Iașul este în topul celor mai poluate orașe din România. Efectul: de la boli respiratorii, până la afecțiuni severe pe termen lung. Soluția edilului? Mergeți la Ciric, într-o plimbare, să vedeți cum taie cele aproape 7 hectare de pădure. Acum, cu dezlegare oficială de la cine trebuie. Sub drujbele primarului e sănătatea noastră.
Întemeietorii “tradiției” au fost Vanghelie și Mazăre. Ei au perfecționat și au dus la dimensiuni grotești sloganul “vă dau”. Sistemul e simplu – se identifică populația sensibilă la “cadouri” și banii comunității se transformă în pomeni zgomotoase. Care sunt izvorâte, nu-i așa, din imensa mărinimie a edilului. Păcăliți și folosiți fără scrupule, pensionarii, mamele și șomerii devin masă de manevră într-un joc electoral murdar. În care, pe termen lung, nu câștigă nici un șomer sau o mamă, ci doar apropiații edilului.
La această “ilustră” listă, iată că se adaugă acum și domnul Oprescu. Imediat după ce ;i-a asigurat susținerea USL, anunță că 700.000 de euro din bugetul Capitalei se vor duce direct în cheltuieli sociale. Adică în cumpărarea ocolită a voturilor. Deși, oficial, e un semn de bunăvoință pentru cei mulți. În mod sinistru, liberalii aplaudă și susțin acest circ socialist. La București și oriunde mai au Primării de rezolvat.
La Iași, pe lângă toate acestea, se mai adaugă o modă – șantierul de lângă urne. Adică, pe lângă gratuități și ajutoare, cetățenilor li se mai joacă și farsa hărniciei. După ani de lâncezeală, Nichita Gheorghe ia împrumuturi mamut și transformă tot orașul într-un șantier fără șanse de finalizare. Deși n-a terminat treaba în Tătărași, deschide front nou în Copou. După ce pe Anastasie Panu circulația a fost un adevărat dezastru, a început să sape și pe Sărărie. De asemenea, nu uită să promită, pentru a câta oară, minunea pasarelei Octav Băncilă. Cu un șantier care va răsări fix tot înainte de alegeri. Deși nervii șoferilor din Dacia, Alexandru și Păcurari sunt terminați de ani de zile. Important e ca ieșenii să creadă că marele distribuitor de pomană, gurul din fotbal, ocrotitorul cultelor și literelor este și un mare ctitor. Care însă, în realitate, dă orașului doar datorii. Luându-i în schimb viitorul.
Orașul acesta este bolnav și sleit de puteri. E sărăcit și îndatorat mereu de lăcomia unor grupări dubioase. Miza e enormă: Iașul, chiar așa chinuit cum este, încă mai poate fi stors de bani. De acei bani publici care se scurg prin infinite licitații ori aranjamente suspecte. Pe care le fac cei care capătă măcar un strop de putere.
Primăria Iași este centrul acestei puteri. Iar acum se configurează rețelele de forță și interese pentru 2012. De partea stângii, e o luptă feroce între marele baron local și trimisul unui mare baron național. În care primul vrea să-și păstreze “afacerea”, iar ultimul are misiunea să o predea la cheie stăpânului său. Cel cu televiziunile și imperiul financiar cenușiu. Domnul candidat jucând lamentabil farsa alternativei curate.
Adevărata față a orașului este tristă. Fără atragerea unor investitori mari, fără asanarea dezmățului din regii, Iașul va ajunge la periferia economică a României. Iar cei doi capi ai aceleiași mașinării de interese tulburi nu propun nimic pentru oraș. Vor doar să-i ia. Pentru sine, pentru prietenii sau proprietarii lor. De aceea, cred mai mult ca niciodată în proiectul meu pentru Iași. Pentru că orașul trebuie protejat de lăcomia unora și deschis către viața economică reală.
În urmă cu 95 de ani, spunea C. Argentoianu, „Iaşul a fost copleşit de puhoiul unei adevărate invazii”. Pentru doi ani, 1916-1918, oraşul devenise capitala de război a României. 80.000 de ieşeni au găzduit peste 800.000 de refugiaţi. Primarul Gheorghe Gh Mârzescu (între 1914-1916), în aproape o săptămână, spun istoricii, a făcut eforturi deosebite pentru încartiruirea refugiaţilor şi aprovizionarea populaţiei.
