Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 21 iunie 2010
Domnului Antonescu nu-i place componenţa actualului guvern. Este dreptul domniei sale. Şefului PNL îi displac soluţiile Executivului la criza financiară. Probabil că domnia sa are cunoştinţe de economie mai solide decât Ministerul de Finanţe, BNR şi FMI. Fostului candidat la preşedinţie nu-i convine nici existenţa şefului statului la Cotroceni. Domnia sa este însă liber să pretindă că trăieşte într-o dictatură. Dar când acelaşi Crin Antonescu vine cu soluţiile pentru toate aceste frustrări, consecinţele ambiţiilor sale nu-l mai privesc doar pe dumnealui, ci pe toată lumea.
Atât moţiunea de cenzură, ratată zilele trecute, cât şi manevrele sale murdare din ultima vreme ridică grave semne de întrebare despre responsabilitatea acestui personaj. Doreşte să dărâme un guvern în plină criză financiară, aruncând România şi într-o criză politică. Nu-l interesează că s-ar bloca acordul cu FMI, că ţara s-ar confrunta cu nesfârşite lupte între partide. Nu contează că nu este îndreptăţit de votul popular să aibă asemenea pretenţii. El vrea neapărat să fie premier. Înconjurat de exact aceiaşi oameni vechi din PNL, vrea să i se dea puterea. Pe loc. Garanţia oferită este supremă: nu se pricepe la economie, dar are voinţă. Înţelegem de aici că asumarea ignoranţei este temelia carierei sale, motiv suficient pentru care acestui om ar trebui să i se dea România pe mână.
Dacă toate aceste vise infantile s-ar limita la şicanarea guvernului la Curtea Constituţională, nu ar fi mare lucru. Domnia sa încearcă însă şi manevre periculoase, capabile să producă noi spasme în societatea românească. Împreună cu restul liberalilor şi cu sprijinul credincios al trusturilor media, se pretează la propagarea unor sondaje grosolan fabricate. Conform acestora, toată lumea ar fi compromisă. Evident, în afară de liderul liberalilor. Acestuia ar trebui să i se încredinţeze degrabă guvernarea, în cel mai rău caz, ajutat de PSD. În plus, toţi românii ar vedea ca prioritate absolută suspendarea preşedintelui ţării. Asta, în vreme ce alţi liberali cu capul înfierbântat pretind că “singura soluţie pentru România ar fi forţa oamenilor din stradă”.
Din nefericire, dincolo de iresponsabilitatea gesturilor lui, şeful liberalilor pare, în continuare, să nu conştientizeze că puterea se câştigă la urne şi nu prin lovituri de joasă speţă. Dacă la acestea adăugăm necontenitele jigniri personale la adresa premierului şi preşedintelui României, constatăm compromiterea definitivă a iluziei ”politicii bunului simţ” şi zbaterea unui personaj care, probabil, va rămâne în istoria politicii româneşti drept un aventurier oarecare.
Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA





