Împreună cu tinerii democrat-liberali
Alături de ieşeni
Posts Tagged ‘alegeri prezidentiale’
În campanie pentru Traian Băsescu
Sunday, November 29th, 2009“Revoluţia bunului simţ”… Chiar aţi crezut?
Wednesday, November 25th, 2009Şi eu, la fel ca mulţi alţi români (unii dintre ei chiar l-au votat), am crezut într-un aer proaspăt pe care l-ar putea aduce Crin Antonescu în politică. Ultimele două zile au lămurit pe toată lumea că a fost doar o iluzie. Candidatul a fost împachetat atât de bine de consultanţi, încât a reuşit chiar să păcălească. Acum e vremea cărţilor pe faţă.
“Mircea Geoană este un preşedinte inacceptabil pentru România!”, ţipa domnul Crin cu nici o săptămână în urmă. “Nu vreau o Românie a lui Hrebenciuc, Geoană şi Vanghelie!” sau “Ruşine mogulilor Vântu şi Voiculescu! Înşelaţi lumea cu cifre false!” – striga proprietarul „bunului simţ” în această ţară. Se întâmpla vineri şi duminică. Luni seara, Relu Fenechiu făcea deja programul de guvernare cu pesediştii şi îşi negocia un post într-un viitor guvern.
Apoi, deşi Antonescu se jurase că demisionează din fruntea PNL dacă nu iese preşedinte, pentru ca directivele domnului Patriciu să se respecte întocmai, a promis public că îi va face personal campanie lui Geoană. În tot acest timp, la Realitatea TV, rula un clip publicitar de mulţumire, făcut chiar de redacţie, cu înduioşătorul text: “Crin Antonescu a fost învins, dar nu a dezamăgit pe nimeni. El dovedeşte că este consecvent şi îşi respectă cuvântul”… Ce pot să mai creadă cei care i-au dat votul?!?
Relu Fenechiu, o conştiinţă liberală a neamului
Tuesday, November 24th, 2009Îmi imaginez cum trebuie să se simtă acum sutele de mii de tineri care au stat la coadă prin gări şi cămine de facultate ca să-l voteze pe Crin Antonescu. După ce i-au acordat cea mai mare încredere de care s-a bucurat un liberal după Revoluţie, acum vrea să le predea voturile la PSD. “Revoluţia bunului simţ” sfârşeşte astfel, în nici 24 de ore, în braţele lui Iliescu şi Vanghelie.
Ca ruşinea acestei manevre politice să fie dusă până la capăt, ea trebuia să fie justificată de un personaj pe măsură. Relu Fenechiu vorbea, luni, la Realitatea TV, despre principii. Era un spectacol extraordinar. Explica solemn că liberalii au un program economic a cărui aplicare este posibilă doar cu PSD… Comentariile sunt inutile. Aştept însă cu nerăbdare momentul în care Antonescu şi Fenechiu vor merge cu Năstase şi Hrebenciuc prin ţară, explicând votanţilor liberali că România trebuie dată pe mâna pesediştilor. Nu e greu de închipuit care va fi reacţia oamenilor. Un nou dezgust pentru clasa politică şi compromiterea liberalismului, dar şi a speranţei de a crea un pol de centru-dreapta, pentru nişte ani buni de acum înainte.
Din binefacerile epocii Nichita
Thursday, November 19th, 2009Că Nichita are mania grandorii, asta nu e o noutate. Faptul că o asemenea manie se agravează în timp devine însă îngrijorător. În închipuirea acestui om, un întreg oraş ar trebui să-l aclame ca pe un binefăcător providenţial.
Actuala campanie prezidenţială a devenit, astfel, ocazia ideală pentru prezentarea către muritorii de rând a unui pomelnic nesfârşit de realizări. Într-un material halucinant, care, chipurile, a fost conceput tocmai de Mircea Geoană, primarul este lăudat pentru numeroasele sale minuni: „În curând, Iaşul va avea o centură ocolitoare a oraşului. Deja aveţi drumuri mai bune, mai largi, modernizate. Trotuarele se refac, la fel şi liniile de tramvai. A început reabilitarea termică a blocurilor şi s-au redeschis şantierele ANL…”.
