Archive for the ‘vot’ Category

Îndreptarea dreptei: reforma începe cu noi

Monday, December 28th, 2009

Dincolo de orice calcule politice actuale, pe plan intern, fiecare dintre cele trei partide mari trebuie să se reformeze. Cu cât o fac mai repede, cu atât le va fi mai bine pentru așezarea lor în vederea campaniei din 2012. La PSD și PNL, lucrurile sunt mult mai presante și mai drastice. În câteva luni se vor produce schimbări radicale, chiar în primul eșalon al acestora. În timp ce PSD este învăluit de mai multă incertitudine, dar și de speranțe deșarte, la PNL lucrurile pot fi mult mai simple. Ar fi momentul optim pentru o strategie de consolidare a sa în cadrul dreptei, acceptând intrarea la guvernare alături de formula actuală din jurul PD-L. S-ar crea, după atâtea eșecuri, o dreaptă veritabilă. Chiar și independenții de acum s-ar alătura unora dintre partidele aflate la putere. Pierderea președinției de către Mircea Geoană va avea efecte mult mai îndelungate și va slăbi vizibil puterea partidului. Speranța de a fi în opoziție alături de PNL poate să dispară în doar câteva luni. Opoziția în tandem ar fi varianta sinucigașă a ambelor partide. Mulți liberali deja au realizat acest lucru. Cu siguranță că doar puțini dintre ei au puterea de a recunoaștea șansa oferită de Traian Băsescu. Că doar PNL este un partid de orgolioși. Uneori, prea orgolioși. Vor fi însă foarte mulți cei ce vor valorifica această șansă.

PD-L, la rândul lui, are o mulțime de probleme de rezolvat, dincolo de bucuria dureroasă de a fi la guvernare. Cândva am spus că este partidul care, precum Kronos, își devorează propriile odrasle. Judecata este simplă, dar foarte periculoasă. Un om din partid are electoratul lui, pe care nu-l pierde prea ușor. Partidul se bazează și contează pe oamenii săi fideli. Îi consideră aproape a fi confiscați, alături de averea lor electorală. Pentru a-și mări electoratul curent, partidul trebuie să apeleze la noi întăriri, la noi forțe de atracție a votanților. Și câteva voturi în plus aduse de aceste noi forțe sunt considerate ca fiind mult mai importante decât zecile de mii aduse de cei fideli partidului. Așadar, se pune preț doar pe cei ce nu sunt în partid, dar aduc câteva voturi în plus față de ceea ce partidul are de la fidelii abonați ai lui, de la „sechestrații” săi politici. O altă problemă este cea a bătrânilor pediști și a intrușilor pelediști, chiar dacă mulți dintre cei din ultima categorie nu au făcut nici un fel de politică după 1990. Valoarea lor și sacrificiile făcute nu au nici o relevanță. Sunt niște simpli intruși. Apoi, există problema confiscării structurilor politice și administrative de către un mic nucleu, transformat în grup statuar al partidului, în pofida neperformanței electorale a zonelor din care provin unii dintre ei. Prin asta se încurajează neperformanța și întărirea spiritului de gașcă. Deviza lor este: “cine este cu noi, spunem noi; toți ceilalți să nu miște în front”. Toate acestea se șușotesc discret, în gând, pe la colțurile meselor rotunde din partid și se strigă cu voce tare, în pustiu. O ultimă categorie de probleme este cea a performerilor din partid, fie la probele individuale, fie pe județe, municipii, orașe și comune. Pentru ei, apelăm la judecătorul-jucător de-a v-ați vatelea cu nebunia concurențială a românilor, Marin Sorescu, prin două fragmente din poezia Concurs:

Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înălţime.

Cel mai sprinten,
Care are muşchii cei mai oţeliţi, mai dresaţi
Şi stăpâneşte cel mai bine
Legile avântului
Ia şi cele mai multe pocnituri în cap.

Orice asemănare cu politica nu este deloc întâmplătoare.

