
Încredere, speranţă, bucurie pentru toţi cei ce poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul.

Încredere, speranţă, bucurie pentru toţi cei ce poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul.

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 14 decembrie 2009
Alegerile s-au încheiat şi avem un învingător. Deocamdată, se caută învinsul. Din nefericire, acesta îşi ascunde eşecul electoral printr-o avalanşă de acuzaţii grave şi iresponsabile. După o campanie extenuantă îşi spune cuvântul frustrarea. Nici situaţia gravă a economiei, nici perspectiva unor mişcări sociale nu mai contează. Televiziunile care au suflat din plin în pânzele PSD au arătat un moment de resemnare, pentru a reveni acum şi mai agresive la propaganda anti-Băsescu. Pseudo-moderatorii încearcă din răsputeri să fabrice imaginea unei fraude de proporţii planetare.
În tot acest circ haotic, marile dovezi de fraudare ale PSD capătă transformări magice: de la “camioane de probe”, au ajuns la câteva cutii. Deşi nimeni nu poate să spună cărui candidat au slujit neregulile semnalate, fie ele şi reale, unii politicieni s-au lansat în acuzaţii halucinante. Astfel, Traian Băsescu, înţeles cu PD-L, cu birourile electorale, cu STS, cu MAE, cu SRI şi cu SIE, ar fi orchestrat un gigantic plan pentru a învinge. Lideri care până mai ieri se doreau a fi preşedinţi de ţară acuză acum toate instituţiile statului de participare la un presupus furt pentru a-şi acoperi propriile gafe din campanie. Ridicolul acestor acuzaţii poate fi dovedit însă în câteva propoziţii.
Astfel, PSD reclamă cazuri de turism electoral, de vot multiplu, de oferire de bani şi produse alimentare contra voturilor. Sunt nişte practici nefericite, întâlnite mereu din 1990 încoace, mai ales în mediul rural. Care partid poate da însă garanţii că nici un primar al său de la ţară nu s-a apucat din proprie iniţiativă să dea făină la consăteni pentru candidatul favorit? PSD caută acum toate procesele verbale făcute în această ţară şi vine cu toate hârtiile pe care găseşte mâzgălituri. Sunt însă mii şi mii de secţii de votare, erori apar mereu, mai ales la sate. Nu există însă nici o dovadă că aceste erori şi nereguli ar fi semnificativ mai multe decât la alte alegeri. Apoi, PSD se lăuda că e aliat cu toate celelalte partide în afara PD-L. Prin urmare, în orice secţie de votare a fost doar un reprezentant PD-L şi toţi ceilalţi de la formaţiunile care-l sprijineau pe Mircea Geoană. Cum poate pretinde PSD că a fost furat masiv din moment ce el supraveghea cu o mulţime de oameni toate secţiile de vot?
Imaginaţi-vă numai cât de jigniţi se simt funcţionarii statului care sunt acum suspectaţi de PSD că sunt părtaşi la un presupus furt. Unii dintre aceşti oameni au votat chiar cu domnul Geoană. Cum îşi va spăla obrazul oare PSD când va încerca să dovedească faptul că toţi aceşti oameni sunt corupţi? În fine, PSD acuză discrepanţa dintre exit-polluri şi votul final. Aceleaşi institute care-l umflau pe Mircea Geoană înainte de alegeri au persistat în minciună pe toată durata votului, tocmai pentru a descuraja electoratul PD-L. Manevra lor a avut însă exact efectul contrar. Nimeni nu l-a mai sunat însă pe domnul Geoană să-l avertizeze atunci când urnele s-au închis şi basmele exit-pollurilor nu-i mai foloseau la nimic.
Explicaţia acestui întreg circ mediatic se află chiar în curtea învinşilor. Poziţia lui Mircea Geoană în fruntea PSD va fi ameninţată imediat ce Curtea Constituţională validează victoria lui Traian Băsescu. Din disperare că pierde puterea în propriul partid, pe lângă frustrarea că a pierdut preşedinţia prin propriile erori, este dispus acum să facă orice. Chiar să arunce cu iresponsabilitate ţara într-o incertitudine prelungită, să acrediteze ideea că şeful statului şi instituţiile sale fură alegeri în România secolului XXI. Dar iată cum, pe căi neaşteptate, concetăţenii săi primesc confirmarea că acest fost candidat nu avea calităţile de a fi preşedintele României mai mult de câteva ore.
Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Minunile Sfântului să fie simțite în casa fiecăruia.
Sănătate, bucurii și înțelegere alături de cei dragi.

