Archive for the ‘ratiune’ Category

Decizii incomode

Sunday, November 13th, 2011
Share

Așa cum mă așteptam, domnul Oajdea a început să-și atace din nou colegii care i-au sancționat oficial comportamentul. În fond, este și unul dintre motivele care a dus la această decizie. Lumea se aștepta să-și controleze agresivitatea verbală, care nu e de azi sau de ieri. Problema excluderii s-a pus încă de pe vremea în care vota pentru dărâmarea guvernului. Și atunci, ca și acum, a jucat cartea populismului. Folosindu-se de necazurile oamenilor pentru a încerca să devină mai popular cu orice preț. Cred că a venit momentul ca lucrurile să se clarifice.

O regulă de bun simț spune că nu e corect ca un politician aflat la putere să apară mereu ca și când ar fi în opoziție. Domnul Oajdea a făcut tot timpul asta sub pretextul apărării celor mulți. Prin discursuri zgomotoase, de o falsă solemnitate.

În final, sper măcar să înțeleagă faptul că nimeni nu a dorit să se ajungă la o astfel de decizie. Ea a fost forțată de propria sa voință și propriul comportament. Iar acum este acolo unde și-a dorit mereu să fie, doar cu el însuși.

Condamnați la moarte!

Saturday, November 12th, 2011
Share

S-a făcut marcajul copacilor din pădurea Ciric. Defrișarea continuă, fără studiul de impact!

Poate câteva detalii privind momentul și motivul înființării pădurii Ciric ar mai trezi unele conștiințe!

  

Astfel, conform Proiectului de ameliorare a perimetrului Galata-Ciric, pădurea de agrement Ciric reprezintă o plantaţie cu rol de protecţie instituită în anul 1939. Scopul acestei lucrări era tocmai de „a împiedica pe viitor degradarea progresivă a solului, adâncirea ravenelor existente şi formări de noi ravene, precum şi de a se crea în vecinătatea municipiului Iaşi o perdea de pădure de agrement, folosind şi amenajările de iazuri ce s-au făcut pe acest teren”.

Oncologia, de urgență!

Sunday, October 2nd, 2011
Share

De zeci de ani, cancerul este balaurul ucigător a milioane de oameni. În prezent, aici, în Iași, a devenit și mai fioros, alimentându-se cu energiile răului de la Cernobîl. Ne împuținează ca o ciumă rudele, prietenii și colegii, indiferent de vârstă.

Cancerul poate să fie învins. Pentru diminuarea drastică a forței ucigătoare a acestuia este necesară unificarea tuturor energiilor pozitive ale comunității. El trebuie să fie depistat și tratat îndată ce își arată colții ucigași. Dar, ca toate acestea să devină realitate, se impune o luptă instituționalizată împotriva lui și nu o luptă între persoane.

Așadar, de urgență, întreaga Moldovă are nevoie, la Iași, de Institutul de luptă împotriva cancerului. De Institutul de Oncologie.

Invitaţie la raţiune înaintea întâlnirii cu ieşenii

Tuesday, September 20th, 2011
Share

Duminică, este un eveniment marcant. Un grup de oameni se adună la Iaşi pentru a hotărî ceva important. O parte dintre ei mai cred însă şi acum că acel lucru important e reprezentat de ei. De împărţirea puterii. Neînţelegând că adevărata miză sunt ieşenii. Cei după al căror vot vor alerga  peste numai un an.

Ieşenii, ca şi mulţi alţi români, au acceptat un program de măsuri de austeritate, pentru a nu fi victimele crizei, aşa cum se întâmplă în alte ţări din Europa. În primul rând, noi nu trebuie să uităm asta. Şi atunci, cu ce ar trebui să ne prezentăm în faţa lor peste un an? Cu alte jocuri şi împărţiri de putere? Nu. Este nevoie de energie, coerenţă şi CREDIBILITATE. Numai şi numai prin onestitate vor putea fi convinşi ieşenii să mai ofere o dată un lucru esenţial: încrederea.

Politicieni, atenţie la generaţia 17-33 de ani!

Sunday, September 18th, 2011
Share

A fost o primăvară arabă zguduită de tinerii cu vârsta sub 30 de ani.

Europa a avut parte de o lungă vară înfierbântată de mişcările de stradă ale aceleiaşi categorii de tineri, sub 30 de ani, neintegrată pe piaţa muncii.

Primarul New Yorkului lansează semnale serioase către guvernanţi şi politicieni, îndemnându-i să trateze cu mare grijă categoria tinerilor absolvenţi de studii liceale şi superioare ai ultimilor ani. N-ar vrea să fie martorul unei toamne americane.

