Particip în fiecare an la slujba de la Catedrala Mitropolitană. Anul acesta la invitaţia Înalt Prea Sfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. E un moment înălţător şi cred că fiecare avem câte ceva de învăţat din exemplul oferit de sutele de mii de pelerini: răbdare, nădejde, credinţă… Mi-am adus aminte, privindu-i pe oameni, de ceea ce spunea Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului cu puţin timp în urmă, în plenul Parlamentului de la Bruxelles: religia şi credinţa, luate drept repere, sunt mai puternice decât orice tratat şi pot depăşi orice graniţă.
Sunt două repere ce corespund pe deplin structurii personalităţii umane, care are nevoie periodic de un examen (auto)critic, de reglare interioară, de purificare, de o nouă efervescenţă spirituală, de sprijin, de protecţie. Astfel de pelerinaje arată nevoia oamenilor de a coborî lumea divină pe pământ sau dorinţa de a ridica lumea reală cât mai aproape de valorile divine, de perfecţiunea acesteia.
Într-o societate în permanentă schimbare, aşa cum este cea de astăzi, când adevăratul sistem de valori pare să îşi schimbe configuraţia, nonvaloarea căpătând proporţii considerabile, revenirea la valorile morale reprezintă nu numai o posibilă alternativă, ci o obligaţie. Avem nevoie de timp, avem nevoie de linişte interioară, avem nevoie de valori, avem nevoie de modele. Iar cele oferite de sfinţi sunt şi rămân mereu valabile.
Întâlnirea cu sfinţii realizează o unitate între lumea reală şi cea ideală, dau încredere, schimbă conştiinţa oamenilor care cred, îţi creează un nou echilibru, o nouă vigoare interioară.
Sfânta Parascheva este considerată ocrotitoarea tinerilor. I-am urmărit. Mulţi, foarte mulţi, abandonând pentru puţin timp iureşul oraşului şi apropiindu-se de racla cu sfintele moaşte. Poate e şi apropierea de vârstă. Sfânta Parascheva a plecat din această lume la doar 27 de ani. Poate e şi dorinţa de mulţumire pentru reuşită. Dar, cu siguranţă, e conştientizarea puterii sfinţilor, a unui prieten care te ajută dincolo de fire şi raţiune, mai ales atunci când problemele cu care te confrunţi zi de zi par că nu le mai poţi depăşi.