Aşadar, Nichita ne-a dat şosele, case, trotuare şi n-are de gând să se oprească. În nemărginita sa bunătate, ne aminteşte de locuinţele sociale, de un iminent bazin de înot (la fel de probabil ca şi promisiunea de refacere a Ciricului), de modernizarea numeroaselor spitale şi clinici. Şi aşa, printre rânduri, bagă şi bomba supremă: “Actuala administraţie PSD a Iaşului a întocmit documentaţia pentru investiţii din fonduri europene în valoare de peste 200 de milioane de euro”.
Nici un cuvânt despre dezastrul de la CET Iaşi, despre situaţia financiară a administraţiei locale, încurcăturile de la clubul de fotbal, ori despre asocierile scandaloase ale Primăriei în diverse afaceri tulburi.
Ieşenii trebuie să-şi aclame conducătorul şi, pentru a vedea în continuare lumina progresului, sunt obligaţi să-l voteze şi pe Geoană. În caz contrar, semi-zeul Nichita ar putea să se supere şi să-şi ia mâna ocrotitoare de pe creştetul nostru. Şi atunci, ca să nu ne îndepărtăm binefăcătorul, cred că ar trebui să-i oferim ceea ce nu îndrăzneşte încă să ne ceară: titlul de “Imperator de Bahlui”.
De ce nu are ce căuta domnul Geoană la Cuza sau în alte universităţi din România?
Friday, November 13th, 2009Dorinţa domnului Geoană de a merge la dezbateri cu preşedintele Traian Băsescu este, desigur, lăudabilă. Problema este că, în încercările sale de a arăta că nu are protecţia televiziunilor de moguli, face propuneri năstruşnice. Mai precis, luat de valul euforiei, a anunţat dezbateri pe teme arzătoare în marile centre universitare ale ţării.
Domnia sa nu a aflat însă până acum că în Legea Învăţământului, la Art. 11, al. 2, precum şi în Carta Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, art. 6, se interzice desfăşurarea de acţiuni electorale în mediul academic.
Sunt convins că o dezbatere între cei doi candidaţi va avea loc în curând şi că domnul Geoană va putea să discute cu preşedintele României despre problemele economice, sociale sau de siguranţă naţională. Iar dacă este nerăbdător, poate să ţină un discurs despre politica energetică a ţării în mediul universitar sau nicidecum universitar, acolo unde vedem că este invitat cu plăcere. Adică la Moscova.
Anomalii şi curiozităţi de campanie
Wednesday, November 4th, 2009Ceea ce îmi pare definitoriu la campania asta electorală este confuzia. Nu sunt atât de impresionante resursele puse în joc de candidaţi, ideile propuse votanţilor sau măcar agitaţia produsă de o luptă atât de încrâncenată. În schimb, războiul este dus de pe fortificaţii înalte, printr-un duel de fumigene aruncate la distanţă. Pentru mulţi dintre aceşti viteji, miza pare să fie producerea de cât mai multă confuzie şi ameţeală electoratului. Căci din confuzie poate ieşi orice. Chiar şi învingători care, în mod normal, ar scoate mai puţine voturi decât partidul lor. Iată şi câteva tehnici:
• Executarea adversarului prin iluzia informaţiei certe. Dacă el ar fi tocat mărunt, într-o emisiune de dezbateri, lumea ar crede că acelea sunt părerile unora care nu-l suportă. Cazul “Sinteza zilei” a devenit faimos. Aşa că atacul este făcut la fel de mizerabil, sistematic, dar prin buletinele de ştiri. Din două informaţii, una este despre preşedinte. Care, nu-i aşa, “a comis, şi-a permis, a avut inconştienţa să”… Induse de crainică, atacurile şi calomniile capătă o aură minimă de credibilitate.