La noi, preocuparea numărul 1 este schimbarea generaţiilor de politicieni. Preocuparea numărul 2 se referă la programele de asistenţă socială. Iar preocuparea numărul 3 îi are în vedere pe cei ce vor guverna din 2012. Nicidecum ce vor mai putea guverna. Şi foarte puţin se discută despre sutele de mii de absolvenţi ai învăţământului liceal şi universitar, fără nici o şansă de angajabilitate.

Preocuparea numărul 1, schimbarea politicienilor şi a guvernanţilor, este controlată aproape total de generaţia 34-46 de ani. Aceştia par mai degrabă înclinaţi spre egocentrism şi narcisism. De obicei, nu cred în echipă sau în lideri. Ei sunt centrul universului. Uşor, în timp, nelucrând în echipă, influenţa lor ar putea să scadă.

Pe planul al doilea, al programelor de asistenţă socială, sunt vizaţi îndeosebi cei din categoria de vârstă 47-65 de ani (mulţi încă nepensionaţi şi/sau fără loc de muncă), dar şi cei de peste 65 de ani.

Preocuparea numărul 3, lupta pentru guvernare, doar ca enumerare se află pe o astfel de poziţie, căci prin actorii implicaţi, se află într-o simbioză (im)perfectă cu persoanele implicate în prima preocupare.

După opinia mea, preocuparea numărul zero trebuie să-i aibă în centrul atenţiei pe tinerii de 17-33 de ani. Sunt foarte mulţi. Foarte puternici. Foarte uniţi, prin reţelele de socializare, ai căror stăpâni sunt. Şi, încă, destul de liniştiţi. Sunt foarte atenţi la colegii planetari de generaţie. Deşi nu le place să conducă, nu acceptă orice fel de şef. In următorii ani, chiar dacă nu cochetează cu ideea responsabilizării personale, vor prelua frâiele întregii pieţe a forţei de muncă şi a celorlalte poziţii cheie din societate.

Aşadar, politicieni şi guvernanţi, trebuie să găsim măsuri pentru sprijinirea acestei generaţii, pentru a preîntâmpina un posibil viitor anotimp românesc fierbinte.

Iașul ca o pradă

Saturday, September 10th, 2011
Share

Orașul acesta este bolnav și sleit de puteri. E sărăcit și îndatorat mereu de lăcomia unor grupări dubioase. Miza e enormă: Iașul, chiar așa chinuit cum este, încă mai poate fi stors de bani. De acei bani publici care se scurg prin infinite licitații ori aranjamente suspecte. Pe care le fac cei care capătă măcar un strop de putere.

Primăria Iași este centrul acestei puteri. Iar acum se configurează rețelele de forță și interese pentru 2012. De partea stângii, e o luptă feroce între marele baron local și trimisul unui mare baron național. În care primul vrea să-și păstreze “afacerea”, iar ultimul are misiunea să o predea la cheie stăpânului său. Cel cu televiziunile și imperiul financiar cenușiu. Domnul candidat jucând lamentabil farsa alternativei curate.

Adevărata față a orașului este tristă. Fără atragerea unor investitori mari, fără asanarea dezmățului din regii, Iașul va ajunge la periferia economică a României. Iar cei doi capi ai aceleiași mașinării de interese tulburi nu propun nimic pentru oraș. Vor doar să-i ia. Pentru sine, pentru prietenii sau proprietarii lor. De aceea, cred mai mult ca niciodată în proiectul meu pentru Iași. Pentru că orașul trebuie protejat de lăcomia unora și deschis către viața economică reală.

Binefăcătorilor mei

Saturday, August 27th, 2011
Share

În momentul în care am anunțat că renunț la pozițiile politice din partid și mă recuz de pe lista de candidați în contextul conducerii actuale a PDL Iași, am făcut gestul din exasperare. Exasperare în fața haosului în care această filială continuă să se zbată. Și care, dacă mai continuă, va fi, pe bună dreptate, grav sancționată de ieșeni la vot. Atât la alegerile locale, cât mai ales la cele generale. Lucru pe care îl ignoră cu desăvârșire chiar șeful etern interimar al acestei filiale.

Desfășurarea ulterioară a lucrurilor a dovedit, de altfel, care sunt adevăratele interese ale doamnei Mihaela Popa. E destul să luăm faptele: PDL stabilește oficial doi candidați pentru Primărie și CJ, iar doamna Popa se anunță pe dumneai candidat. După cum anunța că nu-i trebuie nici șefia filialei, după care a început să tragă sfori pentru a se alege tot pe sine.