În fine, faptul că multe dintre cele de mai sus constituie reale probleme pentru PD-L este relevat de strategii partidului, care încearcă să găsească soluțiile cele mai bune. Dintre ele, cea mai mediatizată este crearea a trei componente distincte în interiorul actualului partid, fie și în varianta când s-ar numi altfel, de exemplu Partidul Popular. Ele ar regrupa militanții politici după rădăcinile lor politice din viața de dinainte de PD-L, astfel: democrați, creștin-democrați și liberali sau liberali-democrați. Este loc, așadar, pentru întregul eșichier politic de centru-stângă, centru-dreapta și dreapta sau, mai bine zis, mai multe partide într-unul singur. Nu ideea unui astfel de partid este discutabilă, ci fragmentarea premeditată, cunoscută sub numele divide et impera. Wikipedia îmi sare în ajutor:

În politică și sociologie, dezbină și stăpâneşte este o combinaţie de tactici (politice, militare sau economice) de câştigare şi menţinere a puterii prin divizarea unei populaţii în entitaţi mai mici care luate separat au putere mai mică decât cel care îşi impune voinţa. Este deseori întâlnită ca o strategie în care grupuri de putere mică sunt împiedicate să se unească şi să devină mai puternice.
Folosită efectiv, această strategie permite celor cu putere reală puţină să-şi impună voinţa asupra celor care colectiv au putere mare (sau ar avea dacă ar reuşi să se unească).

Întrebările noastre pot fi:
Cine vrea să dezbine pentru a stăpâni?
Cine vrea să câștige puterea?
Cine vrea să își impună voința?
Cine vrea ca o serie de grupuri cu putere mai mică să nu se unească pentru a fi mai puternice?
Cine are putere reală puțină și vrea să-și impună voința asupra celor mulți uniți?

Revenim în Iași. După un municipiu portocaliu de cinci campanii electorale încoace, urmează județul. Cel puțin acum, prin votul electoratului, formula portocaliu-galben poate fi la modă pentru ani mulți. Ea este și formula normalității politice. Cu o singură condiție, ca politicienii, pe ultima sută de voturi, să priceapă lecția dată de electoratul lor. Și încă un detaliu. În ultimele campanii, cel puțin în orașe și municipii, s-a demonstrat că oamenii simpli votează, înainte de toate, oameni ca ei, neexperimentați politic și cu caracter, și nu politicieni “de profesie”, indiferent de câte avantaje materiale le promit aceștia. Liberalii ieșeni știu de ce. Rămâne să se mai convingă și alții.

Ca ieșean, tare mult mi-aș dori ca procesul de reformare a dreptei să se împlinească mai întâi în structurile noastre locale (județ, municipiu, oraș, comună), înaintea unei inițiative venite de la centru. Germenii unirilor istorice sunt cei mai puternici în această zonă. Rog politicienii neexperimentați și pe cei profesioniști din PD-L,PNL, UDMR, PNȚCD și alții ce seamănă cu ei să facă dovada că îndreptarea dreptei poate să se declanșeze de la Iași.

Îndreptarea dreptei: lucruri care nu se uită

Saturday, December 26th, 2009

După fiecare dintre cele cinci campanii electorale, derulate pe parcursul a doar doi ani, municipiul Iași este portocaliu. Iașul este același, dar oamenii propuși au fost alții, “neexperimentați” în politică. Poate așa vor întelege mulți dintre veteranii unor partide de după 1990 de ce un partid nou creat, Partidul Liberal Democrat, doar după opt luni de la înființare, a avut, în municipiul Iași, un scor egal cu cel mai puternic partid postdecembrist din România, PSD. Fiecare a înregistrat, la europarlamentarele din 2007, câte 20 de puncte procentuale. În acel moment eram președintele PLD Iași. Tot așa, un neexperimentat, intrat în politica postdecembristă, în 2001, a salvat profesioniștii PNL. Fac și mențiunea că, la plecarea mea din funcția de președinte ales al PNL Iași, în prima parte a anului 2004, acesta înregistrase cel mai performant scor pe Moldova, 36,5%. Pe atunci, PD avea 9,5%. Așa au fost judecate contribuțiile lor la constituirea Alianței DA.

Din 2008, după fuziunea PD cu PLD, rezultând PD-L, am fost numit președintele Organizației Municipale PD-L Iași. În primăvara acelui an am înregistrat un prim, și sper să fie și ultimul, eșec pe plan politic, în intenția mea de a deveni primar al Iașului. Nu ieșenii au fost de vină. Ei au votat masiv pentru schimbarea la față a orașului. Greșeala a fost, în cea mai mare măsură, a mea. Am crezut că este suficient să bat străzi, străduțe, stradele, alei, șosele și alte căi de acces la casele oamenilor, însoțit de un prieten adevărat, Gabi Grigore, și ajutat de o echipă de foști pelediști, dominanți fiind tinerii, coordonați de Cătălin Toma. Ni s-au alăturat Irina Schrotter și tinerii ei. Rămâne cea mai frumoasă amintire susținerea mea de către o parte din media locală, căreia îi rămân recunoscător pentru devotamentul de care a dat dovadă. N-a fost de ajuns. Am crezut că aspectele tehnice le va rezolva partidul. N-am dat importanță zicerii egiptene, care spune: “Doamne,arată-mi dușmanul care mi-e prieten, că pe celălalt îl știu eu”.

Eșecul de la Primărie a fost ușor atenuat de bucuria obținerii a 12 locuri de consilieri locali în municipiul Iași, cu 7 mai mulți decât în mandatul anterior. Partidul cel mare de până atunci, PSD, în mod paradoxal, a câștigat Primăria, dar a pierdut Consiliul, având doar 11 consilieri, iar PNL, în cădere liberă, a avut doar 4. Orașul, sub acest aspect, a devenit portocaliu. La nivel de județ, succesul a fost la fel de bun, numărul voturilor din municipiu pentru Consiliul Județean contribuind la obținerea a 13 consilieri județeni, la egalitate cu PSD. La alegerile generale din 2008, la nivel de municipiu, din cele 7 posturi de parlamentari au fost câștigate 6 și adjudecate 5 de către PD-L. În prezent, deținem 6 posturi de parlamentari în municipiul Iași, portocaliul reprezentând 85% din harta parlamentară a Iașului. O mențiune: prin prisma veteranilor profesioniști în politică, toți cei 6 fac parte din aceeași categorie, a “neexperimentaților politici”, fiind la prima lor experiență în Parlamentul României. Așa a vrut poporul.

Revenind la dreapta noastră, chiar și în județ parlamentarii PD-L și PNL reprezintă aproape 60%. Așa vede electoratul județul. Nicidecum nu e roșu, dar așa vor unii politicieni să fie văzut. Și din nou pierde dreapta.

La alegerile locale din mai 2008, electoratul din municipiul Iași a dat cel mai evident semnal de simpatie față de dreapta eșichierului politic. Candidații PD-L și PNL au obținut 48% din voturile turului întâi, față de 44,57%, PSD. Politicienii liberali n-au fost în stare să decodifice mesajul dat de electorat. Ei vorbeau despre un rău mai mare (după percepția lor, candidatul PD-L) și despre altul mai mic (candidatul PSD). De fapt, totul se raporta la interesele meschine ale unor efemeride, autointitulate politicieni de profesie. Și astfel, PNL a susținut candidatul PSD. Un partid istoric de dreapta a votat cu stânga. Împreună au câștigat, dar nu și Iașul.

(va urma)

E timpul reconcilierii

Monday, December 7th, 2009

Comunicat de presă

Cu emoţii şi fantastice răsturnări de situaţie, am reuşit să învingem. Dincolo însă de succesul unei persoane sau al unei echipe, rezultatele acestor alegeri înseamnă o mare victorie pentru efortul de reformare a ţării. În ciuda unei campanii dure, românii au arătat că îşi doresc un stat modern, cu instituţii mai suple şi mai eficiente. Confirmarea ca preşedinte a lui Traian Băsescu este prima etapă din continuarea acestui drum reformator. Urmează imediat formarea unui nou guvern şi stabilirea unui plan pentru ieşirea economiei din criză. Sunt convins că anul viitor va aduce relansarea economică a ţării, iar viaţa românilor va fi mai bună decât acum.

Doresc să mulţumesc din suflet miilor de ieşeni care au avut încredere în proiectul lui Traian Băsescu. Chiar şi pe cei care au votat altfel, îi asigur că le port aceeaşi apreciere şi că acest proiect are în vedere şi bunăstarea lor.

În acelaşi timp, sunt profund recunoscător zecilor de colegi şi colaboratori care au muncit din greu la această campanie, crezând mereu în victorie.

Însă, mai important decât orice, pentru toţi românii, este momentul reconcilierii. Vremea disputelor a trecut, e timpul să construim împreună, începând chiar de acum. Vă mulţumesc foarte mult.

                     Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
Senator, Preşedintele Organizaţiei Municipale PD-L Iaşi

De ce Băsescu?

Friday, December 4th, 2009

Atacurile la adresa preşedintelui Băsescu sunt, în această campanie, mai violente ca niciodată în presa trusturilor Vântu-Voiculescu. O întreagă avalanşă de acuzaţii şi invective este aruncată spre şeful statului şi familia sa. În fiecare zi, la fiecare emisiune de opinii şi buletin de ştiri, auzim că Traian Băsescu a comis cele mai îngrozitoare infracţiuni, că România o ducea mai bine pe timpul lui Ceauşescu. Şeful statului ar fi astfel dictatorul din cauza căruia forţele binelui, adică lacheii politici ai mogulilor, n-ar putea să dezvolte România. Astfel, oamenii de rând nu mai ştiu ce să creadă sub această imensă perdea de fum creată pentru Mircea Geoană.

Pentru a reveni la o campanie bazată pe argumente, este cazul să facem apel la fapte concrete. Evident, Traian Băsescu este departe de a fi un om perfect. Recunoaşte deschis chiar el că a făcut şi greşeli. Cu toate acestea însă, lucrurile reuşite în cei 5 ani de exercitare a funcţiei de către şeful statului nu pot fi acoperite de ura unor falşi jurnalişti. Prin urmare, am să enumăr care sunt argumentele pentru care, în opinia mea, Traian Băsescu merită să fie ales preşedinte de către români :

1. Traian Băsescu este un politician care şi-a asumat deschis gestionarea crizei economice, indiferent de costurile sale politice. El s-a implicat în semnarea acordurilor cu FMI şi UE atunci când alte partide dădeau bir cu fugiţii şi criticau de pe margine. Cât a fost bine, cât s-au dublat veniturile populaţiei, PNL se bătea în piept că e meritul său. Cum a venit criza şi s-a văzut enormul deficit administrat de Vosganian, vinovatul este brusc Băsescu.

2. Cota unică de impozitare de 16% şi TVA de 19% sunt alte măsuri luate cu sprijinul preşedintelui. Trebuie spus aici că domnul Geoană, din populism şi inconştienţă, a anunţat că doreşte revenirea la creşterea impozitelor. Asta în vreme ce Traian Băsescu speră ca în viitorul apropiat să coborâm cota unică la 14% pentru a stimula investiţiile şi crearea locurilor de muncă.

3. Preşedintele este acela care a susţinut continuu reformarea sistemului de salarizare bugetar şi îndepărtarea privilegiilor din sistem. Marii baroni ai statului îşi văd acum salariile enorme aduse la un nivel decent, iar agenţiile statului nu mai pot toca banul public după bunul plac. Dar şi această salarizarea unică a bugetarilor a devenit motiv de scandal la televiziunile mogulilor.

4. De asemenea, reforma sistemului de pensii este susţinută constant tot de către Băsescu. Iarăşi motiv de critică a jurnaliştilor-tonomat.

5. Trecerea la votul uninominal şi aducerea politicienilor să dea socoteală în faţa alegătorului - un proiect realizat de Băsescu. Mai ţineţi minte cât s-au împotrivit PSD şi ceilalţi?

6. Acum e vorba despre reforma Parlamentului, despre trecerea la sistemul unicameral. Aceeaşi reacţie din partea adversarilor politici - rezistenţă şi atacuri furibunde.

7. Apoi, reforma administrativă a statului. Proiectul de descentralizare este şi acum blocat de cei cărora le convine o ţară condusă prin clientela partidelor.

8. Mai departe, îşi poate închipui cineva că o Românie condusă de Adrian Năstase ar fi intrat vreodată în UE? Cu o corupţie garantată chiar de stat, nu am fi avut nici o şansă să fim acceptaţi de lumea civilizată. Traian Băsescu a fost cel mai puternic susţinător al Monicăi Macovei care, în calitate de ministru al Justiţiei, a făcut posibilă aderarea. Cei care au fost deranjaţi de doamna Macovei n-au ezitat să îl atace şi pe Băsescu din prima zi.

9. De altfel, justiţia este unul dintre lucrurile care i-a deranjat cel mai tare pe contestatarii lui Traian Băsescu. Constantele presiuni asupra CSM pentru a mişca lucrurile în Justiţie au atras atât rezistenţa sistemului, cât şi neliniştea celor îngrijoraţi de dosarele lor. Este de ajuns să amintim aici numai de imunitatea lui Năstase şi apărarea lui de către PSD sau de dosarele unor foşti miniştri, blocate în Parlament.

10. Tot Băsescu a redat posibilitatea presei de a se exprima liber, după încremenirea guvernării Năstase. Mare parte din această presă s-a înjugat apoi singură, de dragul banilor.

11. Şeful statului a fost singurul om politic care s-a opus prezenţei lui Voiculescu şi Copos la vârful guvernării. Din acest motiv, campania de linşaj mediatic nu a întârziat să apară.

12. Tot Traian Băsescu a făcut posibil ca toate dosarele fostei Securităţi să fie date la CNSAS, lucru de neimaginat până atunci. Antenele lui Voiculescu au început atacurile furibunde la adresa preşedintelui când patronul lor a fost dovedit ca turnător.

13. Băsescu este politicianul care insistă pentru reformarea învăţământului. A determinat semnarea Pactului pentru Educaţie, trecerea spre un sistem educaţional care să garanteze performanţa.

14. El este primul politician după ‘90 care a condamnat oficial comunismul. Asta în vreme ce PSD a protestat vehement în Parlament.

KO în runda 2

Friday, December 4th, 2009

Mă aşteptam să fie o victorie la puncte. Până la urmă a fost KO. Preşedintele a avut în faţă un adversar golit de substanţă, cu muşchii umflaţi doar de steroizii media. Într-o confruntare unu la unu, Mircea Geoană şi-a arătat din plin limitele şi slăbiciunile. Multă vorbă, multe gesturi largi, joc de picioare, dar nimic esenţial. Propune lucruri deja aplicate, critică măsuri susţinute chiar de el. Pe fond, nu e pregătit perfect la niciun capitol. Nici măcar la diplomaţie.

Apoi, când nimeni nu se aştepta, şi-a aplicat singur lovitura de graţie – o vizită la Vântu. Prăbuşirea la podea a candidatului a fost acoperită doar de geamătul surd al galeriei sale. Probabil că, alături de o ţară întreagă, şi oamenii săi se gândeau la acelaşi lucru: “ce-o fi fost în capul lui?”. Într-adevăr, motivele acestei catastrofale gafe vor rămâne multă vreme de neexplicat. Ce motive (sau obligaţii) atât de grave l-ar fi putut împinge spre casa “maleficului” său prieten cu o noapte înainte de marea confruntare?

Învins de Băsescu pe tot ringul, Geoană arăta livid şi descurajat la pauză. Într-un scurt cadru, am putut vedea şi cine-i dădea sfaturi de antrenor: tocmai Gheorghe Nichita. Pentru a-şi menaja şeful, megaprimarul ar fi putut face însă ceva mult mai decent: să-i arunce imediat prosopul.

“Vântu” care îl mână pe Geoană în campanie

Wednesday, December 2nd, 2009

Una din zonele crepusculare ale lui Mircea Geoană, pe lângă întâlnirea de taină de la Moscova, este, fără îndoială, şedinţa din Deltă, cu Sorin Ovidiu Vântu. Forţat de scandalul iscat de această afacere, candidatul PSD încearcă acum să dea nişte răspunsuri. Răspunsuri care ar putea lămuri şi susţinerea din toate puterile a candidaturii sale din partea trustului Realitatea. Iată un fragment extrem de interesant  dintr-un interviu apărut în Gazeta Sporturilor:

Cătălin Tolontan: (…) Ce aţi vorbit cu Sorin Ovidiu Vântu înainte de campania electorală?
Mircea Geoană:  Nimic despre politică!
Tolontan:  Despre ce, nu despre ce nu, domnule Geoană.
Geoană:  Am vorbit cu Vântu despre sistemul financiar-bancar din România, despre modul în care putem găsi resurse inclusiv pe piaţa de capital pentru a putea să capitalizăm economia românească, atât de deşertificată de lipsa de capital şi de creditare. Asta am vorbit. Şi asta am vorbit şi cu domnul Patriciu şi cu domnul Păunescu, care prin B1TV îl sprijină pe domnul Băsescu. Nu trebuie să-ţi placă cineva sau să fii fan al acestor oameni care au averi puţin cam mari pentru gustul meu pentru a le putea recunoaşte o mică competenţă.
Tolontan:  Dar nu e riscant să discutaţi ca potenţial preşedinte al României despre sistemul financiar-bancar cu un om ca domnul Vântu, condamnat la doi ani la închisoare pentru fals în dosarul Băncii Internaţionale de Dezvoltare? În final, procesul s-a stopat pentru că fapta s-a prescris.
Geoană:  Nu-mi place domnul Vântu. Aici sunt de acord cu domnul Băsescu. Nu-mi place Sorin Ovidiu Vântu. Mi se pare şi malefic şi puţin cam turbulent. Dar asta nu înseamnă că nu poţi să-i recunoşti o mică competenţă într-o zonă profesională unde, până una alta, se pare că se pricepe”.

Trebuie să spun că explicaţiile domnului Geoană m-au năucit. Cel care se vrea preşedintele României nu discută despre finanţele ţării cu Mugur Isărescu, alţi şefi de la BNR, responsabili din sistemul bancar privat sau cu experţi din lumea academică. El stabileşte pe ascuns “recapitalizarea României” cu un personaj condamnat tocmai pentru scamatorii financiare, despre care chiar el spune că este “malefic”! Într-adevăr, domnul Geoană ne dă garanţii ferme că ar schimba economia ţării din temelii…

Şi încă un mic comentariu. Adrian Năstase, la Antene, a anunţat deja că vizează revenirea la preşedinţia PSD. Aşteaptă primirea caldă a colegilor într-un post care i-a lipsit mult. Şi cum nimeni nu-i dă lui Iohannis (în ipoteza că s-ar face totuşi un guvern PSD-PNL) mai mult de 6 luni în funcţie, nu e greu de ghicit cine ar putea deveni la vară iarăşi premier al României. Veniţi la vot, oameni buni, de data asta chiar contează!

Ruşinea „unirii roşii” de la Timişoara

Tuesday, December 1st, 2009

Aşadar, nu s-au abţinut. Tocmai de 1 Decembrie, tocmai la Timişoara, au semnat pentru o imensă farsă care se prezintă astăzi românilor. Mă uitam la acest spectacol sinistru şi nu-mi venea a crede ce vedeam şi auzeam.

Gheorghe Ciuhandu, primarul Timişoarei, vorbea de “revoluţia repornită“, pe care o vede realizată doar alături de PSD! Tot el se arăta scandalizat de corupţie şi de lipsa descentralizării, lucruri pentru care ar fi vinovat tot Băsescu! Şi asta, în vreme ce lângă el zâmbea reţinut tocmai şeful pesediştilor, campionii contrelor justiţiei şi rezistenţei la descentralizare. Luat de val, primarul Timişoarei a mai fost capabil doar de o altă enormitate: “Cine votează Băsescu, votează comuniştii!”…

A urmat apoi, ca într-un film prost, Radu Sârbu, umbra PNŢCD. Şi el ţinea neapărat să-l atace pe preşedinte. Motivul? Băsescu nu-i susţine îndeajuns pe românii din afară. Dovada? Sunt prea puţini funcţionari la ambasada României de la Chişinău. Faptul că şeful statului tocmai a fost votat de 90% dintre românii din Republica Moldova pare să nu-i spună nimic acestui om.  A mai putut însă să adauge că această alianţă sinistră cu PSD ar fi fost aprobată de Corneliu Coposu!!!

În acelaşi ton aiuritor s-a înscris şi domnul Crin. L-a acuzat tocmai pe Băsescu de neaplicarea punctului 8 de la Timişoara!!! Iată unul din motivul pentru care se aliază cu PSD.

Ca de final, bomboana de pe colivă. Mircea Geoană promite “o guvernare omogenă (!!!), în interesul cetăţeanului şi nu al grupurilor de interese”. Realmente fantastic. De încheiere, o nouă referire la sângele Revoluţiei, la marea Unire şi chiar la Nelson Mandela! Care nu se compară însă cu Ion Iliescu, adevăratul far călăuzitor, cel care l-a tolerat la o masă cu el pe Coposu şi a dus România pe noi căi de progres şi prosperitate… Aşadar, numai Băsescu mai trebuie înlăturat şi modelul moral al lui Iliescu va fi urmat cu sfinţenie. Fiţi siguri de asta, o promite chiar Geoană.

Spre final de campanie, Geoană a dispărut

Monday, November 30th, 2009

Cursa pentru Cotroceni ar fi trebuit să aibă un finiş în doi. Trusturile au hotărât să fie în unul, într-un singur mare scandal. Cum putea fi oare lovit Băsescu? Să-l acuzi de comunism? Nu mergea, că tocmai el l-a condamnat. Să-l fi acuzat din nou de flotă, de Securitate, poate de legături cu Hayssam? Iarăşi nu era ceva eficient. Omul ăsta a renunţat la imunitate pentru a lămuri treaba cu vapoarele, a dat la CNSAS toate dosarele trecutului, iar în poză cu Hayssam a apărut taman Iliescu zilele acestea. Aşadar, trebuia ceva cât mai pervers, cât mai josnic, care să suspende complet orice dezbatere normală de campanie. Şi asta, tocmai pentru că Geoană ar putea avea şanse doar într-o campanie anormală.

Ambuscada a fost creată, Patriciu se jură că a fost martorul unui masacru şi pesediştii joacă sceneta indignării. Scopul a fost atins. Liberalii au executat ordinul de la mogul şi, cel puţin teoretic, Geoană mai are nişte procente. Cam cât ar crede el că-i sunt de ajuns ca să fugă, să stea ascuns după infernala maşinărie Intact-Realitatea. Aşteaptă ca toate calomniile să-şi facă efectul şi acest şuvoi de mizerie să-l ducă la Cotroceni. Pentru asta, nu trebuie decât să scape de dezbateri şi să facă ce ştie el mai bine - să promită tot pentru toţi, să promită gros, fără obraz. La ultima strigare, dădea de mâncare la 80 de milioane de români. Le dă mâncare şi linişte. O linişte care, de fapt, înseamnă marea tăcere, una pe care am mai trăit-o sub epoca Năstase.

Aşadar, doar câteva zile de campanie. Avem Băsescu versus PSD + mogulii. Fără Geoană. El e ţinut bine la păstrare pentru a nu gafa cumva prin confruntări tv. Cine va învinge? Nu e greu de intuit. Băsescu va aştepta rezultatele cu încredere în reuşita proiectelor sale, iar Geoană, cu speranţa în efectele calomniilor.

În campanie pentru Traian Băsescu

Sunday, November 29th, 2009

Împreună cu tinerii democrat-liberali

 dscf1180

 

 

 

 

 

 

dscf1109

Alături de ieşeni

dscf1150

 

 

 

 

 

 

 

dscf1199

 dscf1210

“Revoluţia bunului simţ”… Chiar aţi crezut?

Wednesday, November 25th, 2009

Şi eu, la fel ca mulţi alţi români (unii dintre ei chiar l-au votat), am crezut într-un aer proaspăt pe care l-ar putea aduce Crin Antonescu în politică. Ultimele două zile au lămurit pe toată lumea că a fost doar o iluzie. Candidatul a fost împachetat atât de bine de consultanţi, încât a reuşit chiar să păcălească. Acum e vremea cărţilor pe faţă.

“Mircea Geoană este un preşedinte inacceptabil pentru România!”, ţipa domnul Crin cu nici o săptămână în urmă. “Nu vreau o Românie a lui Hrebenciuc, Geoană şi Vanghelie!” sau “Ruşine mogulilor Vântu şi Voiculescu! Înşelaţi lumea cu cifre false!” - striga proprietarul „bunului simţ” în această ţară. Se întâmpla vineri şi duminică. Luni seara, Relu Fenechiu făcea deja programul de guvernare cu pesediştii şi îşi negocia un post într-un viitor guvern.

Apoi, deşi Antonescu se jurase că demisionează din fruntea PNL dacă nu iese preşedinte, pentru ca directivele domnului Patriciu să se respecte întocmai, a promis public că îi va face personal campanie lui Geoană. În tot acest timp, la Realitatea TV, rula un clip publicitar de mulţumire, făcut chiar de redacţie, cu înduioşătorul text: “Crin Antonescu a fost învins, dar nu a dezamăgit pe nimeni. El dovedeşte că este consecvent şi îşi respectă cuvântul”… Ce pot să mai creadă cei care i-au dat votul?!?