Posts Tagged ‘criza economica’

Opoziţia – amplificatorul crizelor din România

Monday, June 28th, 2010
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 28 iunie 2010

Constatăm în aceste zile efectele concrete ale inconştienţei unor politicieni. Chiar dacă situaţia dificilă a ţării ar trebui să fie evidentă pentru oricine, măsurile guvernului au fost subminate dincolo de orice limită. Animaţi de un populism zgomotos şi interese electorale, membrii opoziţiei au forţat o tristă victorie la Curtea Constituţională. Măsurile împotriva deficitului bugetar au fost parţial blocate. În loc de un efort pe o perioadă determinată de timp (6 luni), românii sunt acum nevoiţi să se sacrifice pentru un viitor incert.

Prin presiunea mediatică exagerată, exploatând starea de teamă în care se află populaţia, partidele de opoziţie au reuşit să ducă ţară într-o stare mult mai gravă decât s-a aflat până acum. În final, populismul a învins. În loc să se opereze în zonele cu probleme, s-a ajuns la majorarea TVA – singura soluţie posibilă pentru înlocuirea măsurilor propuse iniţial de guvern. Efectele vor fi mult mai grave şi mai greu de controlat. Categoriile ce se doreau a fi protejate vor fi expuse unui pericol şi mai mare. Cei ce pot salva sistemul, oamenii de afaceri, sunt împinşi într-o incertitudine imensă, într-o zonă de risc din care nu se ştie cum mai pot ieşi. Mai mult, opoziţia ameninţă şi cu sesizarea Avocatului Poporului privind neconstituţionalitatea majorării TVA, pentru a arunca economia în haos.

De o gravitate la fel de mare este şi soluţia propusă de unii liberali, de a se folosi rezervele Băncii Naţionale pentru plata pensiilor. Este ceva de neimaginat. După ce au bulversat atâtea sisteme, prin politica „Jos cu …!”, mai rămâne ca şi stabilitatea monetară şi cea financiară să fie prăbuşite. Confuzia din mintea lor, dacă s-ar concretiza în practică, ar pune în pericol una din infrastructurile strategice ale ţării, provocând o adevărată tragedie. Pentru a nu mai fi nevoiţi să facă declaraţii halucinante, sfidând orice reguli, îi invităm să mediteze şi să înţeleagă nevoia protejării tuturor rezervelor strategice ale statului, printre care se află şi cele financiar-monetare.

În final, rămâne de văzut ce va avea de transmis opoziţia pensionarilor. Probabil vor pretinde că tot guvernul este de vină când aceştia îşi vor vedea veniturile afectate de preţuri şi inflaţie cu mai mult de 15 %. Un lucru este însă sigur – dacă demagogii îşi doresc atât de mult să guverneze şi îşi vor urma consecvent politica distructivă, în scurt timp n-or să mai aibă ce şi pe cine guverna.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Apocalipsele multiple şi cavalerii lor prevestitori (I)

Thursday, June 10th, 2010
Share

Lumea se află în suferinţe generalizate, reunite într-o adevărată pandemie a suferinţelor. Ea a fost prevestită de pandemia fricii. Ambele au fost create de-a lungul timpului. Apocalipsa n-a venit spontan, ci s-a anunţat prin cei patru cavaleri ai ei. Numai că, în funcţie de domeniile de manifestare şi de localizarea spaţială, ea se regăseşte sub forme multiple:
1. După domeniile de manifestare, putem vorbi, de exemplu, despre:
1.1 Apocalipsa financiară a fost anunţată de cei 4 cavaleri ai ei:
• împrumuturi exagerate pentru consum, stimulate prin: mediatizare excesivă, inventarea cardului de credit, promovarea căruciorului de cumpărături în locul coşului, fuga în zone periferice ale oraşelor pentru a stimula cumpărarea de terenuri cu suprafeţe mari, pe care să se construiască adevărate castele care cer mobilier pe măsură, servicii multiple şi multe alte lucruri;
• creşterea doritorilor de case proprietate privată, fără o garanţie financiară sigură, de lungă durată;
• apelarea la produse financiare complexe, fără acoperire reală în lumea activelor, generatoare ale activelor toxice;
• deflaţia datoriilor şi hiperinflaţia.

1.2 Apocalipsa economică a fost anunţată prin cei 4 cavaleri ai ei:
• căderea imperiilor financiare şi apariţia activelor toxice;
• scăderea bruscă a consumului, ce a generat blocări de stocuri şi încetinirea, până la stopare, a producţiei, cu diminuarea sau dispariţia totală a locurilor de muncă;
• sistem bancar închis sau exagerat de prudent;
• lupta acerbă pentru repoziţionarea pe pieţe externe şi consolidarea pieţei interne.

1.3 Apocalipsa socială a fost, la rândul ei, prevestită de alţi 4 cavaleri:
• neîncrederea populaţiei în instituţiile publice ale statutului;
• neîncrederea populaţiei în orice partid politic şi atragerea ei spre grupuri protectoare, din cartiere, religioase, de altă natură, îndeosebi create şi gestionate în spaţiul cibernetic, prin sistemul reţelelor sociale;
• condamnarea globală a oligarhiei financiare, cerându-se forme planetare de reglementare a acestora, inclusiv acreditarea ideii de guvern mondial;
• încredere exagerată în campaniile mediatice, prin marketing viral, orientate împotriva pierderii locurilor de muncă şi a curbelor de sacrificiu.

 1.4 Apocalipsa morală, cu cei 4 cavaleri:
• înlocuirea modelelor de succes tradiţionale cu celebrităţi / “celebrităţi” de moment, lansate şi gonflate excesiv mediatic. Viaţa acestora este una interactivă, spectatorii şi media devenind regizori, scenografi ş.a. “Celebrităţilor” li se comandă acum cum să trăiască;
• neîncrederea în structurile tradiţionale de orice tip. Sunt susţinute nonpieţele tradiţionale, nonprodusele şi nonserviciile de moment. Se vrea altceva, acum de inventat;
• reapariţia baronilor crizelor, la limita legalului sau dincolo de ea; la limita moralului sau dincolo de ea. Scopul scuză mijloacele, zic ei. În timpul crizei din 1929-1933, americanii i-au numit baroni tâlhari. După 1990, noi i-am numit, mai întâi, baroni locali, apoi “băieţi deştepţi”;
• revoluţia responsabilităţii sociale a corporaţiilor, prin abordarea specială a profitului: al planetei, al comunităţilor implicate în lanţul trofic al valorii şi al corporaţiei.

1.5 Apocalipsa politică, anunţată de următorii 4 cavaleri:
• promovarea tot mai agresivă a ideii de dispariţie a partidelor politice, în următorii 10-15 ani;
• discreditarea politicienilor “de profesie” şi înlocuirea lor cu celebrităţi / “celebrităţi” din diverse domenii;
 înlocuirea reprezentanţilor aleşi în structuri executive, legislative sau juridice cu e-experţi pe domenii. Proliferează e-structuri cu e-lucrător, în condiţiile cloud computing, e-lancing ş.a. Apar e-consilier, e-guvernant, e-parlamentar ş.a.;
• reinventarea partidelor politice, prin regrupări ideologice ale membrilor reţelelor sociale din spaţiul cibernetic. Aşadar, e-partid, într-un spaţiu cibernetic extins.

Tristeţea doctoranzilor de cursă lungă

Wednesday, May 19th, 2010
Share

Multe s-au spus şi se spun cu privire la criza economică. Oameni, mai educaţi, mai puţin educaţi şi, vai, cu pretenţii de educaţie, emit păreri dintre cele mai diverse. În mijlocul acestui vacarm, încerc să fac apel la argumente. Şi asta, tocmai pentru că evitarea conflictelor şi reîntoarcerea la argumente sunt vitale.

Astăzi, teoriile economice sunt repuse în discuţie, experţii formulează soluţii în circumstanţe în care nu există modele verificate. Personal, pledez pentru revenirea capitalismului la fundamentele sale etice, la întărirea supravegherii asupra instituţiilor financiare. E o necesitate dovedită de realitate şi vehiculată de marii economişti ai lumii. La fel, este nevoie de asanarea colosalelor deficite bugetare. Unele ţări ale Europei, inclusiv România, încearcă de decenii să menţină state sociale falimentare şi corupte. E o cale fără viitor.

În plus, oriunde se amestecă statul, apare credinţa unor indivizi că ar cunoaşte mai bine realitatea decât piaţa liberă. Grav este că unii dintre aceşti indivizi, care sunt sau visează să-i devină decidenţi de vază, mai sunt şi incompetenţi. Vorbesc aici de aceia care îşi croiesc o carieră cu discursuri de mici Vadimi şi diplome luate căznit. Atâta vreme cât lumea este sărăcită şi supărată, cu discursurile revoluţionare e mai simplu. Politrucii stângişti pot bate câmpii, aţâţând jalea oamenilor. Mai greu e cu diplomele căci, nu-i aşa, pentru incompetenţi, doctoratele sunt lungi şi anevoioase. Mai ales că, în mediul academic, tupeul nu ţine loc de ştiinţă.