Îngerul Mihail să va păzească, iar Arhanghelul Gavril să fie mesagerul veştilor bune şi aducătorul de linişte.
La Mulţi Ani!
Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 26 octombrie 2009
România este o ţară care a cunoscut destule campanii electorale sufocate de populism după ’89. Promisiunile electorale aberante au devenit o normalitate a vieţii politice, mai ales că nu se cunosc cazuri de sancţiuni pentru acest fenomen. Totuşi, după 20 de ani de democraţie şi alţi câţiva de integrare europeană, ar fi fost de aşteptat să intervină o schimbare. Din nefericire, după numai câteva zile de campanie în cursa prezidenţială, lucrurile sunt mai sumbre ca oricând.
Evident, miza este mare şi cu bătaie lungă. Şansa de a forma o anumită formulă de guvernare şi visul de a ajunge la Cotroceni par să nu aibă preţ pentru unii. Iar pentru asta, orice devine posibil. De departe, campion al promisiunilor halucinante este domnul Mircea Geoană. Eliberat recent de responsabilităţile guvernării, a revenit la ceea ce se pricepe mai bine PSD – promite totul, oricui. Este de aşteptat ca lista miracolelor electorale anunţată de domnia sa să fie încă şi mai generoasă, pe măsură ce se apropie ghilotina urnelor. Începutul este destul de “promiţător”. Astfel, datornicii la bănci ar fi graţiaţi la plată de către stat vreme de un an fără nici o problemă. Domnul Geoană face rost dintr-un foc de miliardul de euro care ar fi necesar pentru această manevră. Totul e ca plătitorii de rate din această ţară să-l voteze preşedinte. La rândul lor, tot prin grija părintească a şefului PSD, pensionarii ar primi chiar acasă, prin poştă, medicamente compensate şi gratuite. Efortul bugetar al statului nu a mai fost precizat de această dată, dar ar fi, fireşte, nesemnificativ faţă de beneficiul de a avea un prezident milos, care, ocazional, îşi atacă adversarii şi cu citate din Biblie.
Nu la mare distanţă de asemenea bazaconii îl găsim pe Crin Antonescu. Ca adevărat liberal ce este, domnia sa nu mai dă lapte şi miere gratis poporului, pentru că nu-i place parlamentul în care stă şi nici ţara în care trăieşte. Îi oferă în schimb un mare binefăcător – pe Dinu Patriciu. Ca viitor premier, acesta ar fi garantul ordinii şi justiţiei în România, pavăza statului în faţa afacerilor dubioase. O alternativă interesantă, ce-i drept, la jurămintele altui candidat exotic de a stârpi mafia din ţară…
În cele din urmă, domnul Oprescu pare a însuma toate “calităţile” tipului de politician-minune. Nu-şi mai bate capul cu descentralizarea statului, cu problema energetică a României sau efectele tratatului de la Lisabona. Sunt chestiuni marginale care nu preocupă un candidat serios, responsabil de dezvoltarea ţării în următorii 5 ani. În locul lor, şi în numele celorlalţi doritori de Cotroceni, probabil că va anunţă proiectul-bombă: o autostradă suspendată Baia Mare-Timişoara-Constanţa-Iaşi. Ca să ajungă la toată lumea.
Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Ziua să fie una plină de speranţe şi aducătoare de sănătate şi linişte sufletească.
Marţi, 13 octombrie, liberalii au continuat să persevereze în ceea ce ştiu ei să facă tot mai bine în Senatul României, furtul. Acoperirea a fost asigurată de specialistul în astfel de operaţiuni, Teodor Meleşcanu. La sesizarea PD-L , s-a demonstrat clar ce se întampla în sală, furt la drumul mare.
Senatorul Varujan Vosganian era/a fost semnat în Registrul de prezenţă. Cardul său a ajuns însă la un coleg de partid, Emilian Frâncu. Acesta din urmă a votat la două mâini, pentru două persoane. Preşedintele de şedinţă era domnul recidivist în acoperirea fărădelegilor cu cardul, mai sus menţionat. Vă amintiţi cât de “elegant” a salvat-o pe nepoata Noricăi Nicolai, după o operaţiune similară. Şi fiindcă n-a păţit nimic, de ce să n-o mai facă!?!
Şocantă a fost intervenţia altui liberal “curat”, Radu Ruşanu. Era indignat de protestele democrat-liberalilor, pentru că domnul Frâncu nu furase decât un vot. Da, stimabile, dar v-aţi gândit ce s-ar întâmpla la proximele alegeri, dacă fiecare din cei 5-6 milioane de alegători ar fura “doar” câte un vot!?!
Indignarea mea a fost imensă a doua zi, auzindu-l pe domnul Meleşcanu, la un post de televiziune, care se temea de posibilele furturi ale miniştrilor PD-L din timpul viitoarelor alegeri, din 22 noiembrie 2009, fără să vină, evident, cu vreo dovadă. Curat murdar, coane Tudorică! Hoţii liberali de hoţii se tem!