să priceapă lecția dată de electoratul lor. Și încă un detaliu. În ultimele campanii, cel puțin în orașe și municipii, s-a demonstrat că oamenii simpli votează, înainte de toate, oameni ca ei, neexperimentați politic și cu caracter, și nu politicieni “de profesie”, indiferent de câte avantaje materiale le promit aceștia. Liberalii ieșeni știu de ce. Rămâne să se mai convingă și alții.

Ca ieșean, tare mult mi-aș dori ca procesul de reformare a dreptei să se împlinească mai întâi în structurile noastre locale (județ, municipiu, oraș, comună), înaintea unei inițiative venite de la centru. Germenii unirilor istorice sunt cei mai puternici în această zonă. Rog politicienii neexperimentați și pe cei profesioniști din PD-L,PNL, UDMR, PNȚCD și alții ce seamănă cu ei să facă dovada că îndreptarea dreptei poate să se declanșeze de la Iași.

Îndreptarea dreptei: vremea învățăturilor de minte

Sunday, December 27th, 2009

Liberalii, prin comportamentul lor de atunci, de la alegerile locale din 2008, anunțau un altul, de peste un an și jumătate, la alegerile prezidențiale din noiembrie-decembrie 2009, unde, ca niște roboți, au reluat povestea cu răul mai mare și mai mic. Și la localele din 2008, și la prezidențialele din 2009, au avut la dispoziție un întreg arsenal mediatic și o majoritate covârșitoare în secțiile de votare. În 2008, le-a mers. În 2009, în schimb, în pofida înmulțirii beligeranților anti-Băsescu, n-a mai fost să fie. Au nesocotit povestea cu ulciorul. Pentru președinte, singurul reper a fost Poporul. La el s-au făcut cele mai multe trimiteri, iar opozanții le nesocoteau. Se gândeau doar la împătimiții politici, sfidând o mare parte a electoratului aparent neutru. De fapt, prin popor, Traian Băsescu a repurtat cea mai frumoasă victorie în lupta cu manipulatorii opiniei publice. Și n-au fost puțini. Da, poporul, în ultima săptămână a turului doi, s-a apropiat de Băsescu, împins, culmea, de întreaga coaliție anti-Băsescu.

Și la alegerile din 2009, electoratul municipiului Iași s-a dovedit a fi de dreapta, dominantă fiind culoarea portocalie. Prin votul său, municipiul Iași s-a înscris pe lista celor cu contribuții definitorii la alegerea președintelui Traian Băsescu. Lui i s-a adăugat județul, cu un număr substanțial de voturi. Închipuiți-vă ce s-ar fi întâmplat dacă, și de data aceasta, răul cu care s-ar fi asociat liberalii era altul decât cel pentru care, în mod total neinspirat, s-au orientat ei. Din nou dreapta a pierdut în județul Iași, prin pasul la stânga al liberalilor. La fel s-a intamplat la nivel național. Norocul a venit din alte zone ale țării și din diaspora. Putem să facem și un compromis, și anume să nu ne referim la primul tur, ci doar la al doilea. Dacă ar fi fost o strategie politică a liberalilor și nu o pornire total necontrolată anti-Băsescu, câștigul dreptei era evident. PNL ar fi putut negocia destul de multe portofolii în noul guvern, asigurându-și liniștea pentru cel puțin șapte ani. Odată cu câștigul lor se consolida și dreapta românească. Dar, iar n-a fost să fie.

Și totuși, deși PD-L a câștigat, bucuria trebuie să fie moderată. Succesele repurtate în ultima perioadă pot fi periculoase, de moment. Partidul trece prin starea laptelui pus la fiert. Se umflă artificial. Trebuie știut cât rămâne după o astfel de fază. Puterea reală, proprie, a partidului este insuficientă pentru așezarea lucrurilor atât pe plan național, cât și local. Pentru guvernare s-au efectuat alianțe rapide, cam fortațe, dar altceva nu era de ales. Pentru a câta oară, refuzul liberal a constituit o nouă șansă pierdută pentru consolidarea dreptei și pentru intrarea țării într-o stare mai mult decât normală. Ușoarele tensiuni din PD-L sunt aproape firești. Unii s-au grăbit să spună că în guvernul acestui partid câștigă mai mult cei ce au fost împotriva lui, cei ce au pierdut continuu sau cei ce vin din afara lui. Oricum, prețul guvernării este cu totul altul acum, când doar câteva voturi sunt decisive și când crizele globale au forme de manifestare tot mai vizibile și mai greu controlabile. În astfel de condiții, guvernul minoritar, numai PD-L, avea soarta președinției lui Geoană.