În 2008, Iaşul a fost declarat „pol naţional de creştere”, numit ulterior „pol de creştere”, alături de alte 6 municipii. I s-au oferit pe tavă aproape 112 milioane de euro. După aproape 3 ani, în afara laudelor interminabile ale primarului, aproape nimic nu s-a întâmplat.
Deodată, presat de regulile europene privind timpul de folosire a banilor, Gheorghe Nichita transformă Iaşul într-un veritabil câmp de război. De la Nord, la Sud, şi de la Est, la Vest, începând cu distrugerea pădurii Ciric, doar ca să vadă oamenii că se lucrează. Că primarului îi pasă de ei, că „le face” şi „le dă” atâtea lucruri minunate doar din mărinimia lui. Iar dacă treci pe străzile oraşului, e atâta trudă de parcă te-ai aştepta să-ţi intre utilajele şi în casă să-ţi asfalteze. Realitatea este însă tristă, grozav de tristă. Se construieşte aiurea şi prost.
Ce nu pricepe primarul Nichita? Că poate să-şi gestioneze cum vrea timpul şi banii personali. Dar, cu resursele ieşenilor nu are un astfel de drept. Aceştia sunt îndreptăţi să se întrebe: Unde sunt primarii de altă dată!?!
P.S. În preajma lui Nichita se învârt doar mingicarii zilei. În jurul lui Mârzescu, la început de secol XX, se aflau Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Barbu Delavrancea, Nicolae Iorga, Vintilă Brătianu, Ion Gh. Duca ş.a.
Politicienii români sunt în faţa unei dileme presante: la ce vor candida? Faptul că alegerile locale ar putea fi în acelaşi timp cu cele generale încurcă planurile multora. De aceea, nu-şi permit să rişte. Fiindcă, de obicei, candidaţii cu greutate încercau să câştige o primărie sau un CJ. Ştiind sigur că, în caz de eşec, le rămânea varianta unui post de parlamentar.
Acum însă, ar fi o situaţie de ori-ori: câştigă o mare bătălie sau rămân cu nimic. Nu e de mirare atunci că, în multe cazuri, stabilirea candidaţilor ridică atât de multe probleme sau este amânată. Unii lideri aşteaptă să vadă dacă se modifică sau nu legea electorală. Sau trece legea reorganizării administrative. De aceea, sunt vehiculate soluţii provizorii şi candidaţi-fantomă. Dar, balul abia a început, calculele făcându-se şi desfăcându-se în fiecare zi. Iar marile surprize nu vor întârzia să apară.
Oare chiar trebuie să luăm lipsa de curăţenie ca pe o fatalitate? Ne-am obişnuit atât de mult cu mizeria încât nici măcar nu ne mai deranjează? Dacă te uiţi, de exemplu, la locurile din jurul Gării Iaşi, ai putea crede că aşa este. În faţa puzderiei de baruri, birturi, gogoşerii şi non-stopuri zac mormane de gunoaie. De hârtii, pungi, pahare de plastic sau resturi alimentare. Iar ele nu dispar niciodată, făcând dezolantă cea mai importantă poartă de intrare în oraş.
Desigur, cel mai uşor ar fi să spunem că oamenii de la Salubris nu-şi fac treaba. Dar asta rezolvă ceva? Mizeria rămâne tot acolo, amestecându-se cu oameni şi trenuri. Ar fi timpul să înţelegem însă că lucrurile esenţiale, cum ar fi curăţenia, nu ţin doar de o instituţie. Oricât de ineficientă ar fi ea, le revin şi altora nişte obligaţii în această privinţă. Fiindcă mături nu sunt doar la Salubris. Trebuie să existe la fiecare vânzător de chioşc sau magazin care face comerţ în Iaşi.
Primăria, dacă nu are destui angajaţi, bani, utilaje sau competenţă pentru a-şi face treaba, e obligată măcar să acţioneze într-un fel. Să trimită un funcţionar din chioşc în chioşc şi să îndemne vânzătorii să iasă pentru curăţenie. Şi, fără nici o ruşine, măcar de 2-3 ori pe zi, aceştia să acorde câteva momente pentru a-şi strânge gunoaiele de la intrare. Ar fi o minimă dovadă de civilizaţie şi respect faţă de propriii clienţi. O firească măsură de igienă urbană. Iar cine nu face asta, ar putea fi amendat sau chiar poftit să se lase de comerţ. Iată o soluţie simplă şi lipsită de costuri pentru a trăi într-un oraş mai bun. Care se poate aplica imediat.
