Archive for the ‘ratiune’ Category

Demisia premierului Boc – o decizie așteptată

Monday, February 6th, 2012
Share

Depunerea mandatului de către premier este un gest de responsabilitate din partea unui om care și-a asumat o misiune deosebit de dificilă în aceste vremuri. Printre colegii mei se vorbea de mult timp despre această schimbare. Chiar dinaintea protestelor de stradă. Iar acum a venit momentul în care toata lumea a înțeles că e necesar un nou drum.

Domnul Boc s-a străduit să facă lucrurile cât a putut mai bine. Îl cunosc și știu că multe dintre atacuri la adresa lui nu-și au rostul. Însă plătește pentru curajul de a lua măsuri nepopulare, dar și pentru unele erori ale guvernării din ultimii trei ani, ca să fim cinstiți până la capăt.

Așadar, urmează consultări pentru un nou guvern. Sper ca toți politicienii să lase deoparte propaganda inutilă și să înțeleagă faptul că trebuie să avem rapid o nouă formulă la Palatul Victoria. De aceea, mi-aș dori ca senatorii și deputații din opoziție să revină în Parlament pentru a discuta și rezolva această problemă. Instalarea unui nou executiv este acum prioritatea tuturor.

Unirea în dezbinare

Saturday, January 21st, 2012
Share

Sunt printre cei care înțeleg și respectă dreptul de a protesta al celor care demonstrează astăzi în toată România. E firesc să-și exprime nemulțumirile față de prezent și îngrijorările față de viitor. De aceea cred că politicienii ar trebui doar să asculte în aceste zile. Toți politicienii, nu doar guvernanții.

Opoziția se înșeală din nou. În loc să-și prezinte cu modestie și responsabilitate soluțiile alternative de guvernare, încearcă să confiște brutal nemulțumirile străzii. USL n-a înțeles că oamenii fără carnet de partid nu strigă numai împotriva puterii. Ci împotriva sistemului. Sistem din care, cu “onoare”, fac parte și distinșii domni Nichita și Fenechiu.

Iată că acești doi domni, după ce au cerut cu înflăcărare o sesiune extraordinară a Parlamentului, acum o condamnă. De dragul Unirii. Ei le cer românilor să iasă în stradă, la Iași, pentru a întâmpina cu flori și urale, pe 24 ianuarie, faimosul cuplu Ponta-Antonescu. Astfel încât Unirea să nu mai fie o sărbătoare națională, ci o reuniune de partid PSD-PC-PNL. Din nou spun: este dovada clară că oamenii aceștia n-au înțeles că mesajul străzii nu e doar anti-putere. Ci e anti-sistem.

Mă aștept ca USL să pregătească un spectacol grotesc la Iași. Cu aplaudaci cărați de unde te aștepți mai puțin. Însă, mai gravă mi se pare confiscarea mesajului de schimbare auzit în aceste zile în țară. Fiindcă domnii Nichita și Fenechiu încearcă din răsputeri să devină peste noapte eroii luptei împotriva corupției și incompetenței. După ce au dat de muncă pentru ani de zile celor de la DNA. Iar unul dintre ei a pus orașul pe butuci.

Tocmai de aceea, sper ca, în aceste zile fierbinți, să nu ne pierdem reperele. Unirea să rămână Unire, iar politicienii să stea în banca lor. Măcar pe 24 ianuarie.

Țipetele politice dăunează grav Sănătății

Sunday, January 15th, 2012
Share

Hai să țipăm! Cu toții! Partidele să-și scoată fiecare în stradă organizațiile de tineret. Iar ele să-și unifice pumnii cu revoluționarii de meserie și cu galeriile de fotbal contra capetelor jandarmilor! Apoi să pretindem fiecare că noi suntem țara. Nu-i constructiv?

Politrucii au înțeles acum că asta e șansa lor. Țipătul isteric ține loc de argumente. Și cine dramatizează mai mult, cu ochii injectați de ură, poate deveni chiar vedetă. Curios lucru că nici unul dintre ei nu mai pomenește nimic despre Sănătate. Evident, miza lor e doar puterea.

Discursul isteric prinde. Măcar câteva zile, ajutat de televiziunile patriotului și bine intenționatului domn V. Iar pe aici, pe la Iași, avem și noi trâmbițașii noștri. Culmea, nu dintre bătrânii securiști, ci din linia nouă, a iluștrilor și agresivilor parveniți. Cea indignată perpetuu că nu e revoluție în țară.

