Posts Tagged ‘criza’

Trei dintre lucrurile esențiale de care are nevoie Iașul

Sunday, January 29th, 2012
Share

În curând, ieșenii vor fi puși în situația să ia din nou o mare decizie. Se vor gândi la cum au mers lucrurile până acum în oraș și vor alege. Vor hotărî dacă le place cum este Iașul și acceptă același fel de administrare sau optează pentru schimbare.

Orașul poate fi scos din stagnare și i se poate asigura dezvoltarea prin trei lucruri esențiale:
1. Creșterea economică trebuie să devină prioritatea absolută
Problema: Rezultatele ultimilor ani ai actualei administrații locale ieșene sunt clare, vizibile pe stradă și în datele financiare. Toți acești ani au însemnat o explozie a îndatorării orașului, prin creditele tot mai mari, mai împovărătoare, făcute de Primărie. Cu ele ar fi trebuit să avem azi un oraș ca în Elveția. Nu-l avem. Iar cheltuirea banilor este și acum un mister. În același timp, investitorii strategici pot fi numărați pe degete, datorită dezinteresului Primăriei. Fondurile europene, oferite pentru ceea ce trebuia să se transforme în Pol național de creștere, se încearcă a fi cheltuite pe ultima sută de metri pentru unele proiecte care stau sub semnul îndoielii din punct de vedere al utilității și fezabilității.
Soluție: Iașul are nevoie de schimbarea priorităților Primăriei. Trebuie abandonată concepția ca municipalitatea este doar un mare cheltuitor. Că ieșenii trebuie să contribuie la un buget care să fie cheltuit fără nici o strategie, ba mai mult să fie risipit. Un primar trebuie să fie ca un manager, care produce bani pentru oraș. Să se afle mereu în căutarea de investitori, să le ofere facilități și infrastructuri, nu să aștepte să fie căutat. El trebuie să se preocupe de sprijinirea business-ului local și să nu lase acest lucru la voia întâmplării.

2. Corectitudinea parteneriatelor public-privat și a licitațiilor
Problema: În orice mediu economic, favoritismele și practicile discutabile ale autorităților locale alungă investitorii. Nu mai apar locuri de muncă, nu se mai plătesc taxe, iar orașul stagnează din cauza lungilor războaie din justiție. Din păcate, Iașul a devenit un campion la asocieri „discutabile” și o legendă în privința licitațiilor.
Soluție: Respectarea unor reguli clare și transparente de asociere cu investitorii privați. Orice investitor care pierde o licitație cu sectorul public să știe care sunt motivele și că acestea sunt juste. E nevoie să-și păstreze încrederea în corectitudinea jocului economic și să rămână pe piața locală.

3. Scuturarea din temelii a administrației locale
Problema: În Primăria Iași sunt numeroase cazurile de favoritisme la angajare și funcționari incompetenți, plătiți din banii cetățenilor. În regii, performanța a încetat demult să mai fie un criteriu. Directorii sunt menținuți în funcții prin loialitatea față de Primar, iar ineficiența lor este acoperită prin mărirea taxelor și tarifelor plătite de către ieșeni. De aceea apar atât de multe anomalii, de la transportul în comun, până la facturarea utilităților prin asociațiile de locatari.
Soluție: Primăria Iași trebuie condusă pe principii de performanță, productivitate și profitabilitate. Administrația locală trebuie să producă profit pentru acționarii ei, cetățenii, nu să-i împovăreze cu taxe mai mari. Angajările din Primărie trebuie făcute pe criterii de competență și utilitate. Directorii din regii trebuie să fie menținuți în funcție numai pe bază de performanțe, stabilite prin contract, și evaluate periodic la 6 luni. Primarul trebuie să controleze strict activitatea serviciilor din subordine, astfel încât cetățenii să nu mai suporte abuzurile de suprafacturare făcute prin intermediul asociațiilor de locatari.

Desigur, Iașul are nevoie de mult mai multe lucruri. Acesta poate fi însă începutul, esența creșterii orașului. Primarul-manager trebuie să ia locul vătafului ce beneficiază de complicități și distribuie avantaje. În acest fel, putem avea șansa dezvoltării, speranța că se poate trăi într-un mediu dinamic, prosper. Totul e doar să vrem.

Unirea în dezbinare

Saturday, January 21st, 2012
Share

Sunt printre cei care înțeleg și respectă dreptul de a protesta al celor care demonstrează astăzi în toată România. E firesc să-și exprime nemulțumirile față de prezent și îngrijorările față de viitor. De aceea cred că politicienii ar trebui doar să asculte în aceste zile. Toți politicienii, nu doar guvernanții.

Opoziția se înșeală din nou. În loc să-și prezinte cu modestie și responsabilitate soluțiile alternative de guvernare, încearcă să confiște brutal nemulțumirile străzii. USL n-a înțeles că oamenii fără carnet de partid nu strigă numai împotriva puterii. Ci împotriva sistemului. Sistem din care, cu “onoare”, fac parte și distinșii domni Nichita și Fenechiu.

Iată că acești doi domni, după ce au cerut cu înflăcărare o sesiune extraordinară a Parlamentului, acum o condamnă. De dragul Unirii. Ei le cer românilor să iasă în stradă, la Iași, pentru a întâmpina cu flori și urale, pe 24 ianuarie, faimosul cuplu Ponta-Antonescu. Astfel încât Unirea să nu mai fie o sărbătoare națională, ci o reuniune de partid PSD-PC-PNL. Din nou spun: este dovada clară că oamenii aceștia n-au înțeles că mesajul străzii nu e doar anti-putere. Ci e anti-sistem.

Mă aștept ca USL să pregătească un spectacol grotesc la Iași. Cu aplaudaci cărați de unde te aștepți mai puțin. Însă, mai gravă mi se pare confiscarea mesajului de schimbare auzit în aceste zile în țară. Fiindcă domnii Nichita și Fenechiu încearcă din răsputeri să devină peste noapte eroii luptei împotriva corupției și incompetenței. După ce au dat de muncă pentru ani de zile celor de la DNA. Iar unul dintre ei a pus orașul pe butuci.

Tocmai de aceea, sper ca, în aceste zile fierbinți, să nu ne pierdem reperele. Unirea să rămână Unire, iar politicienii să stea în banca lor. Măcar pe 24 ianuarie.

Țipetele politice dăunează grav Sănătății

Sunday, January 15th, 2012
Share

Hai să țipăm! Cu toții! Partidele să-și scoată fiecare în stradă organizațiile de tineret. Iar ele să-și unifice pumnii cu revoluționarii de meserie și cu galeriile de fotbal contra capetelor jandarmilor! Apoi să pretindem fiecare că noi suntem țara. Nu-i constructiv?

Politrucii au înțeles acum că asta e șansa lor. Țipătul isteric ține loc de argumente. Și cine dramatizează mai mult, cu ochii injectați de ură, poate deveni chiar vedetă. Curios lucru că nici unul dintre ei nu mai pomenește nimic despre Sănătate. Evident, miza lor e doar puterea.

Discursul isteric prinde. Măcar câteva zile, ajutat de televiziunile patriotului și bine intenționatului domn V. Iar pe aici, pe la Iași, avem și noi trâmbițașii noștri. Culmea, nu dintre bătrânii securiști, ci din linia nouă, a iluștrilor și agresivilor parveniți. Cea indignată perpetuu că nu e revoluție în țară.

Un asemenea personaj ne strigă acum că trebuie să dispărem pentru că, prin măsurile luate, am atenuat vizibil efectele crizei. La competențele lui de etern doctorand în economie și din poziția postului ocupat numai cu ajutorul lui Mircea Geoană, sunt sigur că are o soluție la criză. Adică deține rețeta magică de a rezolva o colosală problemă financiară doar țipând isteric la cineva. Motiv pentru care trag și concluzia amară că tinerețea nu e o virtute în lipsa rațiunii și a bunului simț.

Atenție la lecția americană!

Sunday, January 8th, 2012
Share

Statele Unite trebuie să se salveze de la un dezastru financiar. Și se vor salva. Dar cum președintele democrat pare să întârzie cu soluțiile viabile, americanii le așteaptă de la candidații de dreapta. În acest sens, republicanii, cu mici nuanțe, vorbesc despre aceleași lucruri vitale. Printre altele, e nevoie de reforma administrației, de relaxarea taxelor sau măcar evitarea unor noi creșteri ale acestora. În același timp, sunt obligatorii scuturarea serioasă a birocrației, oprirea influenței nelegitime a corporațiilor la nivelul decidenților politici și creșterea transparenței circuitelor financiare.

Vorbim despre soluții care se vor aplica atât în administrația centrală, cât și în cea locală, a marilor orașe, la fel de bolnave în aceste vremuri de criză. Sunt câteva măsuri pe care trebuie să le luăm imediat și noi aici, unde e nevoie, mai mult ca oricând, de un management profesionist. Este una dintre marile provocări pe care le lansez pentru proiectul Primăria 2012 – trecerea administrației locale de la funcționarea pe bază de interese, influențe, pile și rude, la funcționarea pe criterii de eficiență.

PS: Probabil că domnul Nichita își întreabă consilierii, oarecum confuzat, ce poate să mai însemne și ciudățenia asta.

România, în primul val al reformei fiscale europene

Sunday, December 11th, 2011
Share

Sunt peremptorii cauzele pentru care Uniunea Europeană a ajuns în actuala situație de criză. Acum contează mai mult soluțiile ce vor fi aplicate. Firește, există destule motive de pesimism, dar și oportunități care trebuie folosite. Mai ales pentru România, ceea ce s-a hotărât în aceste zile la Bruxelles este o șansă mare.

În toți anii de democrație, țara noastră a făcut progrese doar prin presiuni externe. Pentru a intra în NATO, am fost îndemnați să normalizăm relațiile cu minoritățile și cu vecinii țării. La început am acceptat greu aceste lucruri, dar rezultatele pozitive se văd. Apoi, pentru intrarea în UE, ni s-a impus reformarea instituțiilor cheie ale statului. Trebuie să acceptăm ideea că singuri, fără a fi constrânși de organisme internaționale, am fi progresat mai greu.

Acum ni se cere să fim responsabili financiar. Alături de toată Europa. Cu ținte, limite și sancțiuni precise, astfel încât să fie temperată orice tentație demagogică. Din fericire, România a făcut deja pași în această direcție. Dar noul acord UE reprezintă o garanție mult mai solidă pentru viitor, ce ar trebui consfințită și prin Constituție. Astfel, vom fi păziți de propriile rătăciri. Ar fi o șansă pentru schimbarea dezbaterilor publice și primenirea clasei politice. De aceea, în noile condiții, când un demagog va spune poporului “vă dau”, va trebui să explice automat și “de unde”.

Primăria trebuie să și producă bani, nu doar să-i risipească

Saturday, December 3rd, 2011
Share

Orice reprezentant al unei instituții publice poate să cheltuiască, dar nu are voie să risipească banii publici. La Primăria Iași, după un credit păgubos a urmat un al doilea, iar banii se pare că se risipesc prin găurile administrației.  Așa nu se mai poate. Munții de datorii se vor prăvăli peste noi în curând. Iar nota de plată nu va fi achitată de Primar, ci de fiecare dintre noi.

Orașul acesta e încremenit în grandomania proiectelor-mamut. Care durează cu anii și sfârșesc mereu cu scandaluri. Se cheltuiește sălbatic, adesea fără sens sau rațiune de ordin economic. Ori tocmai asta e înspăimântător – faptul că suntem obligați să achităm un etern delir al risipei.

Realitatea Iașului este următoarea: fără o redresare economică imediată, orașul este condamnat la stagnare. Nu mai putem trăi din mituri. Pentru că suntem capitala Moldovei și a culturii doar pe hârtie. De aceea, este necesară o schimbare completă a atmosferei din Palatul Roznovanu.

Din 2012, Primăria trebuie să producă bani, înainte de a-i cheltui. Stimularea antreprenoriatului și atragerea investițiilor trebuie să fie priorități absolute. Doar așa se poate proba puterea unui manager. Nu prin cheltuirea unor bani pe care nu-i are. Numai prin creștere economică locală se vor crea locuri de muncă și se vor putea plăti datoriile lăsate de alții. Iar acest lucru se face prin spirit antreprenorial și facilități transparente acordate investitorilor. Prin implicarea universităților în viața comunității și adaptarea programelor de studiu la cererea pieței locale. Prin corectitudine financiară, eliminarea birocrației, eficientizarea regiilor și stoparea risipei din banii publici.

Schimbarea trebuie să se simtă în toate cotloanele administrației. Nu mai avem vreme de stagnare și de lamentări. Voi spune de câte ori am ocazia că dezvoltarea economică trebuie să fie prima noastră grijă! Fără a aștepta daruri de la alții. Și asta se poate, știu sigur că se poate! Trebuie doar să vrem.

Taxa pe tranzacții financiare

Thursday, October 20th, 2011
Share

Pe 28 septembrie, nu numai Europa a fost răscolită, ci și planeta. A fost ziua în care Comisia Europeană a anunțat propunerea de introducere, de la 1 ianuarie 2014, a taxei pe tranzacțiile financiare la nivelul celor 27 de state ale Uniunii Europene.

Imediat, suporterii și inamicii ideii au început să-și susțină pozițiile. Destul de porniți sunt suedezii, care, între 1984-1991, au avut o astfel de taxă. Imediat după ce sistemul a fost pus în practică, piața financiară a fost bulversată. Veniturile preconizate au fost de 30 de ori mai mici. După 1991, când s-a renunțat la taxă, piața și-a revenit.