• Falsificarea grosolană a sondajelor de opinie. Evident, “cosmetizări” de 2-3 procente s-au făcut dintotdeauna înainte de alegeri. Numai că atunci măcar apărea public clientul care comandase sondajul. Puteai bănui deci ce candidat avea procentele uşor umflate. Între timp s-a renunţat la orice urmă de obraz. Candidaţi care suflau din greu cu doar câteva săptămâni în urmă au acum procentele dilatate cu o treime. În schimb, cele ale adversarilor sunt tăiate din scurt cu pixul. Nu mai apare nici un nume de client, cel mult nişte abrevieri de fundaţii obscure. Dar cine mai e atent acum la amănunte? Important e să se reţină esenţialul: “Băsescu e deja mai jos ca Geoană. Şi pierde sigur, cu oricine ar fi în turul 2… ”. Iată însă şi un mic amănunt, luat de pe Hotnews: “Camelia Voiculescu, fiica lui Dan Voiculescu, face parte din acţionariatul CCSB, cu 67% din acţiuni, în timp ce grupul Realitatea Media este acţionar principal la Insomar…”
• Lansarea ideii că referendumul ar fi inutil. “La anul, UE ne obligă să avem parlament cu două camere” – e petarda lansată de Crin Antonescu. Prin urmare, lumea ar vota degeaba la referendum. Liberalii uită însă, sau poate nu ştiu, ceea ce este şi mai grav, că UE nu obligă pe nimeni să-şi schimbe organizarea parlamentului. După intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona, când Comisia va consulta ţările membre pentru proiectele ei de lege, fiecare parlament va trimite răspunsuri potrivit organizării sale. Părerile legislativelor naţionale vor avea pondere egală la nivelul UE, fie că vor avea una sau două camere.
În toată această gherilă electorală se pot găsi însă şi aberaţii hazlii. În Iaşi, pe panourile stradale, domnul Geoană este garantat moral de Gheorghe Nichita. Mă aştept să adune procente uluitoare…
Despre spaimele celor care se simt “prefraudaţi”
Monday, November 2nd, 2009Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 2 noiembrie 2009
Aşa cum era de imaginat, ideea trecerii la un parlament unicameral provoacă o puternică rezistenţă din partea actualei opoziţii. Era însă şi de aşteptat să se întâmple aşa. Sunt 20 de ani de când legislativul n-a probat necesitatea funcţionării celor două camere şi utilitatea fiecăreia în parte. Anumite persoane, exploatând puterea interesului de grup, şi-au creat avantaje proprii speciale, refuzând categoric orice schimbare. Acum, prin referendumul propus de şeful statului, monopolul grupurilor de interese se sparge. Dacă nervozitatea celor mai multe dintre partide este de înţeles, surprinzătoare devine reacţia unor ONG-uri, cei drept foarte puţine, doar patru la număr.
Argumentul adus de contestatarii organizării unui referendum odată cu prezidenţialele este cel puţin bizar. Se vehiculează ideea că ceilalţi candidaţi ar fi dezavantajaţi, că ei nu pot declanşa un referendum, la fel ca actualul preşedinte. Se vorbeşte de o încălcare a democraţiei, ba chiar, în mod uluitor, de o presupusă “prefraudare morală” a alegerilor. În consecinţă, s-au făcut sesizări la Avocatul Poporului privind constituţionalitatea acţiunii. Desigur, în acest caz, putem vorbi despre o lovitură de imagine în plină campanie electorală, dar în nici un caz şi de o lovitură juridică. Cu bună ştiinţă sau nu, petiţionarii au uitat că dreptul preşedintelui ţării de a organiza un referendum în ziua alegerilor a fost confirmat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 147 din 21/02/2007. Curtea a stabilit atunci că interzicerea organizării unui referendum în ziua alegerilor ar însemna limitarea dreptului constituţional al poporului de a-şi exercita suveranitatea prin consultare directă.
Ideea că Traian Băsescu are un avantaj din organizarea lui este şi absurdă. Toţi candidaţii, în mod egal, pot să-şi exprime părerea faţă de subiect, să-şi pună pe panourile electorale postere pe această temă. Prin urmare, orice candidat are aceleaşi posibilităţi în campanie. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că alegerile prezidenţiale atrag oamenii la votul pentru referendum, nu invers.
