Parlamentul European, prin semnăturile a 454 de deputaţi, a acordat sprijinul necesar pentru a anunţa 2011 Anul European al Voluntariatului, o iniţiativă a Centrului European pentru Voluntariat. M-am numărat şi eu printre cei care au semnat Declaraţia Scrisă, în calitate de deputat al Parlamentului European şi al grupului politic PPE-DE. Grupul nostru politic a dat cele mai multe semnături pentru atingerea acestei dorinţe a milioane de cetăţeni din Europa.
În Europa sunt peste 100 de milioane de voluntari europeni. După un calcul simplu, ar rezulta o medie europeană de 1 voluntar la 5 locuitori. Câţi voluntari sunt în România? Dar în Iaşi?
Nu este suficient să declarăm doar că avem anul voluntariatului. Pentru a avea succesul scontat şi pentru a asigura o cetăţenie activă este necesar să mobilizăm resursele, să conştientizăm cât de important este să ne ajutăm semenii şi comunitatea în care trăim. Din păcate, în comunităţile noastre se manifestă prea puţin acest spirit civic de voluntariat. Într-o vreme, ne mândream cu generozitatea şi omenia de care au dat dovadă de multe ori românii noştri. Ne mai putem mândri? Ce trebuie să facem pentru a fi ceea ce am fost, cel puţin la acest capitol?
Iaşul are multe organizaţii ale societăţii civile, în care oamenii sunt implicaţi activ. Sunt multe asociaţii şi fundaţii ale studenţilor. Toate încearcă să schimbe ceva în comunitatea noastră. Totuşi, voluntariatul încă nu a reuşit să se impună ca o acţiune permanentă, ci doar în momente de sărbătoare sau când o persoană strigă după ajutor. De aceea, este necesar ca fiecare dintre noi să transforme voluntariatul dintr-un fenomen sporadic în unul de zi cu zi, într-un proces prin care să-i ajutăm pe cei care au nevoie de ajutorul altora.
În scrisoare de mulţumire pe care au primit-o toţi semnatarii Declaraţiei privind Anul European al Voluntariatului, ni s-a adresat şi rugămintea de a impulsiona guvernele statelor, pe care le reprezentăm, să sprijine apelul Parlamentului European şi al reţelelor societăţii civile implicate în voluntariat. De asemenea, se solicită atât actualei Preşedinţii a Consiliului European, Franţa, cât şi celor care urmează în următorii doi ani (Cehia, Suedia, Ungaria şi Polonia), să ia în considerare preocupările cetăţenilor activi în voluntariat şi să transforme anul 2011 în anul lor.
Pentru Iaşi, speranţa mea este să avem cu cel puţin 2011 mai mulţi voluntari faţă de ceea ce există în prezent, iar acţiunile lor să se manifeste şi dincolo de anul 2011.
