Unii se trezesc vorbind. Bineînţeles, pe teme nobile. Domnul Adomniţei vântură acum cooperarea în interesul comunităţii. Acuzându-mă în prealabil de „aroganţă”, mă cheamă la reuniuni pentru binele public. Avem aici o adevărată dovadă de „abilitate” în comunicare. Sunt convins că şi domnul Nichita va da curs invitaţiei. El e şi „slab administrator”, pe lângă „arogant”. Din păcate, tocmai asta e problema cu mâna întinsă în politica urbei. Ea plesneşte înainte de a o strânge pe a celuilalt. Important e să se sugereze că pălmuitorul a avut intenţii bune, a încercat, dar nu s-a putut.
Dar dacă tot se plânge domnul Adomniţei de soarta grea a liberalilor în Consiliul Local şi de „aroganţa mea”, probabil că ar trebui să-i amintesc cum i-am propus în 2008, după turul I pentru Primărie, o alianţă strânsă pentru administraţia locală. Şi-ar fi putut pune în practică multe proiecte chiar din programul lui de campanie. A preferat să-l strângă în braţe chiar pe slabul administrator Nichita. Poate ar trebui totuşi să-şi asume şi răspunderea politică pentru gestul făcut atunci. Dar cer prea mult…
În fine, acelaşi Cristian Adomniţei ne mai spune un lucru - oferta domnului Fenechiu de intrare la guvernare este o manevră de imagine. Se preface doar că vrea o alianţă cu PD-L, ca să arate lumii că PNL nu e de fapt dorit. Acelaşi model de mână întinsă. Care vrea, de fapt, să plesnească.
Oi fi eu „arogant”. Orice e posibil. Dar problemele Iaşului le discut oricând şi cu oricine, aşa cum m-am angajat şi în campania pentru alegerile generale. Totul e ca interlocutorii să lase manevrele de imagine şi pretenţia de a avea monopol pe proiectele oraşului. Dacă se întâmplă asta, stabilim data şi locul.