Ce e drept, și merită aceste funcții. Fiindcă doamna Popa a ajutat Iașul. Doamna Popa știe să atragă fonduri europene. Doamna Popa are calități de organizator. Se poate îndoi cineva? Dacă spune dumneai, să o credem. La toate acestea și la jignirile pe care mi le-a adus recent, am o singură întrebare: dincolo de glumă, chiar crede vreun ieșean sau măcar coleg de partid că doamna Popa ar avea șanse reale să câștige o cursă pentru Primărie? Pentru CJ? Pentru orice?

Așa cum am mai spus, lucrurile se vor lămuri în septembrie. Iar, de data asta, nu voi mai accepta obișnuitele amânări și manevre. Fiindcă nu-mi pun reputația în joc pentru un bâlci. De aceea, am un mesaj clar: PDL Iași e în ceasul al 12-lea. Doar acum se mai poate opri haosul. Dacă lucrurile continuă așa, se va alege praful de tot. Iar domnul Nichita exultă la gândul că ar putea chinui orașul ăsta încă 4 ani.

În final, un mesaj și pentru doamna care, nu-i așa, m-a susținut mereu, dar numai în declarațiile de presă. Nu doresc să fac un exercițiu de orgoliu din asta. Dar, dacă mai continuați să mă jigniți, m-aș putea decide să candidez contra dvs. Oriunde. În orice colegiu din țara asta. Așa că, lăsați partidul acesta să aibă o șansă. Iar astfel, veți avea și dvs. una, să rămâneți ceea ce sunteți.

Cu deosebită stimă, Dumitru Oprea

Iaşul, la televizor

Friday, August 26th, 2011
Share

Într-o deplasare recentă, o bătrânică din sudul ţării m-a întrebat pe unde mai trăiesc. I-am răspuns sec. La Iaşi. „Vai, mamă, cum de poţi rezista acolo? Că ăla e locu’ unde s-au abătut toate relele de pe lume. Tinerii mănâncă mătrăgună şi alte buruieni otrăvitoare. Femeile beau cot la cot cu bărbaţii. Bărbaţii se aruncă de pe stâlpi, de pe clădiri pentru a-şi lua viaţa. Şi Crucea Sfintei Mitropolii au pângărit-o! Sunt prea multe guri, maică! Nu mai au cu ce trăi.

Fraţii se sfâşie între ei. Nu mai au un pic de respect pentru cei ce i-au făcut. Nici în Dumnezeu nu mai cred.

Vai, maică, acolo e iadul de pe pământ! Du-te, maică, du-te în lumea largă, şi scapă de necazuri.”

Iaşul este perceput astfel fiindcă unii aşa îl promovează în presă.

Oare noi, toţi cei care trăim aici, trebuie să plecăm în lumea largă? Mai curând, ar trebui să înceteze prezentarea abuzivă a unor astfel de evenimente izolate. Iaşul a fost şi trebuie să rămână un oraş paşnic, liniştit, cu oameni echilibraţi, apreciaţi pentru ospitalitatea lor. Oraşul trebuie să atragă oaspeţi, nu să-i sperie.

Comasarea alegerilor – o idee de luat în seamă

Wednesday, August 24th, 2011
Share

Nu e un secret pentru nimeni că sistemul electoral românesc are probleme serioase. Este scump, dă peste cap ţara cu prea multe campanii electorale şi avantajează mutarea primarilor de la un partid la altul. Prin urmare, comasarea alegerilor locale cu cele generale merită să fie discutată cu atenţie.

Tehnic, se poate scurta mandatul parlamentarilor sau se poate prelungi mandatul aleşilor locali. Cum dizolvarea Parlamentului e ceva mai complicată, rămâne varianta modificării Legii administraţiei publice locale. Iată câteva argument pro şi contra acestei măsuri:

- pro:
   • s-ar reduce mult cheltuielile cu cele două rânduri de alegeri, atât pentru ţară, comunităţi locale, cât şi pentru partide;
   • primarii  nu se vor mai duce încotro bate vântul politic;
   • ar fi asigurată o prezenţă mai mare la vot;
   • s-ar micşora perioada în care partidele, primarii şi şefii de consilii judeţene vor fi tentaţi să ia masuri cu iz electoral, înainte de vot;
   • ţara ar depăşi mai repede anii electorali, de care se tem toţi economiştii.