(va urma)

Îndreptarea dreptei: lucruri care nu se uită

Saturday, December 26th, 2009

După fiecare dintre cele cinci campanii electorale, derulate pe parcursul a doar doi ani, municipiul Iași este portocaliu. Iașul este același, dar oamenii propuși au fost alții, “neexperimentați” în politică. Poate așa vor întelege mulți dintre veteranii unor partide de după 1990 de ce un partid nou creat, Partidul Liberal Democrat, doar după opt luni de la înființare, a avut, în municipiul Iași, un scor egal cu cel mai puternic partid postdecembrist din România, PSD. Fiecare a înregistrat, la europarlamentarele din 2007, câte 20 de puncte procentuale. În acel moment eram președintele PLD Iași. Tot așa, un neexperimentat, intrat în politica postdecembristă, în 2001, a salvat profesioniștii PNL. Fac și mențiunea că, la plecarea mea din funcția de președinte ales al PNL Iași, în prima parte a anului 2004, acesta înregistrase cel mai performant scor pe Moldova, 36,5%. Pe atunci, PD avea 9,5%. Așa au fost judecate contribuțiile lor la constituirea Alianței DA.

Din 2008, după fuziunea PD cu PLD, rezultând PD-L, am fost numit președintele Organizației Municipale PD-L Iași. În primăvara acelui an am înregistrat un prim, și sper să fie și ultimul, eșec pe plan politic, în intenția mea de a deveni primar al Iașului. Nu ieșenii au fost de vină. Ei au votat masiv pentru schimbarea la față a orașului. Greșeala a fost, în cea mai mare măsură, a mea. Am crezut că este suficient să bat străzi, străduțe, stradele, alei, șosele și alte căi de acces la casele oamenilor, însoțit de un prieten adevărat, Gabi Grigore, și ajutat de o echipă de foști pelediști, dominanți fiind tinerii, coordonați de Cătălin Toma. Ni s-au alăturat Irina Schrotter și tinerii ei. Rămâne cea mai frumoasă amintire susținerea mea de către o parte din media locală, căreia îi rămân recunoscător pentru devotamentul de care a dat dovadă. N-a fost de ajuns. Am crezut că aspectele tehnice le va rezolva partidul. N-am dat importanță zicerii egiptene, care spune: “Doamne,arată-mi dușmanul care mi-e prieten, că pe celălalt îl știu eu”.

Eșecul de la Primărie a fost ușor atenuat de bucuria obținerii a 12 locuri de consilieri locali în municipiul Iași, cu 7 mai mulți decât în mandatul anterior. Partidul cel mare de până atunci, PSD, în mod paradoxal, a câștigat Primăria, dar a pierdut Consiliul, având doar 11 consilieri, iar PNL, în cădere liberă, a avut doar 4. Orașul, sub acest aspect, a devenit portocaliu. La nivel de județ, succesul a fost la fel de bun, numărul voturilor din municipiu pentru Consiliul Județean contribuind la obținerea a 13 consilieri județeni, la egalitate cu PSD. La alegerile generale din 2008, la nivel de municipiu, din cele 7 posturi de parlamentari au fost câștigate 6 și adjudecate 5 de către PD-L. În prezent, deținem 6 posturi de parlamentari în municipiul Iași, portocaliul reprezentând 85% din harta parlamentară a Iașului. O mențiune: prin prisma veteranilor profesioniști în politică, toți cei 6 fac parte din aceeași categorie, a “neexperimentaților politici”, fiind la prima lor experiență în Parlamentul României. Așa a vrut poporul.

Revenind la dreapta noastră, chiar și în județ parlamentarii PD-L și PNL reprezintă aproape 60%. Așa vede electoratul județul. Nicidecum nu e roșu, dar așa vor unii politicieni să fie văzut. Și din nou pierde dreapta.

La alegerile locale din mai 2008, electoratul din municipiul Iași a dat cel mai evident semnal de simpatie față de dreapta eșichierului politic. Candidații PD-L și PNL au obținut 48% din voturile turului întâi, față de 44,57%, PSD. Politicienii liberali n-au fost în stare să decodifice mesajul dat de electorat. Ei vorbeau despre un rău mai mare (după percepția lor, candidatul PD-L) și despre altul mai mic (candidatul PSD). De fapt, totul se raporta la interesele meschine ale unor efemeride, autointitulate politicieni de profesie. Și astfel, PNL a susținut candidatul PSD. Un partid istoric de dreapta a votat cu stânga. Împreună au câștigat, dar nu și Iașul.

(va urma)

Neacordarea tranşei de la FMI costă bugetul României pe 2010

Tuesday, December 15th, 2009

Comunicat de presă

Într-o intervenţie în Plenul Senatului, din 14 decembrie 2009, Senatorul Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Finanţelor Publice, domnul Gheorghe Pogea, să comunice consecinţele şi costurile neacordării tranşei din împrumutul de la FMI.

Domnul parlamentar a declarat:
Se ştie că instabilitatea politică creată de opoziţie, prin respingerea guvernului Croitoru şi neinvestirea guvernului Negoiţă, a condus la amânarea tranşei de 3,5 miliarde euro din acordul de împrumut cu FMI şi Comisia Europeană. Primul efect al acestei decizii îl constituie creşterea valorii împrumutate de guvern de la 3,5 la 5 miliarde de euro, datorită dobânzilor mai mari de pe piaţa financiară românească.

Senatorul PD-L a solicitat Ministrului Finanţelor Publice să transmită care sunt şi celelalte efecte, în termeni financiari şi de cost bugetar, ale neacordării tranşei de finanţare, precum şi impactul lor asupra bugetului pe anul 2010.

Domnul Dumitru Oprea a mai spus: “Cu siguranţă amânarea împrumutului va afecta resursele bugetare pentru 2010. Este important să se ştie exact datele ce vor sta la baza funcţionării economiei în anul care urmează, astfel încât atât mediul de afaceri, cât şi instituţiile publice să aibă o serie de informaţii în funcţie de care să-şi stabilească planurile de acţiune.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Reconcilierea românilor – o prioritate după alegeri

Tuesday, December 8th, 2009

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 8 decembrie 2009

Tocmai s-a terminat o campanie electorală lungă şi extrem de dură. După numeroase surprize şi răsturnări de situaţie, avem un preşedinte ales. Dincolo de succesul unei persoane sau al unei echipe, rezultatele acestor alegeri înseamnă o mare victorie pentru efortul de reformare a ţării. Românii au arătat că îşi doresc un stat modern, cu instituţii mai suple şi mai eficiente. Ţara s-a împărţit însă în două tabere şi pasiunile politice s-au manifestat până în ultima clipă. Evident, după caz, bucuria şi dezamăgirea de moment sunt mari. Nu avem însă timp de nici un fel de sărbătoare, pentru că avem enorm de multe de făcut.

Decepţia celor care au pierdut provoacă însă tensiuni inutile. Cele câteva zecimi de procent care i-au separat pe Traian Băsescu şi Mircea Geoană sunt motiv de contestări şi acuzaţii. Mi se pare absurd ca acum, când toţi cetăţenii sunt epuizaţi de nesfârşite scandaluri politice, să mai îndure încă unul. Numai în ţările fără prea multă experienţă democratică mai există astfel de bănuieli şi renumărări de voturi. În lumea civilizată, cel care pierde are demnitatea să accepte verdictul votului şi să se supună lui.

Mai mult decât atât, deşi urnele s-au închis, ţara nu este nicidecum într-o stare mai bună decât acum câteva zile. Finanţele statului sunt într-o situaţie critică, iar preşedintele trebuie să gestioneze, într-un timp cât mai scurt, problema primului-ministru. Suntem nevoiţi să facem un guvern stabil până la sfârşitul anului, gata să prezinte un program de guvernare, un proiect de buget pe 2010 şi să primească delegaţia FMI. Totul este sub semnul urgenţei şi cred că orice politician responsabil ar trebui să înţeleagă măcar acum asta.

Nu în ultimul rând, învingătorii nu trebuie să uite nevoile şi aspiraţiile celor care au votat altfel decât ei. Cu toţii merită aceeaşi apreciere şi ei trebuie asiguraţi că proiectul Traian Băsescu are în vedere şi bunăstarea lor. Însă, mai important decât orice, pentru toţi românii, este momentul reconcilierii. Vremea disputelor a trecut, e timpul să construim împreună, începând chiar de acum.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA