Iată că această discuţie a ajuns şi în România: să fie cenzurat sau nu Internetul? Desigur, în bloguri şi comentarii se pot citi multe lucruri neplăcute, iar o doamnă senator de la PSD deja s-a gândit la cenzură. Propune supravegheri şi sancţiuni, crearea unor noi instituţii de control. Ciudat lucru însă, pe lângă argumentele de civilizaţie în spaţiul public, parlamentarul respectiv mai invocă şi chestiuni politice. Se plânge că DNA ar culege informaţii false de pe Internet şi unii politicieni ajung astfel la DNA.
Abordarea mi se pare nefericită. Să cenzurezi netul pentru aşa ceva duce deja într-o zonă autoritaristă. Apoi, web-ul are milioane de utilizatori. Vă imaginaţi o instituţie-mamut, care să verifice blog cu blog presupuşii “infractori”? S-a gândit cineva la numărul imens de procese rezultat în cazul unor sancţiuni?
Personal, cred în bunul simţ al fiecărui proprietar de site sau blog. Am certitudinea că educaţia şi autocontrolul pot să mai stopeze propagarea limbajului şi conţinutului vulgar. Există programe simple de eliminare a cuvintelor “contondente”. Apoi, comentariile se pot modera foarte uşor. Iar în situaţiile grave, dacă apar ameninţări cu violenţa sau orice altceva de acest fel, se poate face o plângere la poliţie.
Dar, din păcate, aşa se manifestă heirupismul unor colegi prea puţin conectaţi la realitate. Dacă nu pot stăpâni un lucru, îl cenzurează. Norocul este că la noi, asemenea abordări au prea puţină susţinere. Altfel, mâine, poimâine, ne-am putea trezi şi cu o poliţie a moravurilor. Urmată, fireşte, de lapidări.