Pe lângă toate aceste aspecte, rămâne curios faptul că discursul antireferendum al unor ONG-uri seamănă leit cu discursul alianţei PSD-PNL, iar acţiunea apare fix în campania electorală şi nu înaintea ei, când proiectul fusese anunţat public de către Preşedinte. Un lucru este însă clar: au intrat acum în meciul politic şi suflă puternic în pânzele alianţei anti-Cotroceni. Unde va duce această implicare a celor care devin jucători, în loc să rămână arbitri ai confruntării, rămâne de văzut. Cert este că, după încheierea campaniei, ele ar putea pierde un atribut fundamental cu care asigurau echilibrul democratic – credibilitatea.
Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
Preşedintele de care avem nevoie
Sunday, November 1st, 2009
În această duminică, m-am aflat printre miile de ieşeni, care au înfruntat frigul, aşteptând întâlnirea cu Preşedintele ţării.
Dincolo de convingerea că Traian Băsescu rămâne omul cu care putem naviga în timp de furtună, sentimentul este că toată lumea s-a lămurit de un lucru: acum se va vota în două mari direcţii. Una a schimbării fundamentale, propusă de Băsescu, sau întoarcerea la Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie şi paravanul lor Geoană.
Cred că ieşenii şi-au păstrat simţul orientării şi vor alege să meargă înainte. Tocmai de aceea, unii nu vor scăpa de ce se tem: Moldova va fi portocalie.
Putem găsi 100 de premieri. Cine se mai gândeşte însă la criză?
Monday, October 19th, 2009Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 19 octombrie 2009
Întreaga clasă politică românească pare obsedată în aceste zile de numele viitorului prim ministru al ţării. Partidele se ceartă între ele, pierzându-se în nesfârşite dispute constituţionale privind raporturile de putere Parlament-Preşedinte. Substratul acestei confruntări este însă clar – poziţionarea înaintea apropiatelor alegeri prezidenţiale. Aşadar, nu este vorba despre domnii Johannis sau Croitoru, ci despre Cotroceni. Desigur, este o miză mare, dar mă întreb pentru cine. Aceasta este cea mai mare grijă a românilor? Merită paralizată activitatea guvernului sau pusă în pericol relaţia cu FMI pentru interesul unor persoane şi partide?
Consider că problemele noastre sunt mult mai grave decât găsirea unui premier. Nu numele său ar trebui să fie prioritatea noastră, ci ceea ce are el de făcut. Nu este un secret pentru nimeni că greutăţile economice ale ţării s-au transformat într-o criză financiară profundă. Sunt în pericol plăţile salariilor şi pensiilor. Ne confruntăm, de asemenea, cu perspectiva unor ample mişcări sociale. Toate aceste lucruri reclamă discuţii despre măsurile concrete pe care ar trebui să le ia un guvern, nu certuri despre identitatea şefului său.
În vreme ce unii sunt mobilizaţi în tranşee electorale, toată apăsarea crizei cade pe umerii oamenilor de rând şi ai patronatelor. Dacă primii suportă neputincioşi efectele ei, responsabilii din industria românească cer guvernului soluţii concrete pentru a supravieţui economic şi pentru a relansa producţia internă. Există apeluri disperate pentru reducerea fiscalităţii, chiar dacă o astfel de măsură este extrem de greu de realizat. Trebuie gândite mecanisme mai eficiente pentru combaterea economiei negre, mai ales acum, când orice sumă adusă la buget este vitală. Nu în ultimul rând, împreună cu sindicatele, trebuie hotărâte metodele de reducere a cheltuielilor din sectorul bugetar.
Există aşadar priorităţi cu adevărat presante pentru noul executiv. Criza este o realitate dură şi nu este timp de pierdut cu dezbateri inutile. Dacă mai există responsabilitate la această clasă politică, atunci ea ar trebui să se ocupe de ceea ce ar trebui să facă guvernul, nu de manevre electorale şi contre la Curtea Constituţională. Altfel, oricine ar fi preşedintele României, după aceste alegeri, s-ar putea să descopere că a ajuns în fruntea unei ţări suficient de bine populate, dar aproape fără economie.
Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