Un asemenea personaj ne strigă acum că trebuie să dispărem pentru că, prin măsurile luate, am atenuat vizibil efectele crizei. La competențele lui de etern doctorand în economie și din poziția postului ocupat numai cu ajutorul lui Mircea Geoană, sunt sigur că are o soluție la criză. Adică deține rețeta magică de a rezolva o colosală problemă financiară doar țipând isteric la cineva. Motiv pentru care trag și concluzia amară că tinerețea nu e o virtute în lipsa rațiunii și a bunului simț.

Atenție la lecția americană!

Sunday, January 8th, 2012
Share

Statele Unite trebuie să se salveze de la un dezastru financiar. Și se vor salva. Dar cum președintele democrat pare să întârzie cu soluțiile viabile, americanii le așteaptă de la candidații de dreapta. În acest sens, republicanii, cu mici nuanțe, vorbesc despre aceleași lucruri vitale. Printre altele, e nevoie de reforma administrației, de relaxarea taxelor sau măcar evitarea unor noi creșteri ale acestora. În același timp, sunt obligatorii scuturarea serioasă a birocrației, oprirea influenței nelegitime a corporațiilor la nivelul decidenților politici și creșterea transparenței circuitelor financiare.

Vorbim despre soluții care se vor aplica atât în administrația centrală, cât și în cea locală, a marilor orașe, la fel de bolnave în aceste vremuri de criză. Sunt câteva măsuri pe care trebuie să le luăm imediat și noi aici, unde e nevoie, mai mult ca oricând, de un management profesionist. Este una dintre marile provocări pe care le lansez pentru proiectul Primăria 2012 – trecerea administrației locale de la funcționarea pe bază de interese, influențe, pile și rude, la funcționarea pe criterii de eficiență.

PS: Probabil că domnul Nichita își întreabă consilierii, oarecum confuzat, ce poate să mai însemne și ciudățenia asta.

De ce nu încurc pe nimeni în cursa pentru Rectorat

Friday, January 6th, 2012
Share

Am observat deja câteva interpretări ale intenției mele de a-mi reînnoi mandatul de senator al Universității și de a candida la presedinția Senatului. Într-adevăr, există în regulament o restricție neinspirată prin care “Rectorul și președintele Senatului nu pot face parte din aceeași facultate”. Nu are rost acum să dezvolt aici de ce e irațională prevederea asta. În fine, fără a intra în detalii tehnice, eu sunt și acum senator al Universității și doresc să-mi păstrez această calitate. În plus, e bine să se știe că funcția de președinte al Senatului este doar o funcție de reprezentare, neretribuită, deci este una onorifică.

Conform legii, ca să fiu reales senator al Universității, trebuie să-mi exprim o astfel de intenție în următoarele zile. Și am făcut-o. Totodată, mi-am exprimat și a doua intenție, la președinție. În același timp, viitorul rector se va alege abia pe 3 februarie. Președintele, pe 9 februarie. În aceste condiții, dacă va fi ales rector o persoană de la altă facultate, în cazul meu nu mai are importanță acea prevedere din regulament. Iar dacă va fi desemnat rectorul de la facultatea mea, poziția de președinte îmi va fi blocată, conform prevederii de care vorbeam. Așa că, cine este interesat de subiect să stea liniștit. Chiar nu încurc pe nimeni.

Mulțumim, Vaclav Havel!

Monday, December 19th, 2011
Share

De obicei, la dispariția fizică a unui om, se spun lucrurile cele mai bune despre el, deși, uneori, realitatea poate că a fost ușor diferită. Însă, în cazul lui Vaclav Havel, chiar am avut printre noi o persoană extraordinară. Care, prin inteligență, generozitate, voință, răbdare și , mai ales, prin simț moral, a reușit să se ridice atât pe sine, cât și țara sa, deasupra unor timpuri sumbre.

Dacă ne întrebăm de ce sistemul comunist a fost mai rău decât la cehi, răspunsul nu stă într-un singur om. Havel, din fericire, nu a luptat de unul singur. El a fost vocea unei conștiințe comune, a tuturor concetățenilor lui care voiau libertate. Și care își doreau libertatea într-un mod deschis, constant, nu doar prin izbucniri violente după 25 de ani de răbdare în tăcere.

Oamenii mari nu răzbesc singuri contra răului. Ei ne învață că trebuie să ne ridicăm cu toții, să ne redescoperim mereu curajul și acel neprețuit, fundamental, simț moral colectiv. Doar așa vocea lor ajunge să lumineze calea unor națiuni pentru ieșirea din beznă. Iar când pleacă dintre noi, nu putem decât să ne exprimăm gratitudinea față de modelul care ne-a inspirat pe toți.

