Posts Tagged ‘Cloud Computing’

Formulă de succes pe timp de criză

Tuesday, August 24th, 2010
Share

Cloud-computing + E-lancing = E-jobs + E-profit

Aceasta poate fi o formulă verificată a succesului, îndeosebi acum, pe timp de criză.

Cu ce resurse? Simplu. Reţeta americană ”să faci bani cu banii altora” se transformă în ”să faci afaceri cu resursele altora”. În astfel de condiţii, vom prezenta succint termenii formulei de succes.

Cloud-computing, promovat ispititor şi ca Sistem informatic low-cost, sub accepţiune tehnică este o combinaţie de conexiuni rapide de Internet la:
• capacităţi de prelucrare foarte puternice, ieftine, bazate pe web;
• folosirea de soft complex, cu funcţii noi pentru monitorizarea şi gestiunea resurselor umane distribuite pe tot globul.

E-lancing este o nouă lume a afacerilor, un nou mod de lucru, un mod nou de rezolvare a proiectelor, în care liber-profesioniştii (freelancers) sunt actorii principali. Ei constituie, de fapt, o nouă piaţă virtuală a afacerilor, dar şi a forţei de muncă. Datorită e-commerce şi e-business, apare e-labor. Prin e-lancing, e-labor capătă noi dimensiuni.

Numai în SUA, în 2009, existau 12 milioane de liber-profesionişti, iar în 2012 vor fi 14 milioane. Pe tot globul, în 2012, se estimează că vor fi aproximativ 300 de milioane.

Prin e-lancing are loc împerecherea cea mai rapidă şi cea mai profitabilă a cererii cu oferta din domeniul managementului proiectelor.

Pentru interesaţi, dar şi pentru curioşi, oferim câteva linkuri utile: oDesk.com; LiveOps.com; Elance.com; Freelancer.com; CrowdFlower.com; 99designs.com; Sologig.com; PeoplePerHour.com; RentACoder.com.

E-jobs nu reprezintă decât o formă de concretizare a succesului cloud-computing şi e-lancing. Se poate vorbi astfel despre o puternică piaţă a muncii dintr-o comunitate chiar şi atunci când în ea nu există vreo afacere. Există, în schimb, piaţa globală a locurilor de muncă. Angajatorii sunt pe tot globul. La fel şi angajaţii.

Deja a apărut un subiect de dispută între angajatorii tradiţionali şi cei din spaţiul e-lancing. Cheltuielile cu forţa de muncă din noul sistem sunt mult mai mici. Chiar dacă salariile sunt rezonabile, între 5-35$ pe oră, e-lancingul nu lucrează cu tot felul de bonusuri. Deocamdată.

Modul în care sunt urmăriţi lucrătorii, prin camere web, prin numărarea apăsărilor de taste pe unitatea de timp şi multe alte tehnici destul de agresive pentru angajat, mă duce cu gândul la începutul marii revoluţii industriale. Fordismul, fayolismul şi taylorismul aproape că nu diferenţiau omul de maşină. Cu siguranţă, posibilul e-sindicat va face ordine.

Noua lume e pe dos. Printre pionierii e-lancing, China şi India recrutează personal înalt calificat din … SUA. Motiv pentru analişti să introducă un nou concept: Reverse Hiring (Angajare inversă – vechii angajaţi devin noii angajatori). Thomas Friedman jubilează. Lumea s-a aplatizat. Mai mult ca oricând, ideile sunt la mare preţ.

E-profit, concept introdus de Peter Cohan, se referă la o altă formă a profitului pentru practicanţii de e-commerce. Nu trebuie introdus un concept nou pentru cloud-computing şi e-lancing, ci trebuie revizuite dimensiunile noului profit. Şi factorii de influenţă sunt alţii, dar şi modul de distribuire a lui este diferit. Să sperăm că, prin responsabilitatea socială, atât de mediatizată în ultimii ani, o să putem vorbi de o parte de profit pentru planetă, o parte pentru comunităţile de unde provin angajaţii, care înseamnă tot planetă, şi a treia parte pentru angajatorul propriu-zis.

Navigând în lumea e-lancing, m-am bucurat nespus când am văzut că, de câţiva ani, atât firme, cât şi foşti studenţi din România câştigă foarte bine. Am întâlnit oameni de afaceri ieşeni care, în 2009 şi 2010, au avut o cifră de afaceri mai mare cu 40% în mediul e-lancing. Anul acesta făceau noi angajări. Am văzut, de asemenea, mulţi foşti studenţi, cu 700-800 de ore lucrate. Unii fiind plătiţi cu peste 30 de dolari pe oră.

Sunt doar câteva repere asupra tendinţelor din lumea afacerilor, a pieţei muncii, care se mişcă şi generează profit, chiar şi pe timp de criză.

Celor ce cred în formula de succes, câştig bun!

Big Data – necesitate sau strategie de marketing?

Tuesday, August 17th, 2010
Share

La o simplă căutare pe Google, veţi găsi peste 200 de milioane de rezultate pentru Big Data – supra-abundenţa datelor. De vreo cinci ori mai multe decât atunci când aţi căuta „computer virus”. Se poate spune că „virusul” Big Data este mai interesant decât virusul calculatoarelor.

