Oare chiar trebuie să luăm lipsa de curăţenie ca pe o fatalitate? Ne-am obişnuit atât de mult cu mizeria încât nici măcar nu ne mai deranjează? Dacă te uiţi, de exemplu, la locurile din jurul Gării Iaşi, ai putea crede că aşa este. În faţa puzderiei de baruri, birturi, gogoşerii şi non-stopuri zac mormane de gunoaie. De hârtii, pungi, pahare de plastic sau resturi alimentare. Iar ele nu dispar niciodată, făcând dezolantă cea mai importantă poartă de intrare în oraş.
Desigur, cel mai uşor ar fi să spunem că oamenii de la Salubris nu-şi fac treaba. Dar asta rezolvă ceva? Mizeria rămâne tot acolo, amestecându-se cu oameni şi trenuri. Ar fi timpul să înţelegem însă că lucrurile esenţiale, cum ar fi curăţenia, nu ţin doar de o instituţie. Oricât de ineficientă ar fi ea, le revin şi altora nişte obligaţii în această privinţă. Fiindcă mături nu sunt doar la Salubris. Trebuie să existe la fiecare vânzător de chioşc sau magazin care face comerţ în Iaşi.
Primăria, dacă nu are destui angajaţi, bani, utilaje sau competenţă pentru a-şi face treaba, e obligată măcar să acţioneze într-un fel. Să trimită un funcţionar din chioşc în chioşc şi să îndemne vânzătorii să iasă pentru curăţenie. Şi, fără nici o ruşine, măcar de 2-3 ori pe zi, aceştia să acorde câteva momente pentru a-şi strânge gunoaiele de la intrare. Ar fi o minimă dovadă de civilizaţie şi respect faţă de propriii clienţi. O firească măsură de igienă urbană. Iar cine nu face asta, ar putea fi amendat sau chiar poftit să se lase de comerţ. Iată o soluţie simplă şi lipsită de costuri pentru a trăi într-un oraş mai bun. Care se poate aplica imediat.
