Posts Tagged ‘criza morala’

Iaşul, la televizor

Friday, August 26th, 2011
Share

Într-o deplasare recentă, o bătrânică din sudul ţării m-a întrebat pe unde mai trăiesc. I-am răspuns sec. La Iaşi. „Vai, mamă, cum de poţi rezista acolo? Că ăla e locu’ unde s-au abătut toate relele de pe lume. Tinerii mănâncă mătrăgună şi alte buruieni otrăvitoare. Femeile beau cot la cot cu bărbaţii. Bărbaţii se aruncă de pe stâlpi, de pe clădiri pentru a-şi lua viaţa. Şi Crucea Sfintei Mitropolii au pângărit-o! Sunt prea multe guri, maică! Nu mai au cu ce trăi.

Fraţii se sfâşie între ei. Nu mai au un pic de respect pentru cei ce i-au făcut. Nici în Dumnezeu nu mai cred.

Vai, maică, acolo e iadul de pe pământ! Du-te, maică, du-te în lumea largă, şi scapă de necazuri.”

Iaşul este perceput astfel fiindcă unii aşa îl promovează în presă.

Oare noi, toţi cei care trăim aici, trebuie să plecăm în lumea largă? Mai curând, ar trebui să înceteze prezentarea abuzivă a unor astfel de evenimente izolate. Iaşul a fost şi trebuie să rămână un oraş paşnic, liniştit, cu oameni echilibraţi, apreciaţi pentru ospitalitatea lor. Oraşul trebuie să atragă oaspeţi, nu să-i sperie.

PDL – grave dileme morale

Thursday, December 16th, 2010
Share

Nu mă aşteptam ca PDL să aducă o guvernare imaculată. Nu sunt naiv. Dar aveam dreptul să cred că poate administra această ţară altfel decât pesediştii lui Năstase. Economic, dar mai ales moral. Că poate conduce România mai eficient şi mai raţional decât liberalii domnului Tăriceanu. Din nefericire, până acum, unele rezultate nu par a fi prea încurajatoare.

Există merite incontestabile ale actualei guvernări. Înhămarea la o reformă dificilă a statului în vremuri tulburi sau curajul de a-şi sacrifica popularitatea pentru a scoate ţara la liman sunt unele dintre ele. Şi totuşi, acest partid dă semne de oboseală. Şi nu e vorba neapărat despre eficienţa actului de guvernare, de claritatea şi justeţea unor măsuri economice. E vorba despre serioase probleme morale, de situaţii în care nu credeam că se poate ajunge.

Fundamentul acestui partid a fost mereu unul de natură etică. Cel puţin în teorie. Pe steagurile portocalii scria cândva “Dreptate şi Adevăr”. Tocmai în baza acestor principii am cerut votul oamenilor. Democrat-liberalii garantau că vor fi mai buni şi mai curaţi decât ceilalţi. Iar oamenii ne-au dat încrederea lor. Partidul este însă mai curat? Constat cu amărăciune că are destul de multe pete.

Dincolo de atacurile interesate ale unor televiziuni, PDL trebuie să admită existenţa propriilor corupţi. Interesele mogulilor nu pot fi invocate la infinit. Există şi o realitate sumbră care trebuie privită în faţă. Ani la rândul, acest partid s-a luptat pentru reformarea justiţiei. Iar când procurorii au început să se mişte şi să trimită demnitari în judecată, tocmai PDL îi apără pe ai săi. Îi protejează şi chiar îi compătimeşte. Aşa cum făceau zid pesediştii în jurul penalilor lor. Baronii roşii au fost înlocuiţi cu baronii portocalii. Mai mult criteriile profesionalismului şi competenţei sunt grav afectate. Acest lucru nu poate fi trecut cu vederea.

Reforma statului a început. Guvernarea s-a angrenat într-un proiect imens şi necesar. Dar poate exista o reformă structurală de succes fără o schimbare morală? Un şef local al partidului iese din arest şi îi face pe români “neam de infractori”. În vreme ce este reîntronat cu fast de filiala lui. Iar liderii PDL nu au avut nici o poziţie. Ce să mai creadă lumea? Cei care vorbesc despre corectitudine şi onestitate sunt atacaţi şi marginalizaţi. Doar fiindcă spun lucrurilor pe nume, cer standarde europene în politică şi îşi exprimă public poziţia.

Dacă PDL va reuşi să depăşească această criză morală e un lucru pe care nu-l poate şti nimeni. Un lucru este însă cert – dacă românii au acceptat diminuări substanţiale de salarii, ar trebui să li se ofere în schimb măcar certitudinea onestităţii şi competenţei celor care îi guvernează. Căci, dacă nu pentru oameni, atunci pentru cine mai guvernează PDL?

E vremea ca protectorii clientelismului politic să dispară

Monday, June 14th, 2010
Share

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României, 14 iunie 2010

Sunt cunoscute dezbaterile din cadrul Colegiului Director Naţional al PDL privind necesitatea ca demnitarii să aleagă între funcţia publică şi afacerile cu statul. Este o măsură amânată de multă vreme de politicienii din România şi care este cerută insistent de preşedintele Traian Băsescu. Punerea în practică a acestei idei ar ajuta la asanarea vieţii politice, diminuând conflictul de interese la nivelul funcţiilor publice. Este o iniţiativă importantă care necesită însă o voinţă de aplicare efectivă a ei.

Nu mai este un secret pentru nimeni că una dintre cele mai mari surse de corupţie sunt afacerile pe seama statului. De 20 de ani, partidele ajunse la guvernare au construit şi întreţinut un întreg sistem de favoritisme în atribuirea contractelor cu bani publici. S-au creat astfel pagube incalculabile, distrugându-se încrederea mediului de afaceri şi a populaţiei faţă de onestitatea reprezentanţilor statului. Din nefericire, chiar şi unii politicieni aflaţi în opoziţie păstrau liniştea asupra acestor manevre dacă reuşeau să fie părtaşi la sistem.

Ei bine, acum suntem aproape de colaps. Financiar şi moral, România este într-o gravă criză care ameninţă însăşi funcţionarea statului. Dacă politicienii nu au avut curaj să rupă sistemul clientelar, acum e vremea să o facă. Iar dacă unii n-au voinţă sau interes, atunci pot fi şi “ajutaţi”. Asociaţiile civice şi mai ales presa au datoria să facă presiune pentru îndepărtarea acestor personaje din viaţa publică. Mai mult, liderii oneşti ai partidelor trebuie să înţeleagă faptul că a venit momentul să renunţe la morala lui “noi şi-ai noştri”. Democraţia românească are nevoie de occidentalizare, în sensul asumării unei răspunderi mult mai mari de către persoanele publice. Cine este prins cu afaceri veroase, cu tot felul de contracte date prietenilor sau rudelor, trebuie să plece imediat. Lumea s-a săturat să audă la infinit de interesele dubioase ale demnitarilor şi să vadă zidurile ridicate de partide în jurul acestor indivizi.

Am speranţa că iniţiativa PDL va avea rezultate concrete. Ar fi binevenit dacă executivul ar fi mult mai dur şi în privinţa datoriilor către stat ale firmelor care au contracte cu bani publici. Acolo este un alt focar de corupţie care trebuie curăţat. Important este însă ca acest angajament să fie făcut şi de celelalte partide. Dacă nu ne angajăm cu toţii în această direcţie şi vom aştepta să vină curăţenia numai prin DNA, atunci vom fi mereu într-o criză morală. Tocmai de aceea, suntem acum în faţa unei mari încercări: schimbăm sistemul sau continuăm aşa? Iar dacă îl schimbăm în realitate şi nu doar ca imagine, atunci chiar vom putea privi cu încredere şi viitorul. Indiferent de orice criză economică.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Apocalipsele multiple şi cavalerii lor prevestitori (I)

Thursday, June 10th, 2010
Share

Lumea se află în suferinţe generalizate, reunite într-o adevărată pandemie a suferinţelor. Ea a fost prevestită de pandemia fricii. Ambele au fost create de-a lungul timpului. Apocalipsa n-a venit spontan, ci s-a anunţat prin cei patru cavaleri ai ei. Numai că, în funcţie de domeniile de manifestare şi de localizarea spaţială, ea se regăseşte sub forme multiple:
1. După domeniile de manifestare, putem vorbi, de exemplu, despre:
1.1 Apocalipsa financiară a fost anunţată de cei 4 cavaleri ai ei:
• împrumuturi exagerate pentru consum, stimulate prin: mediatizare excesivă, inventarea cardului de credit, promovarea căruciorului de cumpărături în locul coşului, fuga în zone periferice ale oraşelor pentru a stimula cumpărarea de terenuri cu suprafeţe mari, pe care să se construiască adevărate castele care cer mobilier pe măsură, servicii multiple şi multe alte lucruri;
• creşterea doritorilor de case proprietate privată, fără o garanţie financiară sigură, de lungă durată;
• apelarea la produse financiare complexe, fără acoperire reală în lumea activelor, generatoare ale activelor toxice;
• deflaţia datoriilor şi hiperinflaţia.

1.2 Apocalipsa economică a fost anunţată prin cei 4 cavaleri ai ei:
• căderea imperiilor financiare şi apariţia activelor toxice;
• scăderea bruscă a consumului, ce a generat blocări de stocuri şi încetinirea, până la stopare, a producţiei, cu diminuarea sau dispariţia totală a locurilor de muncă;
• sistem bancar închis sau exagerat de prudent;
• lupta acerbă pentru repoziţionarea pe pieţe externe şi consolidarea pieţei interne.

1.3 Apocalipsa socială a fost, la rândul ei, prevestită de alţi 4 cavaleri:
• neîncrederea populaţiei în instituţiile publice ale statutului;
• neîncrederea populaţiei în orice partid politic şi atragerea ei spre grupuri protectoare, din cartiere, religioase, de altă natură, îndeosebi create şi gestionate în spaţiul cibernetic, prin sistemul reţelelor sociale;
• condamnarea globală a oligarhiei financiare, cerându-se forme planetare de reglementare a acestora, inclusiv acreditarea ideii de guvern mondial;
• încredere exagerată în campaniile mediatice, prin marketing viral, orientate împotriva pierderii locurilor de muncă şi a curbelor de sacrificiu.

 1.4 Apocalipsa morală, cu cei 4 cavaleri:
• înlocuirea modelelor de succes tradiţionale cu celebrităţi / “celebrităţi” de moment, lansate şi gonflate excesiv mediatic. Viaţa acestora este una interactivă, spectatorii şi media devenind regizori, scenografi ş.a. “Celebrităţilor” li se comandă acum cum să trăiască;
• neîncrederea în structurile tradiţionale de orice tip. Sunt susţinute nonpieţele tradiţionale, nonprodusele şi nonserviciile de moment. Se vrea altceva, acum de inventat;
• reapariţia baronilor crizelor, la limita legalului sau dincolo de ea; la limita moralului sau dincolo de ea. Scopul scuză mijloacele, zic ei. În timpul crizei din 1929-1933, americanii i-au numit baroni tâlhari. După 1990, noi i-am numit, mai întâi, baroni locali, apoi “băieţi deştepţi”;
• revoluţia responsabilităţii sociale a corporaţiilor, prin abordarea specială a profitului: al planetei, al comunităţilor implicate în lanţul trofic al valorii şi al corporaţiei.

1.5 Apocalipsa politică, anunţată de următorii 4 cavaleri:
• promovarea tot mai agresivă a ideii de dispariţie a partidelor politice, în următorii 10-15 ani;
• discreditarea politicienilor “de profesie” şi înlocuirea lor cu celebrităţi / “celebrităţi” din diverse domenii;
 înlocuirea reprezentanţilor aleşi în structuri executive, legislative sau juridice cu e-experţi pe domenii. Proliferează e-structuri cu e-lucrător, în condiţiile cloud computing, e-lancing ş.a. Apar e-consilier, e-guvernant, e-parlamentar ş.a.;
• reinventarea partidelor politice, prin regrupări ideologice ale membrilor reţelelor sociale din spaţiul cibernetic. Aşadar, e-partid, într-un spaţiu cibernetic extins.