În momentul în care am anunțat că renunț la pozițiile politice din partid și mă recuz de pe lista de candidați în contextul conducerii actuale a PDL Iași, am făcut gestul din exasperare. Exasperare în fața haosului în care această filială continuă să se zbată. Și care, dacă mai continuă, va fi, pe bună dreptate, grav sancționată de ieșeni la vot. Atât la alegerile locale, cât mai ales la cele generale. Lucru pe care îl ignoră cu desăvârșire chiar șeful etern interimar al acestei filiale.
Desfășurarea ulterioară a lucrurilor a dovedit, de altfel, care sunt adevăratele interese ale doamnei Mihaela Popa. E destul să luăm faptele: PDL stabilește oficial doi candidați pentru Primărie și CJ, iar doamna Popa se anunță pe dumneai candidat. După cum anunța că nu-i trebuie nici șefia filialei, după care a început să tragă sfori pentru a se alege tot pe sine.
Ce e drept, și merită aceste funcții. Fiindcă doamna Popa a ajutat Iașul. Doamna Popa știe să atragă fonduri europene. Doamna Popa are calități de organizator. Se poate îndoi cineva? Dacă spune dumneai, să o credem. La toate acestea și la jignirile pe care mi le-a adus recent, am o singură întrebare: dincolo de glumă, chiar crede vreun ieșean sau măcar coleg de partid că doamna Popa ar avea șanse reale să câștige o cursă pentru Primărie? Pentru CJ? Pentru orice?
Așa cum am mai spus, lucrurile se vor lămuri în septembrie. Iar, de data asta, nu voi mai accepta obișnuitele amânări și manevre. Fiindcă nu-mi pun reputația în joc pentru un bâlci. De aceea, am un mesaj clar: PDL Iași e în ceasul al 12-lea. Doar acum se mai poate opri haosul. Dacă lucrurile continuă așa, se va alege praful de tot. Iar domnul Nichita exultă la gândul că ar putea chinui orașul ăsta încă 4 ani.
În final, un mesaj și pentru doamna care, nu-i așa, m-a susținut mereu, dar numai în declarațiile de presă. Nu doresc să fac un exercițiu de orgoliu din asta. Dar, dacă mai continuați să mă jigniți, m-aș putea decide să candidez contra dvs. Oriunde. În orice colegiu din țara asta. Așa că, lăsați partidul acesta să aibă o șansă. Iar astfel, veți avea și dvs. una, să rămâneți ceea ce sunteți.
Cu deosebită stimă, Dumitru Oprea
1. Acum câteva luni, am spus că am un proiect pentru Primăria Iaşi. Îmi menţin declaraţia.
2. La noi, haosul continuă. Iar până la sfârşitul lui septembrie nu mai este mult.
Nu e un secret pentru nimeni că sistemul electoral românesc are probleme serioase. Este scump, dă peste cap ţara cu prea multe campanii electorale şi avantajează mutarea primarilor de la un partid la altul. Prin urmare, comasarea alegerilor locale cu cele generale merită să fie discutată cu atenţie.
Tehnic, se poate scurta mandatul parlamentarilor sau se poate prelungi mandatul aleşilor locali. Cum dizolvarea Parlamentului e ceva mai complicată, rămâne varianta modificării Legii administraţiei publice locale. Iată câteva argument pro şi contra acestei măsuri:
- pro:
• s-ar reduce mult cheltuielile cu cele două rânduri de alegeri, atât pentru ţară, comunităţi locale, cât şi pentru partide;
• primarii nu se vor mai duce încotro bate vântul politic;
• ar fi asigurată o prezenţă mai mare la vot;
• s-ar micşora perioada în care partidele, primarii şi şefii de consilii judeţene vor fi tentaţi să ia masuri cu iz electoral, înainte de vot;
• ţara ar depăşi mai repede anii electorali, de care se tem toţi economiştii.
- contra:
• s-ar amesteca tematica alegerilor generale cu problemele localităţilor şi judeţelor/regiunilor;
• ca la orice schimbare, cetăţenii ar putea fi derutaţi în privinţa sistemului de vot;
• este nevoie de un acord politic mai larg, lucru greu de atins datorită animozităţii dintre putere şi opoziţie;
Aşadar, sunt avantaje şi dezavantaje. La orice concluzie s-ar ajunge însă, ar fi absolut necesar să se impună o măsură care trebuia luată demult: reducerea cu jumătate sau chiar două-treimi a numărului de consilieri locali şi judeţeni. Numărul mare de consilieri este o povară pentru România atât prin prisma costurilor, cât şi a ineficienţei decizionale. Posturile de consilieri locali şi judeţeni fiind, în multe cazuri, doar nişte recompense acordate eşalonului 2 din partide. În acelaşi timp, s-ar putea adopta, în sfârşit, şi structura parlamentară cu 300 de aleşi, aprobată deja prin referendum.