- contra:
   • s-ar amesteca tematica alegerilor generale cu problemele localităţilor şi judeţelor/regiunilor;
   • ca la orice schimbare, cetăţenii ar putea fi derutaţi în privinţa sistemului de vot;
   • este nevoie de un acord politic mai larg, lucru greu de atins datorită animozităţii dintre putere şi opoziţie;

Aşadar, sunt avantaje şi dezavantaje. La orice concluzie s-ar ajunge însă, ar fi absolut necesar să se impună o măsură care trebuia luată demult: reducerea cu jumătate sau chiar două-treimi a numărului de consilieri locali şi judeţeni. Numărul mare de consilieri este o povară pentru România atât prin prisma costurilor, cât şi a ineficienţei decizionale. Posturile de consilieri locali şi judeţeni fiind, în multe cazuri, doar nişte recompense acordate eşalonului 2 din partide. În acelaşi timp, s-ar putea adopta, în sfârşit, şi structura parlamentară cu 300 de aleşi, aprobată deja prin referendum.

Discuţia despre reforma electorală a început. Bine ar fi însă ca acum să se măsoare de mai multe ori înainte de a se lua o decizie. Evitând inexactităţile de la introducerea votului uninominal, cu acele redistribuiri absurde de mandate. Primele semnale dinspre partide sunt pozitive. Să sperăm că, de data aceasta, politicienii români vor demonstra că pot vorbi aceeaşi voce a interesului general.

A treia criză mondială: narcotizarea dogmatismului doctrinar

Tuesday, August 23rd, 2011
Share

Pe lângă gravele dificultăţi sociale, valul de crize mondiale provoacă o problemă şi mai serioasă lumii moderne: o criză a teoriilor economice şi politice. Orice construct teoretic care părea valid până acum este răsturnat de turbulenţe ce par uneori incontrolabile. Dezastrele financiare sunt urmate de recesiune economică, de prăbuşiri de ratinguri, deprecieri de monede şi de falimentul unor state. Acest peisaj sumbru fiind completat de revolte sociale, de contestarea vehementă a modelelor sociale existente şi de neîncrederea cronică în instituţiile politice. Lucru care deschide poarta unor conflicte dure şi în plan intelectual, fireşti până la un punct. Pericolul apare când ele devin confruntări ale surzilor, de pe poziţii ideologice rigide. Combatanţii apărându-şi cu orice preţ propriile teorii care s-au dovedit deja expirate. Dând vina pentru tot ce se întâmplă rău numai pe adversarii ideologici.

Pe scurt, teoreticienii de stânga, oricât de imprecisă ar fi această încadrare, arată cu degetul spre “capitalismul putred” pentru toate problemele globale actuale. Totul ar fi pornit de la manipulările finanţiştilor lacomi şi subversivi ale marilor fonduri americane. Tolerate de politicieni orbi şi surzi la astfel de malversaţiuni, mulţi dintre ei fiind chiar de stânga. Drept urmare, se proclamă “moartea capitalismului” şi nevoia unei radicale schimbări de sistem. Fără a se şti neapărat ce ar însemna asta. Deschizând astfel poarta spre periculoasa fascinaţie a utopiilor.

Spre necazul stângii, iată că marea criză financiară a fost doar fitilul pentru detonarea unei bombe şi mai mari: criza datoriilor suverane. Moment în care intră în scenă galeria dreptei. Ea priveşte acuzator spre delirul risipitor al statului social, spre obezitatea birocratică a administraţiilor şi spre falimentul modelului asistenţial. Proclamând “moartea stângii” şi invitând toţi beneficiarii acestei doctrine la muncă. Fără a acorda însă prea multă atenţie crizei valorilor morale ale propriei doctrine.

Astfel, ajungem la o confruntare în care nimeni pare că nu mai aude pe nimeni. Fiecare dă vina pe celălalt, spiritul critic fiind privat de esenţialul element al autocriticii. Dreapta apără liberalismul, fără a realiza cu adevărat proporţiile abisului moral care a cuprins sectorul financiar. Sistemul politic încă este reticent în a tăia răul de la rădăcină şi a vindeca această boală a capitalismului. La rândul său, capitalismul este, de multe ori, hulit de oameni care habar n-au ce e acela capitalism. Lucru preluat apoi în stradă de anarhişti, gata să incendieze oraşe. Sunt demonizate corporaţiile, deşi multe au înalte valori etice şi sunt vitale pentru funcţionarea societăţii. Este apărat statul social de oameni incapabili să accepte absurdităţile pe care acest construct le produce.

Toate crizele, de orice fel ar fi ele, financiare sau economice, pot fi depăşite. Societăţile moderne au capacitatea de a trece peste momente dificile. Dar, cu o singură condiţie: să-şi înţeleagă eşecurile anumitor segmente doctrinare şi să fie dispuse să le îndrepte. Mai ales prin intermediul celor care cred în respectivele doctrine. Altfel, dacă nu vom fi capabili să depăşim impasul, agăţându-ne în continuare de teorii deja invalidate de realitate, vom intra într-un al treilea val al crizei, cel al doctrinelor, care ar putea fi la fel de devastator.