Avionul din Europa spre SUA, plin ochi. Procedurile la plecare? Politicoase, sigure şi rapide. La aterizare, la fel. În pofida zborurilor continue, câteva pe minut în anumite momente, în Chicago, totul s-a derulat într-un timp foarte scurt. Amprentarea rapidă a tuturor sosiţilor. La fel a fost şi cu verificarea bagajelor. Totul a funcţionat ceas, inclusiv drumul spre punctul final, Omaha, statul Nebraska.
În preajma sărbătorilor de iarnă, în zonele comerciale nu găseai loc de parcare. Lucrul ăsta pe vremuri îi enerva pe americani, dar acum îi bucură. Se revine la normalitate. În magazine, multă, foarte multă lume. Cumpărăturile încă se efectuează cu cărucioare destul de mari. Au fost produse pe care nu le puteai obţine decât la comandă, cel mai căutat fiind Amazon Kindle. Alt semn îmbucurător.
Anul acesta, de Crăciun, americanii au cheltuit mai mult de 1 miliard de USD, faţă de anul trecut. Nu-i rău! Totuşi, sunt ceva mai atenţi cu „libertăţile clienţilor” pe linia înapoierii cadourilor primite de Crăciun. Au început să reţină comisioane în jur de 10% din valoarea produselor înapoiate. Într-un fel, se taxează şi neştiinţa altor forme de a oferi atenţii. De exemplu, tichetul valoric. El îl ajută pe primitor să-şi cumpere ce-i trebuie. Sau poate fi oferit altora cadou. Nu e nominal.
Am văzut multe şantiere deschise pentru construcţia de locuinţe. Cartierele mai pretenţioase, ale căror case nu puteau fi găsite înainte sub 500.000 USD, acum încep de la 350.000. Şi astfel sunt destui cumpărători.
Casele vechi nu mai sunt atractive, întrucât cele noi, rămase fără cumpărători, le concurează. Acestea încep cam de la 120.000 USD şi se opresc pe la 200.000. Şi ele au clienţi.
Programul prima şi a doua casă are şi el un rol stimulativ. Dacă familia de tineri îndeplineşte condiţiile de vârstă şi dacă are deja o casă, primeşte „un stimulent” sub 8.000$ să-şi cumpere alta. Iar dacă nu are casă, primeşte în jur de 10.000$. Aşadar, pentru prima casă – până la 10.000$, pentru a doua casă – până la 8.000$. De cele mai multe ori, casa unor tineri devine prima casă a altora, iar cei care au vândut-o îşi iau o casă nouă. Vorba lor, “Not bad”!
Distracţii? Ca-n vremurile bune. Zăpezile din abundenţă au dat un pic peste cap mult aşteptatele meciuri de fotbal american, supărând zeci de milioane de fani. S-au făcut toate eforturile posibile ca ei să fie fericiţi. Şi au fost. Centrele de divertisment erau pline ochi, încă de la 10 dimineaţa. Numai la cele 40 de piste de bowling erau peste 250 de jucători, iar alte grupuri stăteau la rând.
La restaurante, îndeosebi după-amiaza, sunt aşteptările de altădată pentru a prinde locuri la o masă. Şi se comandă, nu glumă. Se vine în grupuri mari. Aproape că-i o regulă.
În fine, preţurile, în general, de necrezut. Înainte de Crăciun au fost cu mult mai mici decât în România. A doua zi de Crăciun, reducerile au ajuns şi la 80%. Fie că erau produse alimentare, fie confecţii şi tricotaje, fie unele electronice sau alte bunuri de larg consum.
Aşadar, unele state din SUA au început să se întremeze. Economia se mişcă tot mai bine, motiv de revenire a optimismului. Oamenii au unde munci şi cred din nou în viitorul lor. Iar aşa cum i-am văzut eu, aceştia nu pot decât să reuşească “big time”. Mai ales că arată un respect de sine, o energie şi o stare de spirit care te contaminează imediat. De aceea, am ajuns acasă cu sentimentul că e şi timpul nostru de a ne reveni. Iar pentru asta, trebuie să spunem cu toţii: “Yes, we can!”.
