A fost o primăvară arabă zguduită de tinerii cu vârsta sub 30 de ani.
Europa a avut parte de o lungă vară înfierbântată de mişcările de stradă ale aceleiaşi categorii de tineri, sub 30 de ani, neintegrată pe piaţa muncii.
Primarul New Yorkului lansează semnale serioase către guvernanţi şi politicieni, îndemnându-i să trateze cu mare grijă categoria tinerilor absolvenţi de studii liceale şi superioare ai ultimilor ani. N-ar vrea să fie martorul unei toamne americane.
La noi, preocuparea numărul 1 este schimbarea generaţiilor de politicieni. Preocuparea numărul 2 se referă la programele de asistenţă socială. Iar preocuparea numărul 3 îi are în vedere pe cei ce vor guverna din 2012. Nicidecum ce vor mai putea guverna. Şi foarte puţin se discută despre sutele de mii de absolvenţi ai învăţământului liceal şi universitar, fără nici o şansă de angajabilitate.
Preocuparea numărul 1, schimbarea politicienilor şi a guvernanţilor, este controlată aproape total de generaţia 34-46 de ani. Aceştia par mai degrabă înclinaţi spre egocentrism şi narcisism. De obicei, nu cred în echipă sau în lideri. Ei sunt centrul universului. Uşor, în timp, nelucrând în echipă, influenţa lor ar putea să scadă.
Pe planul al doilea, al programelor de asistenţă socială, sunt vizaţi îndeosebi cei din categoria de vârstă 47-65 de ani (mulţi încă nepensionaţi şi/sau fără loc de muncă), dar şi cei de peste 65 de ani.
Preocuparea numărul 3, lupta pentru guvernare, doar ca enumerare se află pe o astfel de poziţie, căci prin actorii implicaţi, se află într-o simbioză (im)perfectă cu persoanele implicate în prima preocupare.
După opinia mea, preocuparea numărul zero trebuie să-i aibă în centrul atenţiei pe tinerii de 17-33 de ani. Sunt foarte mulţi. Foarte puternici. Foarte uniţi, prin reţelele de socializare, ai căror stăpâni sunt. Şi, încă, destul de liniştiţi. Sunt foarte atenţi la colegii planetari de generaţie. Deşi nu le place să conducă, nu acceptă orice fel de şef. In următorii ani, chiar dacă nu cochetează cu ideea responsabilizării personale, vor prelua frâiele întregii pieţe a forţei de muncă şi a celorlalte poziţii cheie din societate.
Aşadar, politicieni şi guvernanţi, trebuie să găsim măsuri pentru sprijinirea acestei generaţii, pentru a preîntâmpina un posibil viitor anotimp românesc fierbinte.
Senatorul Dumitru Oprea despre “Cartea blogurilor politice”: “O invitaţie adresată celor ce încă mai sunt sceptici în faţa noului spaţiu de comunicare”