Discuţia despre reforma electorală a început. Bine ar fi însă ca acum să se măsoare de mai multe ori înainte de a se lua o decizie. Evitând inexactităţile de la introducerea votului uninominal, cu acele redistribuiri absurde de mandate. Primele semnale dinspre partide sunt pozitive. Să sperăm că, de data aceasta, politicienii români vor demonstra că pot vorbi aceeaşi voce a interesului general.
Am anunţat public retragerea mea din funcţiile deţinute in PDL Iaşi. Nu mai doresc să fiu candidatul partidului la Primărie. Confuzia şi amatorismul celor care îl conduc au umplut paharul. Toată viaţa am învăţat să preţuiesc competenţa şi profesionalismul. De aceea, doresc să prezint motivele care stau la baza deciziei mele:
1. Lipsa de coerenţă şi coordonare în PDL. Nimeni nu ştie încotro trebuie sa se îndrepte partidul. Ce obiective are şi cum le va atinge. Nu există strategii, proiecte, paşi de urmat.
2. PDL face reforme doar împins de la spate de către preşedintele ţării. Dacă nu ar fi fost acest impuls, multe lucruri strict necesare nu s-ar fi înfăptuit.
3. Nu s-au schimbat prea multe, după ultima convenţie naţională. Nici oameni, nici strategii E aceeaşi veşnică amânare, aceeaşi lipsă de comunicare.
4. Confuzia de la nivel local. În PDL Iaşi, se amână alegerile de 2 ani. Nu există leadership, nu există ordine. Fiecare face politica lui, orice îi trece prin minte, fără nici o coordonare cu ceilalţi. E o stare de provizorat, care slăbeşte filiala. Mai important este controlul central al celor şapte voturi de la parlamentarii ieşeni decât consolidarea filialei.
5. Scandalurile de la diferitele alegeri ale organizaţiilor din PDL Iaşi, cu grupuri de presiune, ieşiri în stradă, chemări în instanţă, fără ca un lider să impună ordinea şi fără ca vreo persoană vinovată să dea seamă. Evident că nu mă regăsesc într-o astfel de atmosferă.
6. Lipsa de suport în bătălia cu administraţia Nichita. Când, împreună cu Gabi Grigore, încercam să prezentăm avantajele parteneriatului public-privat la CET, să impunem retehnologizarea, câţi ni s-au alăturat? Într-un final, primarul a refuzat orice soluţie de management raţional şi a dus instituţia în faliment. Abia acum se arată şi alţii îngrijoraţi vădit de ceea ce poate să devină CET-ul.
7. Am susţinut proiectul Ciric. Dar m-am străduit, luni de zile, să salvez pădurea. Să opresc planul absurd şi barbar al primarului Nichita de a tăia copacii. Cu eforturi doar personale, am făcut campanie în tot oraşul, la tv, la radio, pe internet, cu flyere puse din uşă în uşă. Cu audienţe şi petiţii la miniştri. Să arăt oamenilor şi instituţiilor ce se întâmplă acolo, invocând ilegalitatea defrişării a aproape 7 hectare de pădure. De peste o lună de zile se taie şi se fură din Ciric exact ca-n codru. Copacii se cară cu căruţa, direct la casele oamenilor din tot judeţul, pentru pierderea urmelor masacrului pădurii Ciric. Nimeni nu reacţionează, nimeni nu se sesizează din oficiu. Şi după toate acestea, colegii din PDL au votat în Consiliul Local pentru tăierea copacilor, aprobând marea căsăpire ecologică a onorabilului domn Nichita. Ştiind că sunt în totală contradicţie cu legislaţia europeană.
Şi atunci, pe ce susţinere să mai contez? Este greu să mai lucrezi în astfel de condiţii.
P.S. Celor mulţi care, după anunţul meu, sunt afectaţi de decizia luată, le spun doar că mi-a fost foarte greu să o iau, gândindu-mă şi la amărăciunea din sufletul celor care au crezut şi mai cred în mine, in special al tinerilor care mi-au fost tot timpul aproape.