Englezii nici să n-audă, deși Marea Britanie a fost prima țară din lume care a folosit, din 1694, taxa pe tranzacțiile cu acțiuni, la bursa din Londra. Acum consideră că este o problemă ce ține de competența fiecărei țări. Nici americanii nu sunt încântați de inițiativă, deși susținători există și prin statele lor.
Se pare că la reuniunea din noiembrie 2012, G20 își va spune punctul de vedere. Să nu uităm însă că există și G20 global tax.

Susținătorii ardenți sunt francezii și germanii. Inițiativa actuală a fost declanșată, în 2010, de către unele organizații de caritate, sub numele de Taxa lui Robin Hood, cu trimitere la James Tobin, laureat al Premiului Nobel, cu a sa Tobin tax de pe piețele tranzacțiilor monetare, din 1972.

Cetățenii Europei se tem că până la urmă tot ei vor suporta efectele unei astfel de taxe, la fel ca taxa pe valoare adăugată (TVA) sau impozitul pe vânzări, ca taxe de consum, de data aceasta în calitate de consumatori ai produselor și serviciilor financiare. De aceea, se crede că noua taxă vizează întreaga piață financiară. De fapt, nu se taxează instituțiile financiare și nici băncile, ci doar anumite tipuri de tranzacții, considerate a fi speculative. De exemplu, acțiunile și obligațiunile vor fi taxate cu 0,1%, iar piața derivatelor cu 0,01%. Sunt și câteva excepții.

În vizor sunt speculatorii din piață. Se apreciază astfel că UE va obține anual 57 miliarde de euro. Alții spun că o asemenea taxă va conduce la o diminuare a tranzacțiilor specificate cu aproape 90% și că piața se va deplasa în alte zone, netaxabile. Mai mult, produsul intern brut european pe termen lung se poate reduce cu 0,5%-1,8%.

Oricum, se pare că taxa va fi introdusă, iar ea va conduce și la micșorarea contribuției anuale a fiecărei țări la bugetul european. Până atunci vor fi numeroase dezbateri la nivelul întregii Uniuni Europene.

Politicieni, atenţie la generaţia 17-33 de ani!

Sunday, September 18th, 2011
Share

A fost o primăvară arabă zguduită de tinerii cu vârsta sub 30 de ani.

Europa a avut parte de o lungă vară înfierbântată de mişcările de stradă ale aceleiaşi categorii de tineri, sub 30 de ani, neintegrată pe piaţa muncii.

Primarul New Yorkului lansează semnale serioase către guvernanţi şi politicieni, îndemnându-i să trateze cu mare grijă categoria tinerilor absolvenţi de studii liceale şi superioare ai ultimilor ani. N-ar vrea să fie martorul unei toamne americane.

La noi, preocuparea numărul 1 este schimbarea generaţiilor de politicieni. Preocuparea numărul 2 se referă la programele de asistenţă socială. Iar preocuparea numărul 3 îi are în vedere pe cei ce vor guverna din 2012. Nicidecum ce vor mai putea guverna. Şi foarte puţin se discută despre sutele de mii de absolvenţi ai învăţământului liceal şi universitar, fără nici o şansă de angajabilitate.

Preocuparea numărul 1, schimbarea politicienilor şi a guvernanţilor, este controlată aproape total de generaţia 34-46 de ani. Aceştia par mai degrabă înclinaţi spre egocentrism şi narcisism. De obicei, nu cred în echipă sau în lideri. Ei sunt centrul universului. Uşor, în timp, nelucrând în echipă, influenţa lor ar putea să scadă.

Pe planul al doilea, al programelor de asistenţă socială, sunt vizaţi îndeosebi cei din categoria de vârstă 47-65 de ani (mulţi încă nepensionaţi şi/sau fără loc de muncă), dar şi cei de peste 65 de ani.

Preocuparea numărul 3, lupta pentru guvernare, doar ca enumerare se află pe o astfel de poziţie, căci prin actorii implicaţi, se află într-o simbioză (im)perfectă cu persoanele implicate în prima preocupare.

După opinia mea, preocuparea numărul zero trebuie să-i aibă în centrul atenţiei pe tinerii de 17-33 de ani. Sunt foarte mulţi. Foarte puternici. Foarte uniţi, prin reţelele de socializare, ai căror stăpâni sunt. Şi, încă, destul de liniştiţi. Sunt foarte atenţi la colegii planetari de generaţie. Deşi nu le place să conducă, nu acceptă orice fel de şef. In următorii ani, chiar dacă nu cochetează cu ideea responsabilizării personale, vor prelua frâiele întregii pieţe a forţei de muncă şi a celorlalte poziţii cheie din societate.

Aşadar, politicieni şi guvernanţi, trebuie să găsim măsuri pentru sprijinirea acestei generaţii, pentru a preîntâmpina un posibil viitor anotimp românesc fierbinte.

A treia criză mondială: narcotizarea dogmatismului doctrinar

Tuesday, August 23rd, 2011
Share

Pe lângă gravele dificultăţi sociale, valul de crize mondiale provoacă o problemă şi mai serioasă lumii moderne: o criză a teoriilor economice şi politice. Orice construct teoretic care părea valid până acum este răsturnat de turbulenţe ce par uneori incontrolabile. Dezastrele financiare sunt urmate de recesiune economică, de prăbuşiri de ratinguri, deprecieri de monede şi de falimentul unor state. Acest peisaj sumbru fiind completat de revolte sociale, de contestarea vehementă a modelelor sociale existente şi de neîncrederea cronică în instituţiile politice. Lucru care deschide poarta unor conflicte dure şi în plan intelectual, fireşti până la un punct. Pericolul apare când ele devin confruntări ale surzilor, de pe poziţii ideologice rigide. Combatanţii apărându-şi cu orice preţ propriile teorii care s-au dovedit deja expirate. Dând vina pentru tot ce se întâmplă rău numai pe adversarii ideologici.

Pe scurt, teoreticienii de stânga, oricât de imprecisă ar fi această încadrare, arată cu degetul spre “capitalismul putred” pentru toate problemele globale actuale. Totul ar fi pornit de la manipulările finanţiştilor lacomi şi subversivi ale marilor fonduri americane. Tolerate de politicieni orbi şi surzi la astfel de malversaţiuni, mulţi dintre ei fiind chiar de stânga. Drept urmare, se proclamă “moartea capitalismului” şi nevoia unei radicale schimbări de sistem. Fără a se şti neapărat ce ar însemna asta. Deschizând astfel poarta spre periculoasa fascinaţie a utopiilor.

Spre necazul stângii, iată că marea criză financiară a fost doar fitilul pentru detonarea unei bombe şi mai mari: criza datoriilor suverane. Moment în care intră în scenă galeria dreptei. Ea priveşte acuzator spre delirul risipitor al statului social, spre obezitatea birocratică a administraţiilor şi spre falimentul modelului asistenţial. Proclamând “moartea stângii” şi invitând toţi beneficiarii acestei doctrine la muncă. Fără a acorda însă prea multă atenţie crizei valorilor morale ale propriei doctrine.

Astfel, ajungem la o confruntare în care nimeni pare că nu mai aude pe nimeni. Fiecare dă vina pe celălalt, spiritul critic fiind privat de esenţialul element al autocriticii. Dreapta apără liberalismul, fără a realiza cu adevărat proporţiile abisului moral care a cuprins sectorul financiar. Sistemul politic încă este reticent în a tăia răul de la rădăcină şi a vindeca această boală a capitalismului. La rândul său, capitalismul este, de multe ori, hulit de oameni care habar n-au ce e acela capitalism. Lucru preluat apoi în stradă de anarhişti, gata să incendieze oraşe. Sunt demonizate corporaţiile, deşi multe au înalte valori etice şi sunt vitale pentru funcţionarea societăţii. Este apărat statul social de oameni incapabili să accepte absurdităţile pe care acest construct le produce.

Toate crizele, de orice fel ar fi ele, financiare sau economice, pot fi depăşite. Societăţile moderne au capacitatea de a trece peste momente dificile. Dar, cu o singură condiţie: să-şi înţeleagă eşecurile anumitor segmente doctrinare şi să fie dispuse să le îndrepte. Mai ales prin intermediul celor care cred în respectivele doctrine. Altfel, dacă nu vom fi capabili să depăşim impasul, agăţându-ne în continuare de teorii deja invalidate de realitate, vom intra într-un al treilea val al crizei, cel al doctrinelor, care ar putea fi la fel de devastator.

Renunţ la funcţiile politice din partid

Monday, August 1st, 2011
Share

Comunicat de presă

Din respect pentru electoratul meu din ultimii 10 ani şi pe fondul stării actuale din PDL Iaşi, dar şi din cauza lipsei de acţiune din partea conducerii centrale, anunţ că mă retrag din funcţiile politice ale organizaţiei.

De asemenea, mă recuz de pe orice listă a candidaţilor PDL la viitoarele alegeri.

Poziţia mea va fi prezentată şi la începutul sesiunii parlamentare de toamnă.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA