Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 14 decembrie 2009
Alegerile s-au încheiat şi avem un învingător. Deocamdată, se caută învinsul. Din nefericire, acesta îşi ascunde eşecul electoral printr-o avalanşă de acuzaţii grave şi iresponsabile. După o campanie extenuantă îşi spune cuvântul frustrarea. Nici situaţia gravă a economiei, nici perspectiva unor mişcări sociale nu mai contează. Televiziunile care au suflat din plin în pânzele PSD au arătat un moment de resemnare, pentru a reveni acum şi mai agresive la propaganda anti-Băsescu. Pseudo-moderatorii încearcă din răsputeri să fabrice imaginea unei fraude de proporţii planetare.
În tot acest circ haotic, marile dovezi de fraudare ale PSD capătă transformări magice: de la “camioane de probe”, au ajuns la câteva cutii. Deşi nimeni nu poate să spună cărui candidat au slujit neregulile semnalate, fie ele şi reale, unii politicieni s-au lansat în acuzaţii halucinante. Astfel, Traian Băsescu, înţeles cu PD-L, cu birourile electorale, cu STS, cu MAE, cu SRI şi cu SIE, ar fi orchestrat un gigantic plan pentru a învinge. Lideri care până mai ieri se doreau a fi preşedinţi de ţară acuză acum toate instituţiile statului de participare la un presupus furt pentru a-şi acoperi propriile gafe din campanie. Ridicolul acestor acuzaţii poate fi dovedit însă în câteva propoziţii.
Astfel, PSD reclamă cazuri de turism electoral, de vot multiplu, de oferire de bani şi produse alimentare contra voturilor. Sunt nişte practici nefericite, întâlnite mereu din 1990 încoace, mai ales în mediul rural. Care partid poate da însă garanţii că nici un primar al său de la ţară nu s-a apucat din proprie iniţiativă să dea făină la consăteni pentru candidatul favorit? PSD caută acum toate procesele verbale făcute în această ţară şi vine cu toate hârtiile pe care găseşte mâzgălituri. Sunt însă mii şi mii de secţii de votare, erori apar mereu, mai ales la sate. Nu există însă nici o dovadă că aceste erori şi nereguli ar fi semnificativ mai multe decât la alte alegeri. Apoi, PSD se lăuda că e aliat cu toate celelalte partide în afara PD-L. Prin urmare, în orice secţie de votare a fost doar un reprezentant PD-L şi toţi ceilalţi de la formaţiunile care-l sprijineau pe Mircea Geoană. Cum poate pretinde PSD că a fost furat masiv din moment ce el supraveghea cu o mulţime de oameni toate secţiile de vot?
Imaginaţi-vă numai cât de jigniţi se simt funcţionarii statului care sunt acum suspectaţi de PSD că sunt părtaşi la un presupus furt. Unii dintre aceşti oameni au votat chiar cu domnul Geoană. Cum îşi va spăla obrazul oare PSD când va încerca să dovedească faptul că toţi aceşti oameni sunt corupţi? În fine, PSD acuză discrepanţa dintre exit-polluri şi votul final. Aceleaşi institute care-l umflau pe Mircea Geoană înainte de alegeri au persistat în minciună pe toată durata votului, tocmai pentru a descuraja electoratul PD-L. Manevra lor a avut însă exact efectul contrar. Nimeni nu l-a mai sunat însă pe domnul Geoană să-l avertizeze atunci când urnele s-au închis şi basmele exit-pollurilor nu-i mai foloseau la nimic.
Explicaţia acestui întreg circ mediatic se află chiar în curtea învinşilor. Poziţia lui Mircea Geoană în fruntea PSD va fi ameninţată imediat ce Curtea Constituţională validează victoria lui Traian Băsescu. Din disperare că pierde puterea în propriul partid, pe lângă frustrarea că a pierdut preşedinţia prin propriile erori, este dispus acum să facă orice. Chiar să arunce cu iresponsabilitate ţara într-o incertitudine prelungită, să acrediteze ideea că şeful statului şi instituţiile sale fură alegeri în România secolului XXI. Dar iată cum, pe căi neaşteptate, concetăţenii săi primesc confirmarea că acest fost candidat nu avea calităţile de a fi preşedintele României mai mult de câteva ore.
Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
