Posts Tagged ‘criza financiara’

USL trebuie să-şi asume public Pactul Euro+

Wednesday, April 6th, 2011
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 6 aprilie 2011

În ciuda angajamentelor ferme pe care România le are cu FMI şi Banca Mondială, există în continuare o presiune enormă pentru renunţarea la reforme. Opoziţia contestă absolut orice măsură pentru însănătoşirea finanţelor ţării, jucând la nesfârşit cartea populismului. Raţiunile economice sunt înlocuite cu discursuri electorale. Şi nici un socialist sau liberal nu pare să mai facă vreun calcul bugetar realist.

Din fericire, există însă instituţii care trag din timp semnale de alarmă. Într-o primă instanţă, este vorba de BNR. Guvernatorul insista recent pentru continuarea reformelor şi a politicilor coerente. Amintind că sunt obligatorii pentru macrostabilitatea economică.

Pe lângă această recomandare, opoziţia trebuie să aibă în vedere şi recenta aderare a României la Pactul Euro+, care ne angajează la soluţii economice precise. Cum ar fi corelarea salariilor cu productivitatea, reducerea birocraţiei, reforma pieţei muncii. De asemenea, trebuie îmbunătăţită sustenabilitatea sistemului de pensii şi de ajutoare sociale, dar mai ales trebuie exercitat un control mai riguros asupra deficitelor bugetare.

Aşadar, este vorba de aceleaşi măsuri de reformă angajate şi de Guvernul României, fără de care s-ar putea ajunge la situaţia Greciei şi Portugaliei. Ca urmare, opoziţia poate să critice cât doreşte articularea sau implementarea reformelor. Dar nu fundamentul lor. Pentru că altfel, se plasează în afara oricărei logici europene. Iar acest comportament ar afecta punerea în aplicare a pactului pentru Euro+, prejudiciind serios şi stabilitatea economică a ţării. Întrucât abandonarea reformei ar atrage consecinţe economice grave, USL va trebui să renunţe la iluzionarea populaţiei cu o prosperitate imediată. De aceea, invit alianţa socialisto-liberală-conservatoare să-şi asume public exigenţele Pactului Euro+ sau răspunderea unei eventuale renunţări la acestea.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Masterele acreditate la forma ID ar trebui să fie recunoscute şi pentru IFR

Tuesday, February 22nd, 2011
Share

Comunicat de presă

Senatorul PDL Dumitru Oprea îi cere Ministrului Educaţiei rezolvarea problemei privind reacreditarea masterelor ce au primit deja girul ARACIS.

Într-o întrebare adresată ministrului Daniel Petru Funeriu, luni, 21 februarie 2011, parlamentarul ieşean atrage atenţia asupra faptului că multe dintre universităţi sunt puse în situaţia de a plăti din nou sute de mii de lei pentru acreditarea transformării masterelor de la forma ID (învăţământ la distanţă) la IFR (învăţământ cu frecvenţă redusă). Acest lucru în condiţiile în care unele specializări au primit aprobarea ARACIS abia în luna decembrie 2010.

Ca urmare, Dumitru Oprea a solicitat ministrului Educaţiei să facă demersurile necesare astfel încât acreditarea masterelor pentru forma ID să fie valabilă şi pentru forma IFR până la următoarea evaluare obligatorie, la 5 ani, şi/sau scutirea la plata taxelor pentru dosarele acreditate sau în curs de evaluare.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Finanţarea TVR, vitală pentru sănătatea media

Monday, February 21st, 2011
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 21 februarie 2011

Neatenţia şi indiferenţa unora dintre colegii parlamentari ar putea avea efecte grave asupra diversităţii media din România. După cum ştiţi, marţi, 15 februarie, în Camera Deputaţilor, a fost adoptată tacit propunerea legislativă de eliminare a taxei TV. Prin această măsură, Societatea Română de Televiziune pierde o mare parte din finanţare, instituţia putând avea serioase probleme de funcţionare. Mai ales că legea nu-i permite să atragă publicitate în aceleaşi condiţii ca un post comercial. Şi nici nu încasează bani de la operatorii de cablu.

Evident, progresul înregistrat pe planul managementului şi al calităţii programelor în TVR este vizibil. În schimb, schema de personal mai poate fi ajustată, iar unele cheltuieli raţionalizate. Totuşi, televiziunea publică are un rol special în peisajul media din ţara noastră. În vreme ce tot mai multe posturi şi-au tabloidizat grila de programe, TVR propune cu predilecţie producţii culturale şi educative. Mai mult, în ciuda contestărilor venite de la partide, chiar şi emisiunile politice sunt mai echilibrate decât cele ale unor televiziuni private.

Tocmai de aceea, funcţionarea TVR trebuie să fie deasupra jocurilor populiste. Altfel, ar fi afectată sănătatea întregului jurnalism românesc. Marile trusturi media ar căpăta o influenţă şi mai mare, tinzând spre monopol în formarea opiniilor. Mai ales că politica editorială a unora dintre ele este dictată de patroni cu interese politico-financiare discutabile.

În acest context, sper ca Parlamentul să îndrepte situaţia creată, iar TVR să poată funcţiona mai departe. Cu atât mai mult cu cât Parlamentul European şi Comisia Europeană pregătesc măsuri şi recomandări pentru apărarea echilibrului de opinie în jurnalism. Iar dacă asigurarea pluralismului şi evitarea concentrării media sunt importante la nivel european, consider că ar trebui să ne preocupe şi pe noi astfel de abordări. Educaţia şi informarea corectă prin media sunt o realitate a modernităţii şi nu pot fi făcute numai de corporaţii înregimentate politic. Ziariştii independenţi sunt mult prea puţini. Iar acesta este motivul pentru care se impune protejarea TVR şi, mai mult, determinarea ei să devină un etalon al credibilităţii jurnalistice.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Ministrul Sănătăţii trebuie să găsească soluţii pentru depăşirea conflictului cu medicii de familie

Tuesday, February 15th, 2011
Share

Comunicat de presă

Senatorul PDL Dumitru Oprea îi cere Ministrului Sănătăţii rezolvarea problemelor ridicate de medicii de familie.

Într-o întrebare adresată luni, 14.02.2011, ministrului Cseke Attila, parlamentarul ieşean se referă la refuzul medicilor de familie de a semna contractul cadru cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Acest gest al medicilor este motivat de lipsa personalului şi a măsurilor privind asigurarea infrastructurii necesare înregistrării datelor pe cardul de sănătate. De asemenea, este acuzată slaba dotare şi paza necorespunzătoare a centrelor de permanenţă, precum şi nivelul redus al fondurilor pentru acoperirea responsabilităţilor suplimentare atribuite cabinetelor de asistenţă medicală primară.

În aceste condiţii, Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Sănătăţii să prezinte public o strategie clară pentru soluţionarea problemelor din sistem.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Opoziţia – amplificatorul crizelor din România

Monday, June 28th, 2010
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 28 iunie 2010

Constatăm în aceste zile efectele concrete ale inconştienţei unor politicieni. Chiar dacă situaţia dificilă a ţării ar trebui să fie evidentă pentru oricine, măsurile guvernului au fost subminate dincolo de orice limită. Animaţi de un populism zgomotos şi interese electorale, membrii opoziţiei au forţat o tristă victorie la Curtea Constituţională. Măsurile împotriva deficitului bugetar au fost parţial blocate. În loc de un efort pe o perioadă determinată de timp (6 luni), românii sunt acum nevoiţi să se sacrifice pentru un viitor incert.

Prin presiunea mediatică exagerată, exploatând starea de teamă în care se află populaţia, partidele de opoziţie au reuşit să ducă ţară într-o stare mult mai gravă decât s-a aflat până acum. În final, populismul a învins. În loc să se opereze în zonele cu probleme, s-a ajuns la majorarea TVA – singura soluţie posibilă pentru înlocuirea măsurilor propuse iniţial de guvern. Efectele vor fi mult mai grave şi mai greu de controlat. Categoriile ce se doreau a fi protejate vor fi expuse unui pericol şi mai mare. Cei ce pot salva sistemul, oamenii de afaceri, sunt împinşi într-o incertitudine imensă, într-o zonă de risc din care nu se ştie cum mai pot ieşi. Mai mult, opoziţia ameninţă şi cu sesizarea Avocatului Poporului privind neconstituţionalitatea majorării TVA, pentru a arunca economia în haos.

De o gravitate la fel de mare este şi soluţia propusă de unii liberali, de a se folosi rezervele Băncii Naţionale pentru plata pensiilor. Este ceva de neimaginat. După ce au bulversat atâtea sisteme, prin politica „Jos cu …!”, mai rămâne ca şi stabilitatea monetară şi cea financiară să fie prăbuşite. Confuzia din mintea lor, dacă s-ar concretiza în practică, ar pune în pericol una din infrastructurile strategice ale ţării, provocând o adevărată tragedie. Pentru a nu mai fi nevoiţi să facă declaraţii halucinante, sfidând orice reguli, îi invităm să mediteze şi să înţeleagă nevoia protejării tuturor rezervelor strategice ale statului, printre care se află şi cele financiar-monetare.

În final, rămâne de văzut ce va avea de transmis opoziţia pensionarilor. Probabil vor pretinde că tot guvernul este de vină când aceştia îşi vor vedea veniturile afectate de preţuri şi inflaţie cu mai mult de 15 %. Un lucru este însă sigur – dacă demagogii îşi doresc atât de mult să guverneze şi îşi vor urma consecvent politica distructivă, în scurt timp n-or să mai aibă ce şi pe cine guverna.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Crin Antonescu – aventurierul iresponsabilităţii

Monday, June 21st, 2010
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 21 iunie 2010

Domnului Antonescu nu-i place componenţa actualului guvern. Este dreptul domniei sale. Şefului PNL îi displac soluţiile Executivului la criza financiară. Probabil că domnia sa are cunoştinţe de economie mai solide decât Ministerul de Finanţe, BNR şi FMI. Fostului candidat la preşedinţie nu-i convine nici existenţa şefului statului la Cotroceni. Domnia sa este însă liber să pretindă că trăieşte într-o dictatură. Dar când acelaşi Crin Antonescu vine cu soluţiile pentru toate aceste frustrări, consecinţele ambiţiilor sale nu-l mai privesc doar pe dumnealui, ci pe toată lumea.

Atât moţiunea de cenzură, ratată zilele trecute, cât şi manevrele sale murdare din ultima vreme ridică grave semne de întrebare despre responsabilitatea acestui personaj. Doreşte să dărâme un guvern în plină criză financiară, aruncând România şi într-o criză politică. Nu-l interesează că s-ar bloca acordul cu FMI, că ţara s-ar confrunta cu nesfârşite lupte între partide. Nu contează că nu este îndreptăţit de votul popular să aibă asemenea pretenţii. El vrea neapărat să fie premier. Înconjurat de exact aceiaşi oameni vechi din PNL, vrea să i se dea puterea. Pe loc. Garanţia oferită este supremă: nu se pricepe la economie, dar are voinţă. Înţelegem de aici că asumarea ignoranţei este temelia carierei sale, motiv suficient pentru care acestui om ar trebui să i se dea România pe mână.

Dacă toate aceste vise infantile s-ar limita la şicanarea guvernului la Curtea Constituţională, nu ar fi mare lucru. Domnia sa încearcă însă şi manevre periculoase, capabile să producă noi spasme în societatea românească. Împreună cu restul liberalilor şi cu sprijinul credincios al trusturilor media, se pretează la propagarea unor sondaje grosolan fabricate. Conform acestora, toată lumea ar fi compromisă. Evident, în afară de liderul liberalilor. Acestuia ar trebui să i se încredinţeze degrabă guvernarea, în cel mai rău caz, ajutat de PSD. În plus, toţi românii ar vedea ca prioritate absolută suspendarea preşedintelui ţării. Asta, în vreme ce alţi liberali cu capul înfierbântat pretind că “singura soluţie pentru România ar fi forţa oamenilor din stradă”.

Din nefericire, dincolo de iresponsabilitatea gesturilor lui, şeful liberalilor pare, în continuare, să nu conştientizeze că puterea se câştigă la urne şi nu prin lovituri de joasă speţă. Dacă la acestea adăugăm necontenitele jigniri personale la adresa premierului şi preşedintelui României, constatăm compromiterea definitivă a iluziei ”politicii bunului simţ” şi zbaterea unui personaj care, probabil, va rămâne în istoria politicii româneşti drept un aventurier oarecare.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Apocalipsele multiple şi cavalerii lor prevestitori (I)

Thursday, June 10th, 2010
Share

Lumea se află în suferinţe generalizate, reunite într-o adevărată pandemie a suferinţelor. Ea a fost prevestită de pandemia fricii. Ambele au fost create de-a lungul timpului. Apocalipsa n-a venit spontan, ci s-a anunţat prin cei patru cavaleri ai ei. Numai că, în funcţie de domeniile de manifestare şi de localizarea spaţială, ea se regăseşte sub forme multiple:
1. După domeniile de manifestare, putem vorbi, de exemplu, despre:
1.1 Apocalipsa financiară a fost anunţată de cei 4 cavaleri ai ei:
• împrumuturi exagerate pentru consum, stimulate prin: mediatizare excesivă, inventarea cardului de credit, promovarea căruciorului de cumpărături în locul coşului, fuga în zone periferice ale oraşelor pentru a stimula cumpărarea de terenuri cu suprafeţe mari, pe care să se construiască adevărate castele care cer mobilier pe măsură, servicii multiple şi multe alte lucruri;
• creşterea doritorilor de case proprietate privată, fără o garanţie financiară sigură, de lungă durată;
• apelarea la produse financiare complexe, fără acoperire reală în lumea activelor, generatoare ale activelor toxice;
• deflaţia datoriilor şi hiperinflaţia.

1.2 Apocalipsa economică a fost anunţată prin cei 4 cavaleri ai ei:
• căderea imperiilor financiare şi apariţia activelor toxice;
• scăderea bruscă a consumului, ce a generat blocări de stocuri şi încetinirea, până la stopare, a producţiei, cu diminuarea sau dispariţia totală a locurilor de muncă;
• sistem bancar închis sau exagerat de prudent;
• lupta acerbă pentru repoziţionarea pe pieţe externe şi consolidarea pieţei interne.

1.3 Apocalipsa socială a fost, la rândul ei, prevestită de alţi 4 cavaleri:
• neîncrederea populaţiei în instituţiile publice ale statutului;
• neîncrederea populaţiei în orice partid politic şi atragerea ei spre grupuri protectoare, din cartiere, religioase, de altă natură, îndeosebi create şi gestionate în spaţiul cibernetic, prin sistemul reţelelor sociale;
• condamnarea globală a oligarhiei financiare, cerându-se forme planetare de reglementare a acestora, inclusiv acreditarea ideii de guvern mondial;
• încredere exagerată în campaniile mediatice, prin marketing viral, orientate împotriva pierderii locurilor de muncă şi a curbelor de sacrificiu.

 1.4 Apocalipsa morală, cu cei 4 cavaleri:
• înlocuirea modelelor de succes tradiţionale cu celebrităţi / “celebrităţi” de moment, lansate şi gonflate excesiv mediatic. Viaţa acestora este una interactivă, spectatorii şi media devenind regizori, scenografi ş.a. “Celebrităţilor” li se comandă acum cum să trăiască;
• neîncrederea în structurile tradiţionale de orice tip. Sunt susţinute nonpieţele tradiţionale, nonprodusele şi nonserviciile de moment. Se vrea altceva, acum de inventat;
• reapariţia baronilor crizelor, la limita legalului sau dincolo de ea; la limita moralului sau dincolo de ea. Scopul scuză mijloacele, zic ei. În timpul crizei din 1929-1933, americanii i-au numit baroni tâlhari. După 1990, noi i-am numit, mai întâi, baroni locali, apoi “băieţi deştepţi”;
• revoluţia responsabilităţii sociale a corporaţiilor, prin abordarea specială a profitului: al planetei, al comunităţilor implicate în lanţul trofic al valorii şi al corporaţiei.

1.5 Apocalipsa politică, anunţată de următorii 4 cavaleri:
• promovarea tot mai agresivă a ideii de dispariţie a partidelor politice, în următorii 10-15 ani;
• discreditarea politicienilor “de profesie” şi înlocuirea lor cu celebrităţi / “celebrităţi” din diverse domenii;
 înlocuirea reprezentanţilor aleşi în structuri executive, legislative sau juridice cu e-experţi pe domenii. Proliferează e-structuri cu e-lucrător, în condiţiile cloud computing, e-lancing ş.a. Apar e-consilier, e-guvernant, e-parlamentar ş.a.;
• reinventarea partidelor politice, prin regrupări ideologice ale membrilor reţelelor sociale din spaţiul cibernetic. Aşadar, e-partid, într-un spaţiu cibernetic extins.

Criza financiară mondială, sfârşit al statului social

Monday, May 17th, 2010
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 17 mai 2010

Odată cu izbucnirea crizei economice, curentul de gândire stângist, aflat până atunci într-o profundă criză, a devenit din nou vehement. Imediat după prăbuşirea burselor şi descoperirea lanţului de fraude ale unor mari instituţii financiare, s-a invocat decesul capitalismului. Adversarii globalizării şi ai pieţelor libere au privit cu satisfacţie la ceea ce părea o deschidere pentru revenirea la statul-providenţă. Ei nu înţelegeau sau nu voiau să înţeleagă faptul că nu principiile capitalismului erau neapărat greşite, ci tocmai neaplicarea lor. Mai precis, nu s-au respectat regulile de piaţă, nu au fost supravegheate tranzacţiile financiare, s-au închis ochii la abuzuri, fraude şi comportamente iresponsabile. Aşadar, s-au eludat bazele concurenţei loiale şi temeiul moral al competiţiei economice libere.

Cu toate acestea, entuziasmul socialiştilor nu a durat mult. Chiar dacă economia mondială dă semne de relansare, constatăm acum adevăratul fond toxic al problemei: o profundă criză financiară a statelor. Guvernele lumii au produs ani în şir deficite colosale, rostogolind datoriile până s-a ajuns într-un blocaj aproape fatal. Exemplul grecesc, dar şi situaţiile din alte ţări, mai ales cele sud europene, inclusiv România, dovedesc din plin acest lucru. În multe din cazuri, analiza structurii deficitelor arată o realitate cruntă: aceste state înregistrează cheltuieli sociale şi birocratice colosale. În Grecia, o treime din cetăţenii cu drept de muncă lucrează la stat, cu lefuri şi privilegii exagerate. În Spania, cheltuielile statului au împins deficitul bugetar la peste 11%. La rândul său, România este campioană la abuzuri şi absurdităţi prin unele programe de asistenţa socială.

Din păcate, pentru statele cu deficite bugetare mari, trezirea la realitate se face doar cu ajutorul unui mare şoc financiar. Datoriile nu mai pot fi rostogolite la infinit şi iată că a venit vremea reformelor brutale. Adică momentul în care se constată coma statului social, a nostalgiei şi speranţei de viitor a stângismului. Acum vedem ravagiile făcute de expandarea aberantă a birocraţiei de stat, cea care îşi creează la infinit avantaje şi activităţi inutile. Oriunde intervine statul, regăsim abuzuri şi privilegii discreţionare, toate crescute sub protecţie sindicală. Astfel, o mare parte a populaţiei este inoculată cu credinţa că bunăstarea apare doar prin grija şi bunăvoinţa unui anume guvern. Odată ajunse la putere, partidele se întrec la acordarea de ajutoare pentru a atrage simpatia alegătorilor. Apoi capotează la acelaşi joc absurd şi păgubos: eficientizarea unui colos birocratic care, prin excelenţă, lăsat în aceeaşi stare, nu poate fi făcut niciodată eficient. În final, se apucă să concureze împotriva capitalului privat pe piaţa liberă: construieşte drumuri, apartamente sau produce energie. Efectele acestui delir sunt clare: corupţie, imense datorii publice şi îndatorarea galopantă a ţărilor.

Totuşi, trezirea în mijlocul acestei crude realităţi este şi o mare oportunitate. Statele afectate au şansa să-şi remodeleze administraţia şi principiile de funcţionare pentru viitor. Este un exerciţiu dificil, dureros şi care necesită foarte multă muncă şi eficienţă. Dar numai aşa, peste câţiva ani, vom putea cu toţii să privim în urmă la statul social ca la o nefericită rătăcire a iluziilor stângiste.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

PNL: mă apăr, mă laud şi mă cânt

Wednesday, June 3rd, 2009
Share

L-au dat afară pe Tăriceanu şi l-au adus pe Antonescu.  După asta, chiar mă aşteptam să văd o schimbare la liberali. Se vede acum că în zadar. PNL a rămas un partid cu o singură obsesie  - “Jos Băsescu”. Acelaşi stil agresiv, fără ruşine, obraznic îl practică şi la europarlamentare.

De câteva zile văd că liberalii vehiculează baliverne puse frumos, în poşta oamenilor. “Guvernarea PNL a dublat pensiile…”. E de râsul lumii. Atunci ţipau că sunt şantajaţi de PSD să ia măsura asta. Acum se laudă cu ea. Au uitat însă ca prin farmec de cheltuielile bugetare enorme şi de deficitul colosal cu care au încărcat ţara în prag de criză (şi nu trebuie uitat că finanţistul-şef al ţării era de pe la Iaşi).

Aşa că, dacă aveau puţină decenţă, puteau spune doar atât: “Guvernarea PNL a făcut şi lucruri bune. De restul, ne cerem scuze”.