Încă de la început, ne menţinem o oarecare rezervă asupra acestei nevoi. Este una reală sau se vrea a ne fi indusă? Se doreşte crearea unui comportament anume faţă de date? Se intenţionează a se demonstra neputinţa organizaţiilor în faţa bombardamentului informaţional la care sunt supuse? Se pare că da, întrucât, de cele mai multe ori, astfel de mesaje sunt evidente. Datele nu mai pot fi stăpânite; datele sunt prea multe în comparaţie cu cele stocate în actualele sisteme de gestiune a bazelor de date; analiza datelor trebuie efectuată cu pachete statistice de pe calculatoare tot mai performante, necesitând o execuţie cu soft paralel pe zeci, sute sau mii de servere.

Într-un astfel de cadru, vom aborda patru probleme:
1. Big Data, o nouă modă sau o nouă industrie?
Big Data nu trebuie privit doar sub accepţiune cantitativă ci, mai ales, ca importanţă, pentru că putem să-l vedem ca un îndemn la “scormonirea” multor munţi de date, determinând, şi în acest caz, comportamente iraţionale: achiziţia de date “doar cu buletinul”. Asta, pentru că fiecare producător de “ceva” legat de date creează nevoia de acel ceva. Astfel, se ajunge la curentul de apartenenţă la reţele sau, cu alte cuvinte, la vechiul efect de fax, conform căruia un fax singur, necuplat cu altele, nu are valoare.

Deja, prin acest curent, asistăm la cea mai rapidă schimbare a unităţilor de măsură a cantităţii de informaţie: de la gigabyte (109) -  terabyte (1012) – petabyte (1015) – exabyte (1018) – zettabyte (1021), yottabyte (1024), xennabyte (brontobyte) (1027), vekabyte (1030). Până la Googol (10100) sau Googolplex (10Googol) pare a fi o cale lungă. Cine o poate aproxima?

La cantitatea imensă de informaţie, se anunţă o nouă industrie, cea a datelor. Putem vorbi deja despre economia centrată pe date, printr-o revoluţie industrială a datelor, economia datelor din diferite domenii de activitate şi economia Internet.

2. Big Resources pentru Ciclul de viaţă Big Data
În orice industrie vorbim de ciclul de viaţă. Ciclul de viaţă Big Data presupune, însă, altfel de resurse umane, echipamente şi soft pe etape: culegere, prelucrare, utilizare, distribuţie, stocare, analize. Mai mult, trebuie respectate noi principii ale erei Big Data: intimitate, securitate, stocare (nu mai mult timp decât e necesar), prelucrare, proprietate, integritate. Nu trebuie să uităm că ne aflăm şi sub influenţa Cloud Computing (prelucrarea unor volume mari de date cu resurse disponibile pe Internet).

Pentru a ne raporta la importanţa ciclului de viaţă Big Data, precizăm doar că, pentru 2010, informaţia prognozată a fi creată este de 1750 Exabytes, iar cea a fi stocată de ~800 Exabytes, deci o pierdere imensă. În aceste condiţii, prezintă mare interes să se răspundă la o serie de întrebări: De ce se produce?; Cine o produce?; Cu ce eforturi?; Cu ce consum de energie?; Cu ce emisii de CO2?; Ce se pierde?; Cine pierde?; Cine plăteşte?

3. Bulimia Big Data
Goana după cât mai multă informaţie, sub orice formă, cu orice cost, poate „produce” o foame nesăţioasă de date, de unde şi tentaţia unei producţii scăpată controlului, dar provocată. Internetul este cea mai sigură cale de creare a comportamentului Pro Big Data, folosit pentru colectarea, stocarea, prelucrarea datelor. Iar pentru toate acestea se pot lua cu chirie, pe perioade foarte scurte de timp, capacităţi de prelucrare de la Google, Microsoft, Amazon ş.a.

Este poate mai actuală decât oricând deviza sfârşitului de secol XX: Cine stăpâneşte informaţia lumii, va stăpâni lumea! Şi atunci nu este de mirare că ni se induc comportamente iraţionale în faţa datelor la fel ca şi în cazul oricărui alt produs de pe piaţă.

4. Norii negri ai externalizării Big Data
Pentru a face faţă Big Data, se va crea un sistem planetar de prelucrare distribuită a datelor, constituind o nouă formă a globalizării. Acesteia, în timp, i se va replica prin deglobalizare sau reglobalizare, în care cuvântul cheie va fi localul. Se vor lua măsuri de precauţie, astfel încât setul de resurse locale/regionale/naţionale să fie utilizabile în variantă redusă a cloud computing.

Efectul îl va constitui dependenţa tot mai mare de resursele altora iar, de aici, dependenţa de tarifele lor. În aceste condiţii, se vor multiplica înmiit ofertanţii de servicii şi produse specifice noului mediu, în orice colţ al planetei. Însă, deja s-a realizat o externalizare inversă, ca şi inovarea inversă: “bogaţii” din ţările cu tradiţie IT sunt angajaţii noilor companii, chiar din ţările emergente.

Prin folosirea numai în anumite momente a resurselor informatice, costurile cu Big Data vor fi tot mai reduse. Dar, protejarea datelor va deveni o adevărată provocare.

Nu trebuie să mai demonstrăm, din cele expuse, că orice comportament este indus, ceea ce explică şi spusele lui Steve Jobs: „Niciodată nu întreb oamenii ce vor, ci îi fac să-şi dorească ce le ofer”. Ca urmare, faceţi un pas să deveniţi unul dintre ofertanţii noilor servicii pentru era Big Data. Iar dacă apelaţi la astfel de servicii, aveţi grijă pe mâna cui lăsaţi datele.