Așadar, îți mulțumim, Vaclav Havel!

Cuvânt de recunoștință eroilor din Timișoara

Wednesday, December 14th, 2011
Share

Dragi români din Timișoara, ar fi mare păcat să lăsăm ca o neînțelegere să umbrească aceste zile extraordinare pentru noi toți! Vrem să vă spunem doar că Iașul iubește și respectă enorm Timișoara. Nimănui nu i-ar trece vreodată prin minte să diminueze în vreun fel extraordinarele merite ale bănățenilor, care au plătit cu viața lor curajul de a înfrunta dictatura comunistă. Categoric, fără acest mare sacrificiu, continuat cu cel al românilor din București și din alte orașe ale țării, Revoluția din decembrie ‘89 nu ar fi fost posibilă.

Tot ceea ce dorim este să rămână în amintirea noastră comună că ieșenii au încercat pe 13 decembrie ceea ce voi ați reușit apoi, plătind un preț atât de mare. Nimeni nu vrea să ia meritele cuiva, cuvintele aspre nu-și au rostul. Curajul acelor oameni de la Iași, care au pregătit acțiunile de răsturnare a dictaturii comuniste, era de neînchipuit în acea epocă. Și chiar dacă rezistența lor a fost strivită, iar Revoluția au făcut-o timișorenii, credem că e bine să marcăm și acest semnal de revoltă venit de la Iași. Atâta tot. Încă o dată, Iașul iubește Timișoara!

Un gest de recunoștință față de curajul disidenților din Iași

Wednesday, December 14th, 2011
Share

Sursa: evz.ro

 

 Parlamentarii PDL Iași au depus proiectul de lege pentru declararea municipiului „Oraș Inițiator al Revoluției din decembrie 1989”.

Este o reparație morală față de cei care au avut puterea sacrificiului și au declanșat scânteia revoluției.

Detalii aici.

Ciric, un “paradis” marca Gheorghe Nichita

Monday, December 12th, 2011
Share

Pădurea Ciric în octombrie 2010

Cândva, aici era cea mai frumoasă pădure a Iașului. Domnul Nichita s-a hotărât să o facă și mai frumoasă. Tăind-o. Pentru că așa își închipuie dumnealui agrementul. Punând la pământ arbori și legi. 

  

Pădurea Ciric în noiembrie 2011

Așa arăta o bună parte din Ciric la sfârșitul lui noiembrie. Cu utilaje și zeci de persoane defrișând febril. Acum, dezastrul e și mai extins. Iar dacă vă întrebați unde a dispărut lemnul, nu știe nimeni.

 Însă, pentru acest vremelnic primar, vinovați sunt doar cei care se opun barbariei ecologice. Adică eu și toți cei care au reacționat pentru apărarea pădurii. De aceea, vă spunem: “rușine, domnule Nichita!”

România, în primul val al reformei fiscale europene

Sunday, December 11th, 2011
Share

Sunt peremptorii cauzele pentru care Uniunea Europeană a ajuns în actuala situație de criză. Acum contează mai mult soluțiile ce vor fi aplicate. Firește, există destule motive de pesimism, dar și oportunități care trebuie folosite. Mai ales pentru România, ceea ce s-a hotărât în aceste zile la Bruxelles este o șansă mare.

În toți anii de democrație, țara noastră a făcut progrese doar prin presiuni externe. Pentru a intra în NATO, am fost îndemnați să normalizăm relațiile cu minoritățile și cu vecinii țării. La început am acceptat greu aceste lucruri, dar rezultatele pozitive se văd. Apoi, pentru intrarea în UE, ni s-a impus reformarea instituțiilor cheie ale statului. Trebuie să acceptăm ideea că singuri, fără a fi constrânși de organisme internaționale, am fi progresat mai greu.

Acum ni se cere să fim responsabili financiar. Alături de toată Europa. Cu ținte, limite și sancțiuni precise, astfel încât să fie temperată orice tentație demagogică. Din fericire, România a făcut deja pași în această direcție. Dar noul acord UE reprezintă o garanție mult mai solidă pentru viitor, ce ar trebui consfințită și prin Constituție. Astfel, vom fi păziți de propriile rătăciri. Ar fi o șansă pentru schimbarea dezbaterilor publice și primenirea clasei politice. De aceea, în noile condiții, când un demagog va spune poporului “vă dau”, va trebui să explice automat și “de unde”.